Sechestru asigurator

Decizia civila nr. 479/R/2010, Sechestru asigurator

Prin Încheierea nr. 85/08.03.2010 pronunţată de Judecătoria Oradea a fost admisă în parte cererea formulata de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâtele D.F. şi D.L.I. şi s-a dispus  înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile al pârâtelor, dar numai acele imobile ce fac obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în data de 8.08.1993 în Aleşd şi cu privire la care există o obligaţie de a face.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosarul de fond nr. 2720/271/2010 având ca obiect prestaţie tabulară, prima instanţă a reţinut că în cauză  sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru admisibilitatea unei cereri privind infiinţarea sechestrului asigurător. Astfel, existenţa creanţei rezultă cu certitudine din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat. Obiectul contractului în privinţa bunurilor imobile îl reprezintă  o obligaţie de a face, adică de a transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, iar creanţa în această formă este astfel exigibilă de la data încheierii antecontractului.

De asemenea, s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada faptului că  a promovat la Judecatoria Oradea o acţiune de fond, înregistrată sub nr. dosar 2720/271/2010 prin care a solicitat instantei sa dispuna executarea silită a antecontractului din data de 8.08.1993.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, paratele D.F. şi D.I.L.  solicitând admiterea recursului, casarea încheierii  recurate, si respingerea cererii privind instituirea sechestrului asigurător ca fiind netemeinica si nelegala, în motivarea recursului aratandu-se că cererea reclamantului de înfiinţarea a sechestrului asigurător nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 591 Cod procedură civilă.

Tribunalul Bihor, prin decizia civila nr. 479/R/2010 a admis ca fondat recursul formulat si a modificat în tot incheierea atacata, în sensul respingerii cererii de sechestru asigurător.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut că potrivit dispoziţiilor art. 591-596 Cod pr. civilă, sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea de către instanţa sesizată cu judecarea cererii principale, la cererea creditorului, a unor bunuri mobile sau imobile aparţinând debitorului, pentru ca la nevoie, să le poată executa silit in vederea acoperirii creanţei sale.

Ceea ce este specific sechestrului asigurător şi s-a omis a fi observat de către instanţa de fond este faptul că obiectul acţiunii principale, până la a cărei soluţionare se solicită luarea acestei masuri asigurătorii trebuie să constea în plata unei sume de bani, acesta fiind de altfel elementul prin care sechestru asigurător se diferenţiază de măsura sechestrului judiciar care poate fi dispusă în condiţiile art. 598-599 Cod procedură civilă, ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună.

Cerinţa ca obiectul litigiului principal până la a cărui soluţionare se cere a se dispune înfiinţarea sechestrului asigurător să constea în plata unei sume de bani rezultă din economia dispoziţiilor art. 591 alin. 2 Cod pr. civilă care prevăd că în ipoteza în care creanţa pretinsă de creditor nu este constată prin act scris, acesta va depune odată cu cererea de sechestru şi o cauţiune reprezentând jumătate din valoarea reclamantă.

Având în vedere ca în speţă creanţa intimatului creditor derivă dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare şi are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri, tribunalul a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate necesare înfiinţării unui sechestru asigurător asupra bunurilor în litigiu, în condiţiile în care acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 2720/271/2010 al Judecătoriei Oradea nu are ca obiect obligarea recurentelor la plata unei sume de bani.

Domenii speta

Spete similare