Restituirea în natură a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil
Secţia civilă – Sentinţa civilă nr. 134/06.02.2008
Prin acţiunea civilă formulată de reclamantul F. T. şi înregistrată la această instanţă sub dosar nr. 2538/107/2007 s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului A. prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Dispoziţiei nr. 449/2007 emisă de Primarul Municipiului A.. .
În expunerea de motive s-a reţinut că a adresat o notificare în vederea restituirii unui imobil situat în .A şi deşi a trimis Primăriei actele doveditoare în vederea completării probaţiunii nu s-a ţinut seama de acestea la emiterea dispoziţiei.
În drept acţiunea nu a fost motivată.
În dosar s-a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu de către intervenienţii G. I. R. şi G. F. prin care aceştia, au solicitat ca în contradictoriu cu reclamantul şi pârâta Primăria Mun. A. :
-să se constate că intervenienţii au dobândit prin contract de vânzare – cumpărare valabil încheiat, proprietatea asupra imobilului situat în A.., nr. top. 2234/1/2.
În motivarea cererii se susţine că instanţele de judecată au soluţionat o autoritate de lucru judecat, că buna - credinţă a intervenienţilor nu poate fi pusă la îndoială, ei acceptând oferta făcută de vânzători în condiţiile stabilite de Legea nr. 112/1995.
În atare situaţie singura modalitate de reparare a prejudiciului pentru imobilul preluat abuziv sunt măsurile reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 449 emisă la data de 14.05.2007 de Primarul Municipiului A. a fost respinsă notificarea depusă de F.T. şi F. I. , fără a se face propunere de despăgubiri, întrucât petenţii nu au depus copii legalizate sau certificate de pe acte referitoare la proprietate.
Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului A. şi înregistrată sub nr. 13985/2001 reclamantul F.T. şi mamei sale F. I. solicită restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 5925 A, nr. top. 2234/1/2.
Acest imobil a trecut în proprietatea statului Român prin Decizia nr. 148/1987 în baza Decretului nr. 223/1997, construcţiile fiind înstrăinate foştilor chiriaşi G. I. R. şi G. F. prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 15275/22.06.1997, aceştia întabulându-se în cartea funciară, terenul rămânând în proprietatea statului (filele 52, 53).
Iniţial s-a formulat acţiune pe dreptul comun prin care F. T. şi F. I. au solicitat în contradictoriu cu Consiliul Judeţean A., Consiliul Local al Municipiului A., SC Flips SA, Direcţia Generală a Finanţelor Publice A., G. I. R. şi G. F.: anularea deciziei nr. 148/1987 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Jud. A. , constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 15275 din 22.07.1997 încheiat între pârâţii G. şi SC Flips SA, anularea încheierii de întabulare operată în CF 5925 A. sub nr. B6-7 şi a celei de la foaia de sarcini înscrisă sub CF 1.
Judecătoria Alba Iulia prin sentinţa civilă nr. 2998/27.06.2000 definitivă prin decizia nr. 140/7.02.2001 a Tribunalului Alba a respins acţiunea .
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia 1578/5.09.2001, a admis recursul declarat de F.T.şi F. I., a modificat sentinţa judecătoriei şi decizia Tribunalului în sensul că: a admis acţiunea , a dispus anularea deciziei nr. 148/1987 şi a încheierii de întabulare nr. 1236/1987 înscrisă în CF 5525 A., a constatat nulitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între persoanele fizice , foştii chiriaşi, asupra imobilului de mai sus.
Urmare a recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă C.S.J., s-a casat decizia Curţii de Apel , decizia nr. 140/2001 a Tribunalului Alba şi sentinţa civilă 2998/2000 a Judecătoriei Alba Iulia trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.
În rejudecare, Judecătoria Alba Iulia prin sentinţa civilă nr. 1066/2004 pronunţată în dosar 770/2004 a admis în parte acţiunea reclamanţilor F., a dispus anularea Deciziei nr. 148/1987 a fostului Consiliu Popular al Judeţului A. şi a încheierii de întabulare nr. 1236/8.05.1987 înscrisă în CF 5925 sub B+5 .A, nr. top. 2234/1/2.
Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului de Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia civilă nr. 297/A/17.06.2005 şi a recursului, ca tardiv prin Decizia civilă nr. 1995/R/2006 al aceleeaşi instanţe.
Ulterior intervenienţii G. au promovat o acţiune în rectificare de carte funciară care a fost admisă de Judecătoria Alba Iulia prin Sentinţa civilă nr. 1396/2004 şi anulată încheierea de întabulare nr. 6829/4.10.2001 a Judecătoriei Alba Iulia, rectificându-se întabularea în sensul radierii dreptului de proprietate în cote de câte ? parte a reclamantului şi mamei sale asupra imobilului înscris în CF 5925 Alba Iulia nr. top. 2234/1/2 şi restabilirea situaţiei anterioare d ecarte funciară, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea familiei G. cu titlu cumpărare la Legea nr. 112/1995.
La data de 10.06.2004 reclamantul a înaintat o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, înregistrată sub nr. 28400/2004, care prin hotărârea pronunţată în data de 20.09.2007 a constatat că a existat o încălcare a art. 6 ind. 1 a Convenţiei referitor la echitatea procedurii, a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei.
De asemenea, Statul Român a fost obligat să restituie reclamantului imobilul situat în A., în trei luni începând din ziua rămânerii definitive a hotărârii, iar dacă nu se va realiza această restituire, statul pârât trebuie să plătească reclamantului în aceeaşi perioadă de trei luni 95.000 Euro drept pagubă materială.
Au fost acordate reclamantului şi alte sume cu titlu daune morale şi cheltuieli de judecată.
Emiterea Dispoziţiei nr. 449/14.05.2007 a fost fără respectarea prevederilor legale, deoarece Primăria Municipiului A. trebuia să aibă în vedere cererile adresate de reclamant anterior emiterii actului de soluţionare a notificării şi care atestau faptul că pe rolul CEDO se află cererea acestuia, trebuind în baza art. 46 pct 2 din Legea 10/2001 să suspende procedura de restituire începută în temeiul acestei legi până la soluţionarea de către Curtea Europeană a cererii reclamantului.
Un alt motiv de nulitate al deciziei atacate se referă la greşita reţinere a faptului că nu s-a probat calitatea de fost proprietar, ori aceasta rezulta din sentinţa civilă nr. 1066/2004.
Legea 10/2001 enunţă principiile care stau la baza acestei reglementări între care şi principiul restituirii în natură în tot sau în parte a imobilelor preluate abuziv şi respectiv principiul restituirii prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă sau persoana îndreptăţită optează în situaţiile expres prevăzute de lege, pentru această modalitate.
Referitor la imobilele ce cad sub incidenţa menţionatei legi denumite generic „imobile preluate în mod abuziv” , din economia textelor rezultă că ele sunt atât cele preluate cu titlu valabil, cât şi cele fără titlu valabil.
În acest sens, art. 2 din lege enunţând a se înţelege prin imobile preluate în mod abuziv, evidenţiază la art. 1 situaţia imobilelor preluate de stat fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Cu referire la cazul în speţă, instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr. 1066/2004 a reţinut că imobilul în dispută a fost preluat de stat fără titlu valabil , deoarece dispoziţiile Decretului nr. 223/1979 contraveneau Constituţiei şi reglementărilor internaţionale la care România era parte.
Art. 18 din lege stipulează expres că dacă imobilele au fost preluate abuziv, se dă dreptul fostului proprietar numai la măsuri reparatorii prin echivalent în situaţiile expres enunţate de text între care şi aceea când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Însă a face aplicabilitatea textului de lege sus arătat în condiţiile în care s-a constatat de CEDO o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor proprii ar echivala cu o nouă încălcare a Convenţiei şi a protocoalelor sale. De altfel, aşa cum s-a apreciat în cauza Brumărescu lipsirea de proprietate a unui bun la care se referă dispoziţiile din Convenţie anterior menţionate poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit o cauză de utilitate publică şi doar în condiţiile prevăzute de lege. În plus, orice ingerinţă, în folosinţa proprietăţii trebuie să respecte criteriul de proporţionalitate.
În aceste condiţii, în care se permite de dreptul intern să înlăture consecinţele încălcării principiului stabilităţii raporturilor juridice – respectiv anularea deciziei nr. 1578/2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, în urma admiterii de către ICCJ a recursului în anulare promovat de Procurorul General, instanţa va admite acţiunea reclamantului, va anula dispoziţia nr. 445/2007 şi va dispune restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF 5925 A. nr. top. 2234/1/2 situat administrativ în A..
Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii G. R I. şi G.F. aceasta va fi respinsă deoarece constatarea bunei – credinţe s-a făcut în urma promovării recursului în anulare, cale de atac care a fost formulată cu încălcarea art. 6 ind.1 din Convenţie referitor la echitatea procedurii până la rejudecarea cauzei în urma formulării acestei căi extraordinare de atac, prezumţia bunei – credinţe a cumpărătorului a fost răsturnată. Această soluţie se impune pentru a se asigura o justă reparaţie în natură a prejudiciului suferit de reclamant dar şi pentru a da eficienţă hotărârii CEDO, obligatorie pentru statele părţi ale Convenţiei.
Judecătoria Alexandria
PLÂNGERE LEGEA 18/1991
Tribunalul Olt
EVACUARE
Judecătoria Târgu-Cărbunești
Obligaţie de a face
Curtea de Apel Suceava
Încheiere de anulare, ca netimbrată, a cererii de recuzare. Recurs inadmisibil. Aplicarea dispoziţiilor în materie din Noul cod de procedură civilă.
Judecătoria Câmpulung
proprietate şi posesie suprafaţa teren