Întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor dobândite în baza l. 112/1995. Noţiunea de teren aferent în contextul art. 33 din h.g. 20/1996 raportat la art. 26 din l. 112/1995.

Întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor dobândite în baza L. 112/1995. Noţiunea de teren aferent în contextul art. 33 din H.G. 20/1996 raportat la art. 26 din L. 112/1995.

Secţia Civilă - Decizia civilă nr. 655/7.10.2008

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia  sub  nr. 4843/176/2007, reclamanţii P. C. şi P. E. au chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al municipiului X, solicitând obligarea acestuia la întocmirea documentaţiei în vederea emiterii ordinului de atribuire pentru imobilul teren, curte şi grădină înscris în CF  5909 , nr. top 1810/1/1/1/2.

În motivarea acţiunii reclamanţii şi susţinut că au dobândit prin contract de vânzare cumpărare încheiat cu SC F. SA, imobilul construcţii situat administrativ în X., înscris în CF 5909  nr. top. 1810/1/1/1/2, în temeiul Legii nr. 112/1995, şi ulterior încheierii contractului, prin încheierea de cf nr. 4168/1999 reclamanţii au înscris dreptul de proprietate asupra construcţiilor.

Au mai arătat reclamanţii că la data de 12.07.2006 au depus o cerere către Consiliul local al municipiului X., prin care au solicitat, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, emiterea ordinului de atribuire pentru imobilul teren curte şi grădină înscris în CF 5909 , nr. 1810/1/1/1/2.

În fine, au mai învederat că, urmare a solicitării lor, li s-a solicitat să întocmească o documentaţie topografică, pe care au depus-o la sediul pârâtului, iar ulterior li s-a comunicat că cererea lor nu poate fi soluţionată, întrucât foştii proprietari ai imobilului au revendicat imobilul în temeiul Legii 10/2001, că la data de 08.06.2007 au revenit cu o adresă prin care au solicitat din nou întocmirea documentaţiei întrucât între timp s-au soluţionat litigiile aflate pe rolul instanţelor, având ca obiect imobilul în litigiu, şi de data aceasta li s-a comunicat din nou că cererea lor nu poate fi soluţionată având în vedere HG nr. 20/1996 şi HG nr. 11/1997.

În drept, au invocat dispoziţiile Legii 18/1991

Au anexat cererii în copie: cerere către Consiliul local al municipiului X (f. 4), adrese din partea Primăriei municipiului X nr. 14616/2006 (f. 5-9), plan de situaţie (f. 4-16 şi 20-30), extras CF (f. 17), carte de identitate privind pe P. C. (f. 18), buletin de identitate privind pe P. E. (f. 19).

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

A depus pârâtul la dosar Hotărârea nr. 400/37.11.2007 a Consiliului local X (f. 33), documentaţia depusă de reclamanţi în vederea soluţionării cererii formulate la data de 12.07.2006 (f. 38 şi 67).

Prin sentinţa civilă nr. 2360/2008, Judecătoria Alba Iulia a admis în parte cererea reclamanţilor, obligând pârâtul să întocmească documentaţia în vederea emiterii Ordinului prefectului, doar pentru parte din imobilul teren înscris în CF 5909 X, nr. top 1810/1/1/1/2 respectiv cea de sub  construcţiile C1, C 2, C3,C4,C5 identificate în completarea la raportul de expertiză extrajudiciar, întocmită de inginer Ş. M..

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au dobândit prin contract de vânzare cumpărare încheiat cu SC F. SA, în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, imobilele construcţii situate administrativ în X, înscris în CF 5909 X, nr. top.1810/1/1/1/2.

Ulterior încheierii contractului, cu încheierea nr. 168/1999, reclamanţii şi-au întabulat dreptul de proprietate asupra construcţiilor în CF, aşa cum reiese din extrasul cf fila 17.

La data de 12.07.2006, reclamanţii au depus o cerere la Consiliul Local al municipiului X..

Au solicitat, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, emiterea ordinului de atribuire pentru imobilul teren, curte şi grădină înscris în CF 5909 X..

În conformitate cu art. 36 alin. 2 şi 6 din Legea nr. 18/1991:

Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existentei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, in proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.

Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

În esenţă, deşi avea obligaţia de a întocmi documentaţia în vederea emiterea ordinului de atribuire pentru imobilul teren, pârâtul a refuzat să procedeze conform textului legal de mai sus, iniţial pentru motivul că foştii proprietari ai imobilului au revendicat imobilul în temeiul Legii nr. 10/2001, iar apoi că a apreciat că atribuirea terenului doar pentru terenul de sub construcţii, nu pentru întreaga suprafaţă, având în vedere HG nr. 20/1996 şi HG nr. 11/1997.

Or, la data de  31.10.2006, prin Dispoziţia nr. 869/2006– fila 38 , în aplicarea Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului X. a constata că petentul F.V., fostul proprietar al terenului şi a construcţiei cumpărate de la stat de reclamanţi, este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, întrucât imobilul locuinţă a fost vândut reclamanţilor.

Întrucât F.V. nu a atacat această dispoziţie în termenul legal de 30 zile de la comunicare, aşa cum reiese din certificatul de grefă nr. 2186/12/A/2008 eliberat de Tribunalul Alba, refuzul pârâtului de a întocmi documentaţia în vederea emiterea ordinului de atribuire pentru imobilul teren nu mai avea nici o justificare.

În condiţiile în care a apreciat că atribuirea terenului se face doar pentru terenul de sub construcţii, nu pentru întreaga suprafaţă, Consiliul local al municipiului X. avea obligaţia legală impusă de art. 36 din Legea nr. 18/1991 de a întocmi documentaţia, chiar dacă doar pentru această porţiune de teren.

Dealtfel, aprecierea pârâtului în sensul de mai sus este corectă.

Solicitarea reclamanţilor de întocmire a documentaţiei în vederea emiterii ordinului prefectului de atribuire pentru întregul imobil teren curte şi grădină înscris în CF 5909 X. nr. top 1810/1/1/1/2 este nefondată.

Aceasta reiese din interpretarea art. 33 din HG nr. 20/1996 privind aplicarea <LLNK 11995 112 10 201 0 18>Legii nr. 112/1995, astfel cum a fost modificat de pct. 9 din HG nr. 11/1997:

În situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din lege.

Or, art. 26 din Legea nr. 112/1995 prevede la alin. 3 că suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.

Limitarea suprafeţei ce face obiectul atribuirii la suprafaţa de sub construcţii reiese în plus şi din interpretarea prin analogie a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 18/1991, ce se referă la terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţă. ori pentru amplasarea de obiective social culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensarea celor deposedaţi de terenuri.

Mai mult, atâta timp cât imobilul teren a fost preluat de stat de la proprietarul F. V. şi a acordat acestuia despăgubiri în compensaţie pentru întregul teren în conformitate cu Legea nr. 10/1991 – prin Dispoziţia nr. 869/2006 a Primarului municipiului X., ar fi injust ca reclamanţilor să li se atribuie gratuit întregul teren, fără să plătească statului terenul

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, aducându-i critici  de nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea de motive, s-a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 33 din HG 20/1996 modificat prin pct.9 din HG 11/1997 în sensul limitării  dreptului de proprietate doar asupra terenului de sub construcţii.

De asemenea, s-a reţinut greşit caracterul injust al atribuirii gratuite a terenului în favoarea recurenţilor câtă vreme anterior cumpărării imobilului, aceştia au plătit chirie pentru folosinţa terenului şi impozit pe teren Statul Român folosind aceşti bani pentru plata  despăgubirilor  datorate foştilor proprietari.

Din interpretarea disp. art. 36 alin.2 şi 6 din Legea 18/1991 rezultă fără echivoc faptul că terenul în litigiu, atribuit potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, cu ocazia cumpărării de la stat a construcţiei trece în proprietatea recurenţilor în întregime.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 şi 304 ind. 1 Cod pr. civilă.

Intimatul a depus întâmpinare (fila 13) prin care a solicitat respingerea recursului, instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente.

Verificând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că recursul de faţă este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 37  din HG 20/1996 privind aplicarea Legii 112/1995 republicată, în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentului şi când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin  ultim din lege.

Art. 26 al. ultim din Legea 112/1995 prevede că suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că, în raport de aceste dispoziţii legale, întinderea dreptului de proprietate  al recurenţilor este limitată la suprafaţa aferentă construcţiilor, restul terenului rămânând în proprietatea statului, conform art. 26 al. ultim din Legea 112/1995.

Trimiterea făcută în considerentele sentinţei la disp. art. 36 din Legea  18/1991 vizează aplicabilitatea procedurii de atribuire prin ordin al prefectului şi în cazul chiriaşilor care au cumpărat locuinţele în temeiul Legii 112/1995, şi al căror drept de proprietate se naşte din lege însă se reglementează pe cale  administrativă prin ordin al prefectului - întinderea acestui drept fiind însă reglementat de disp. speciale ale Legii 112/1995.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul Alba apreciază recursul de faţă ca nefondat, urmând a-l respinge ca atare în baza art. 312 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare