Instituire masura

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele :

Soluţia pronunţată de prima instanţă

Prin încheierea civilă nr. X/31.07.2020, judecătoria Slatina a admis în parte cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de către creditorul U L, CNP XXXXXXXXXXXXX, domiciliat în comuna C, sat P, str. S, nr. 21, jud. O.

A dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului B S, domiciliat în comuna S sat G, jud. O, până la concurenţa sumei totale de 400 lei şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă:

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 31.07.2020 cu nr. X/311/2020, reclamatul U L în contradictoriu cu paratul B S a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună instituirea măsurii sechestrului asigurător cu privire la bunurile mobile si imobile, aparţinând paratului, pana la valoarea de 5.084 lei, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.

În fapt, a precizat că la data de 23.07.1997, este autentificat, prin încheierea nr.X, de către notarul public C V, actul de vânzare-cumpărare prin care paratul înstrăina (vindea) reclamantului un imobil compus din 1200 mp. teren loc de casa, gradina, împreuna cu o casa construita din lemn, acoperita cu ţigla, compusa din trei camere, grajd din lemn, acoperit cu placi de azbociment, o bucătărie din lemn, acoperita cu placi din azbociment si un patul din lemn, sădirile si împrejmuirile existente, toate situate in comuna S, sat G, jud. O.

Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 4.000.000 ROL (400 RON - actual), bani pe care vânzătorul i-a primit, in întregime, de la cumpărător, la acesta adăugându-se obligaţia cumpărătorului de a-1 întreţine si îngriji pana la încetarea din viață.

De asemenea, vânzătorul si-a rezervat dreptul de a locui in casa si de a se folosi de anexele gospodăreşti pana la încetarea din viața.

A precizat faptul că la acel moment, reclamantul era soţul mamei sale, U A, iar pentru perioada cat aceasta a trăit relaţiile au fost bune, începând a se deteriora după decesul sau si fiind acutizate in anul 2012.

În respectivul interval (2000-2012) reclamantul s-a căsătorit (12.09.2004), rezultând minora L L, născuta la data de 23.01.2005, împreuna cu acestea am locuit in acelaşi domiciliu.

Însa, pe parcurs, comportamentul paratului a devenit intolerabil, acesta prezentând afecţiuni psihiatrice, care necesitau internare si tratament specializat, perioade îndelungate.

La data la care convieţuirea a devenit imposibila (anul 2012), pe imobilul pe care îl cumpărase era poziţionat un afiş, care menţiona ˮDe vânzareˮ , paratul primind diferite persoane cărora le explica si arata imobilul (in care ei inca locuiau), in scopul vânzării.

Pentru aceste considerente (deci din culpa exclusiva a paratului) au fost obligati/invitati sa părăsească domiciliul, prestarea întreținerii devenind imposibila, intricat orice încercare de a o oferi era refuzata in special, alimentația nu de puţine ori hrana pregătită era oferita animalelor din gospodărie sau, pur si simplu, aruncata).

Toate aceste aspecte au constituit apărările reclamantului, in cadrul dosarului civil, înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina, sub numărul X/311/2019, având ca obiect solicitarea paratului din prezenta cauza de a se dispune rezoluțiunea contractului anterior menţionat, pentru „neîndeplinirea obligaţiei de întreţinereˮ, solicitare cu care a fost de acord, insa a solicitat, la rândul sau (prin intermediul unei cereri reconvenționale), restituirea preţului achitat la momentul întocmirii lui - 4.000.000 ROL (400 RON), actualizata cu indicele de inflaţie corespunzător si dobânda legala aferenta, la care se adaugă cheltuielile ocazionate cu întocmirea actului (taxe notariale si onorariul notarului), de asemenea actualizate si cu dobânda aferenta menţionând, in raport cu toate aceste solicitări, culpa reclamantului in ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei de întreținere).

Reclamantul din respectiva cauza (B S) a fost de acord, in parte, cu cererea sa, in sensul in care a dorit sa achite numai suma de 400 lei (actualizata cu indicele de inflaţie), calculând el însuși aceasta actualizare la valoarea de 5.084 lei (poziţia sa a fost exprimata in scris, prin documentul intitulat „Întâmpinare la cererea reconvențională,, , depus la dosar la data de 14.06.2019).

De precizat este faptul ca pe parcursul soluţionării cauzei, au fost acordate mai multe termene pentru ca B S sa achite aceasta valoare, asumându-si singur obligaţia, însa fără rezultat.

Motiv pentru care, la data de 10.06.2020, este pronunţata sentinţa civila nr.X, prin care instanţa dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat, prin încheierea nr.X, de către notarul public C V, si obliga reclamantul la plata sumei de 400 RON (4.000.000 ROL), actualizata cu indicele de inflaţie la data plaţii efective.

Se retine (pagina 5, paragraful 1) faptul ca „actualizarea in raport de rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti, dat fiind faptul ca plata sumei de 4.000.000 ROL a fost efectuata in anul 1997, iar restituirea va avea loc la un interval de peste 20 ani,,.

Hotărârea nu este definitiva (a fost redactata si comunicata la data de 20.07.2020). reclamantul intenţionând a exercita calea de atac a apelului.

Prezenta solicitare are la baza împrejurarea ca, cerând mai multe amânări, pentru achitarea sumei de 400 lei/ actualizata si neaducând la îndeplinire obligaţia asumata, paratul sa fie insolvabil si atunci singura modalitate, in care dreptul sau va fi respectat, este aceea de a indisponibiliza bunurile (opinează chiar pentru imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare) persoanei devenita debitoare, aflate in posesia sa, in scopul in care reclamantul, creditor al sumei, va obţine un titlu executoriu.

A apreciat că îndeplinite condiţiile prevăzute prin disp.art.953 CPC, in sensul inexistentei unui titlu executoriu, însă creanţa este constata in scris (prin hotărârea judecătoreasca, dar si prin acordul paratului de a achita suma actualizata) si este exigibila. Chiar si in cazul in care s-ar aprecia ca fiind neexigibilă, debitorul, prin atitudinea sa, nu a dat asigurările promise (repeta, in fata instanţei, investita cu rezoluțiunea contractului, in mai multe şedinţe de judecata, a solicitat amânarea cauzei pentru a achita, voluntar, suma rezultata prin actualizare, el însuși procedând la calcularea respectivei valori).

Pentru toate acestea, solicita admiterea cererii si instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile aparţinând paratului, pana la concurenta sumei de 5.084 lei, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

În drept a invocat prevederile art. 952 si urm CPC.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Considerentele soluţiei pronunţate de prima instanţă

În drept, prima instanţă a reţinut că din interpretarea coroborată a art. 953, art. 954 şi art. 956 C. proc. civ., instanţa constată că, în vederea instituirii sechestrului asigurător solicitat de reclamantă, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: debitorul să nu deţină titlu executoriu, creanţa debitorului să fie constatată printr-un înscris, creanţa să fie exigibilă, creditorul să fi intentat cerere de chemare în judecată, obiectul popririi să vizeze sumele de bani aflate în conturi bancare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constat că reclamantul nu deţine încă un titlu executoriu împotriva pârâtului, întrucât sentinţa civilă nr. X/10.06.2020 nu este definitivă şi nici nu face parte din categoria hotărârilor ce beneficiază de executare provizorie.

Prin sentinţa civilă nr. X/10.06.2020 pronunţată de Judecătoria Slatina s-a dispus rezoluţiunea contractului nr. X/20.07.1997, şi a fost obligat pârâtul B S la plata către reclamantul U L a sumei de 400 ron, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Prin urmare, reclamantul deţine o creanţă exigibilă împotriva debitorului.

În ceea ce priveşte obiectul sechestrului, instanţa a reţinut că reclamantul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înfiinţeze sechestrul.

Faţă de cele de mai sus, constatând că cererea este parţial întemeiată, instanţa a admis-o în parte şi dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului, până la suma 400 lei, ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, iar nu până la suma de 5084 lei, întrucât actualizarea se va face de către executor, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există date privind modul de calcul prin s-a ajuns la această valoare.

În baza art. 453 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar 100 lei onorariu avocat redus. Instanţa a apreciat că suma solicitată de 500 lei cu titlu de onorariu avocat este excesivă având în vedere că singura activitate prestată de avocat s-a limitat la redactarea unei cereri, sechestrul fiind judecat fără citare.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul U L, solicitând admiterea apelului, in temeiul disp.art.480 alin.2 CPC. schimbarea hotărârii în sensul admiterii, in integralitate, a cererii privind instituirea măsurii sechestrului asigurător, pana la concurenta sumei de 5084 lei (astfel cum a fost formulata) - teza principala sau pana la concurenta sumei de 400 lei actualizata la data plaţii efective (ținând cont de considerentele instanţei din partea descriptiva a hotărârii, care se coroborează cu cele din sentinţa civila nr.X din 10.06.2020, pronunţata in dosarul X/311/2019-titlu creanţa pentru acesta) - teza subsidiara, in ambele teze cu obligarea paratului la plata, în totalitate, a cheltuielilor de judecata ocazionate în fond si acordate, numai in parte, de către prima instanţa, respectiv la suma de 600 lei (100 lei taxa timbru, 500 lei onorariu avocat.

A solicitat de asemenea obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate in apel.

În fapt, apelantul a arătat că prin încheierea nr. X, pronunţata de către Judecătoria Slatina la data de 31.07.2020, in dosarul nr. X/311/2020, a fost admisă în parte cererea de instituie a măsurii sechestrului asigurător şi în consecinţa s-a dispus instituirea acestei masuri asupra bunurilor aparţinând paratului, până la concurenta sumei totale de 400 lei.

De asemenea au fost acordate cheltuielile de judecata ocazionale, prin reducerea acestora, la suma de 200 lei.

Apelantul înţelege să critice încheierea pronunţata, arătând faptul ca:

1. Exista elemente de contradicţie între considerente si dispozitiv, instanţa de fond apreciind asupra faptului ca cererea este parţial întemeiata si a fost admisa in parte, dispunând instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale paratului, pana la suma de 400 lei, ce va fi actulizata cu indicele de inflaţie (pagina 3, paragraful 7 hotărâre), iar in dispozitiv se pronunţa numai prin instituirea sechestrului asigurător pana la concurenta sumei totale de 400 lei.

Apelantul susţine că a arătat ca suma ce reprezintă titlul să de creanţă  este reliefat prin sentinţa civila nr. 1992, pronunţata de Judecătoria Slatina la data de 10.06.2020, in dosarul nr. X/311/2019, instanţa stabilind, prin aceasta hotărâre, faptul ca B S va fi obligat sa restituie preţul achitat la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, a cărui rezoluţiune o dispune, anume 4.000.000 ROL (400 RON), actualizat cu indicele de inflaţie la data plaţii efective.

Se retine (pagina 5, paragraful 1) faptul ca „actualizarea în raport de rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti, dat fiind faptul că plata sumei de 4.000.000 ROL a fost în anul1997, iar restituirea va avea loc la un interval de peste 20 ani”.

S-a precizat că în cadrul acelui dosar, reclamantul din respectiva cauza (B S) a fost de acord, in parte, cu cererea sa, în sensul în care a dorit sa achite numai suma de 400 lei (actualizata cu indicele de inflaţie), calculând el însuși aceasta actualizare la valoarea de 5.084 lei (poziţia sa a fost exprimata in scris, prin documentul intitulat „întâmpinare la cererea reconvenţională”, depus la dosar la data de 14.06.2019 si, totodată, arătând cum a ajuns la această valoare (prezentând un mod de calcul matematic detaliat, raportat la comunicări ale Institutului de Statistica, privind nivelul indicelui de inflaţie).

Pe parcursul soluţionării cauzei, au fost acordate mai multe termene pentru ca B S sa achite suma, asumându-si singur obligaţia, însa fără rezultat.

Prin urmare, creanţa pe care apelanta o deţine, prezentata si recunoscuta ca atare de catre parat, este in suma de 5.084 lei, suma la care si instanţa de fond ar fi trebuit sa se raporteze întrucât paratul însuşi îşi precizează aceasta poziţie cuantificând şi ulterior, validând/recunoscând pretenţiile acestuia.

Dar chiar si trecând peste aceste aspecte, o soluţie corecta ar fi presupus admiterea cererii privind înfiinţarea măsurii sechestrului asigurător, pana la concurenta sumei de 400 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plaţii (întrucât titlul de creanţa deţinut de mine, anume sentinţa nr.X din 10.06.2020 dispune in acest sens), urmând ca, prin executarea hotărârii ce se pronunţa sau care se va pronunţa, suma concreta sa fie stabilita de către executorul judecătoresc (altminteri, se procedează, nejustificat, l-a reducerea câtimii sumei pe care o deţine).

De altfel, instanţa de fond a avut în vedere această soluţie în considerente, însa în dispozitiv suma este diminuata (prin înlăturarea actualizării).

2. De asemenea, instanţa admite, numai în parte, cheltuielile de judecata, acordând suma de 200 lei formata din 100 lei taxa judiciara de timbru si 100 lei onorariu avocat redus.

Apreciază ca această soluţionare a cheltuielilor de judecata este neîntemeiata, întrucât onorariul, care a fost achitat apărătorului avea deja în vedere împrejurarea că cererea se judecă fără citarea părţilor (decurgând din dispoziţiile procedural civile), așa încât apărătorul, când a stabilit cuantumul, a avut in vedere proporţionalitatea cu activitatea desfăşurata.

A reduce de la suma de 500 lei la cea de 100 lei înseamnă o depreciere a muncii sale (şi totodată, o depreciere a valorilor reprezentate prin aceasta profesie), cu atât mai mult cu cât culpa în neîndeplinirea obligaţiei asumate, in dosarul X/311/2019, este evidenta si aparţine exclusiv paratului.

Pe de alta parte, s-a arătat că nu s-a procedat imediat la introducerea cererii privind sechestrul asigurator aşteptând în continuare rezolvarea.

Aşadar, apelantul apreciază ca suma de 500 lei este rezonabila si proporţională cu activitatea desfăşurată de către apărător (instanţa de control judiciar urmând a avea in vedere jurisprudenţa în materie, dar si tabloul onorariilor minimale, stabilite prin Protocolul UNBR. in diferite materii).

Pentru toate acestea, apelantul solicită admiterea apelului, în temeiul disp. art. 480 alin. (2) C. proc. civ. schimbarea hotărârii în sensul celor arătate.

În probațiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate prevederile 480 alin.2.CPC.

 Intimatul pârât B S, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului si menţinerea încheierii așa cum a fost pronunţată, cu motivarea că sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de înfiinţare a măsurii asigurătorii, astfel cum sunt reglementate de art. 953 Cp.civ., numai suma de 400 lei reprezintă creanţa exigibilă.

 De asemenea s-a susţinut că şi sub aspectul cheltuielilor de judecata soluţia este legală şi temeinică.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01.Cu privire la fondul  cauzei, Tribunalul reţine că, conformitate cu dispoziţiile art. 953 C. proc. civ. „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă”.

02.De asemenea, conform art. 955 C. proc. civ., Măsura sechestrului asigurător se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără a mai cere vreo autorizare sau încuviinţare în acest sens. Dispoziţiile art. 665 rămân aplicabile.

03.În fine, conform art. 628 C. proc. civ. aplicabil în materia executării silite: „(2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. (3) De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”.

04.Din coroborarea dispoziţiilor normative mai sus citate rezultă în mod clar faptul că în materia executării silite (inclusiv în ceea ce priveşte punerea în executare a măsurii sechestrului asigurător), actualizarea valorii obligaţiei principale se poate face de către executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită, dacă nu este stabilit cuantumul acestei actualizări prin chiar titlul executoriu.

05.Conform titlului deţinut de apelantul reclamant (sent. civ. nr. X/10.06.2020 pronunţată de Judecătoria Slatina), intimatul pârât este obligat să-i plătească acestuia suma de 400 lei RON actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

06.Ca atare, apelantul reclamant deţine împotriva intimatului pârât o creanţă compusă din debit în cuantum de 400 lei şi suma care reprezintă actualizarea acestui debit cu indicele de inflaţie, actualizare care se va face până la data plăţii efective a debitului.

07.În aceste condiţii, soluţia de a se dispune sechestru numai până la concurenţa sumei de 400 lei (fără includerea sumei care reprezintă actualizarea acestui debit cu indicele de inflaţie) este nejustificată, pentru că lipseşte pe creditor parţial de efectele (scopul) pentru care se instituie măsura asiguratorie.

08.Astfel, deşi apelantul reclamant deţine împotriva intimatului pârât o creanţă actualizată, printr-o astfel de soluţie, el nu îşi poate asigura executarea întregii creanţe actualizate, ci doar a unei părţi din această creanţă.

09.Considerentul că această sumă ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflaţie nu este exigibilă este apreciat de Tribunal ca fiind neîntemeiat, deoarece această sumă este un accesoriu al debitului principal şi a dobândit caracter de exigibilitate în acelaşi moment cu acest debit.

10.Nu se poate susţine că debitul principal este exigibil, dar accesoriile acestuia nu sunt, atâta vreme cât ambele au fost stabilite prin aceeaşi hotărâre judecătorească, fără ca accesoriul să fie afectat de un termen de plată.

11.De altfel, Tribunalul constată, aşa cum s-a arătat prin motivele apel, că în considerentele sentinţei ce reprezintă titlul creditorului s-a arătat că se va dispune „instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului, până la suma 400 lei, ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie”, însă în dispozitiv, menţiunile referitoare la actualizare nu au mai fost reţinute.

12.Cu toate acestea, aşa cum a reţinut în mod întemeiat prima instanţă, măsura asiguratorie nu poate fi dispusă în privinţa actualizării pentru o sumă calculată de părţi, respectiv suma de 5.084 lei (chiar dacă aceasta este acceptată de intimatul pârât), pentru că nu există dispoziţii normative care să permită acest lucru în materia executării silite.

13.Actualizarea urmează să fie făcută conform dispoziţiilor normative citate mai sus de către executorul judecătoresc, până la momentul în care se pune în executare măsura sechestrului asigurator, urmând ca diferenţa (până la plata efectivă a debitului) să fie calculată în procedura de executare silită, dacă titlul devine executoriu.

14.În consecinţă Tribunalul urmează să admită sub acest aspect apelul, cu consecinţa instituirii sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale intimatului pârât până la concurenţa sumei de 400 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, calculat până la data punerii în executare a măsurii sechestrului.

15.Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în faţa primei instanţe, Tribunalul apreciază că în mod neîntemeiat acestea au fost reduse de la suma de 600 lei la suma de 200 lei.

16.Cheltuielile de judecată au fost compuse din taxă de timbru – 100 lei şi onorariu de avocat – 500 lei, prima instanţă apreciind că acest cuantum al onorariului de avocat este excesiv, având în vedere că singura activitate prestată de avocat s-a limitat la redactarea unei cereri, sechestrul fiind judecat fără citare.

17.Conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. „Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

18.Prin urmare, constatând incidente dispoziţiile art. 451 C. proc. civ., Tribunalul urmează să analizeze proporţionalitatea onorariului de avocat în raport de criteriile impuse de acest text de lege – valoarea sau complexitatea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este de observat faptul că textul de lege, folosind particula disjunctivă „sau”, conduce către o analiză distinctă a proporţionalităţii cuantumului onorariului de avocat în raport de cele două criterii. Mai precis, cuantumul onorariului trebuie să fie proporţional în mod separat atât faţă de valoarea/complexitatea pricinii, cât şi faţă de munca îndeplinită de avocat.

19.În aceste condiţii, prin raportare la primul criteriu – valoarea/complexitatea pricinii, Judecătoria constată că onorariul perceput de avocat (500 lei) este proporţional cu suma pentru care s-a solicitat instituirea sechestrului respectiv suma de 400 lei actualizată cu indicele de inflaţie, sumă totală care deşi nu a fost stabilită de executor este estimată de ambele părţi la valoarea de aproximativă de 5.000 lei, astfel că onorariul de avocat reprezintă cca. 10% din această sumă.

20.În egală măsură, analizând cuantumul onorariului de avocat prin raportare la cel de-al doilea criteriu prevăzut de lege – munca îndeplinită de avocat, Judecătoria apreciază că acesta este justificat, deoarece, deşi procedura de judecată s-a desfăşurat fără citare, iar activitatea propriu-zisă a avocatului s-a limitat la redactarea şi depunerea cererii de instituire a măsurii sechestrului asigurător, această cerere nu a fost una formală, ci a necesitat prezentarea situaţiei existente şi argumentarea în fapt şi în drept a temeiniciei susţinerilor pentru care să fie instituită această măsură.

21.În raport de aceste considerente şi având în vedere şi suma reală (netă) de care beneficiază avocatul după efectuarea plăţii taxelor şi impozitelor prevăzute de lege, Tribunalul apreciază că onorariul de 500 de lei nu este excesiv, motiv pentru care apelul va fi admis şi sub acest aspect.

22.Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în faţa instanţei de apel, având în vedere că intimatul pârât este partea care a pierdut procesul în această fază procesuală, faţă de dispoziţiile art. 453 NCPC, acesta urmează să fie obligat să plătească apelantului reclamant cheltuielile de judecată necesitate de procedura judiciară din apel, respectiv taxa de timbru în cuantum de 50 lei.

Data publicarii pe portal: 08.10.2020

Domenii speta

Spete similare