Decădere din drepturile părinteşti.

Sentinţă civilă 8 din 20.02.2009


În anul 2004 s-a dispus adopţia minorului […]. În perioada 2007-2008 Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţii şi Copii au acordat familiei […]. consiliere psihologică în vederea rezolvării problemelor de adaptare şi comportament al minorului, care a fugit de acasă în repetate rânduri, demersuri rămase fără rezultat pentru că părinţii au considerat că doar minorul trebuie să-şi schimbe atitudinea.

La începutul anului 2007 copilul a fost internat la data de în Centrul de Plasament în Regim de Urgenţă pentru Copiii Străzii – unde a fost consiliat cu scopul de a-şi însuşi noi alternative de a face faţă conflictelor apărute în familie. Ulterior, spre sfârşitul aceluiaşi an, copilul a fost reintegrat în familie, continuându-se şedinţele de consiliere. Părinţii nu au cooperat, copilul a fugit din nou de acasă, şi pentru că au refuzat să se mai ocupe de copil, s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă al copilului.

Conform raportului psihologic întocmit de D.G.A.S.P.C., discrepanţa dintre aşteptările părinţilor şi nevoile copilului – precum şi imposibilitatea realizării unor legături de ataşament securizate şi stabile cu familia,  inflexibilitatea acestora în expectanţele faţă de copil, metodele ineficiente de educare şi pedepsele exagerate au dus la comportamente de tip opozant şi la fuga de acasă. Se impune o modificare a mediului – ceea ce presupune intervenţie de specialitate în familie – concomitent cu intervenţia de specialitate faţă de copil.

Având în vedere atitudinea părinţilor ce nu mai doresc să se ocupe de copil, faptul că nu  s-au preocupat pentru rezolvarea problemelor apărute în comportamentul acestora,  în relaţiile dintre ei şi copii – instanţa a dispus decăderea acestora din  drepturile părinteşti.

Ţinând cont de faptul că adopţia nu a fost desfăcută, ei păstrează în continuare calitatea de părinţi -  motiv pentru care instanţa, în baza art. 86 şi 93 codul familiei, au fost obligaţi să plătească pensie de întreţinere în favoarea minorului, pensie la stabilirea cuantumului căreia instanţa a luat în considerare atât nevoile minorului, cât şi veniturile părinţilor şi faptul că mama mai are doi copii, iar tatăl încă unul.

Faţă de prevederile art. 56 lit. d, 58 alin. 1 lit. b, art. 61 alin. 2 şi art. 66 din Legea nr. 272/2004, a fost admisă acţiunea astfel cum a fost precizată, dispunându-se instituirea măsurii de plasament faţă de minor.