Restituirea în natură a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil

Sentinţă civilă 134 din 06.02.2008


Restituirea în natură a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil

Secţia civilă – Sentinţa civilă nr. 134/06.02.2008

Prin acţiunea civilă formulată de reclamantul F. T.  şi înregistrată  la această instanţă  sub dosar nr.  2538/107/2007 s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta  Primăria Municipiului A. prin hotărâre  judecătorească să se dispună:

- anularea Dispoziţiei nr. 449/2007 emisă de Primarul Municipiului A.. .

În expunerea  de motive s-a reţinut  că a adresat o notificare în vederea restituirii  unui imobil situat  în .A  şi deşi a trimis Primăriei  actele doveditoare în vederea completării probaţiunii nu s-a ţinut seama de acestea la emiterea dispoziţiei.

În drept acţiunea nu a fost motivată.

În dosar s-a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu  de către intervenienţii G.  I. R.  şi G. F. prin care aceştia, au solicitat ca în contradictoriu  cu reclamantul şi pârâta Primăria Mun. A. :

-să se constate că intervenienţii au dobândit  prin contract de vânzare – cumpărare valabil încheiat, proprietatea asupra imobilului  situat în A.., nr. top. 2234/1/2.

În motivarea  cererii se susţine că instanţele de judecată au soluţionat o autoritate de lucru judecat,  că buna - credinţă a intervenienţilor  nu poate fi pusă  la îndoială, ei  acceptând  oferta  făcută de vânzători în condiţiile stabilite de Legea nr. 112/1995.

În atare situaţie singura  modalitate de reparare a prejudiciului pentru imobilul  preluat abuziv sunt măsurile reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 449 emisă  la data de 14.05.2007 de Primarul Municipiului  A. a fost respinsă notificarea  depusă de F.T. şi F. I. , fără a se face propunere de  despăgubiri, întrucât  petenţii  nu au depus  copii legalizate  sau certificate de pe  acte referitoare  la proprietate.

Prin notificarea  adresată Primăriei Municipiului A. şi înregistrată sub nr.  13985/2001  reclamantul F.T.  şi mamei sale F. I.  solicită restituirea în natură a imobilului înscris  în CF nr. 5925 A,  nr. top.  2234/1/2.

Acest imobil a trecut  în proprietatea statului Român prin Decizia nr. 148/1987 în baza Decretului  nr. 223/1997, construcţiile  fiind înstrăinate  foştilor  chiriaşi G. I. R. şi G.  F. prin contractul  de vânzare – cumpărare nr. 15275/22.06.1997, aceştia  întabulându-se  în cartea funciară, terenul  rămânând în proprietatea statului (filele 52, 53).

Iniţial s-a formulat acţiune pe dreptul comun prin care F. T. şi F. I. au solicitat  în contradictoriu cu Consiliul Judeţean A., Consiliul Local  al Municipiului A., SC Flips SA, Direcţia Generală a Finanţelor Publice A., G. I. R. şi G. F.: anularea  deciziei nr. 148/1987 a fostului Comitet Executiv  al Consiliului Popular al Jud. A. , constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 15275 din 22.07.1997 încheiat între  pârâţii G.  şi SC Flips SA, anularea încheierii de întabulare operată în  CF 5925 A. sub nr. B6-7 şi a celei de la foaia de sarcini înscrisă sub CF 1.

Judecătoria Alba Iulia prin sentinţa  civilă nr. 2998/27.06.2000 definitivă prin  decizia  nr. 140/7.02.2001 a Tribunalului Alba a respins acţiunea .

Curtea de Apel  Alba Iulia prin decizia  1578/5.09.2001, a admis recursul declarat de F.T.şi F. I., a modificat sentinţa  judecătoriei şi decizia Tribunalului  în sensul că: a admis acţiunea , a dispus anularea  deciziei nr. 148/1987 şi a încheierii de întabulare  nr. 1236/1987 înscrisă în CF 5525 A., a constatat nulitatea  contractului de vânzare – cumpărare încheiat între persoanele  fizice , foştii chiriaşi, asupra imobilului de mai sus.

Urmare a  recursului în anulare declarat  de Procurorul General al Parchetului de pe lângă C.S.J., s-a casat  decizia Curţii de Apel , decizia nr. 140/2001 a Tribunalului Alba  şi sentinţa  civilă 2998/2000 a Judecătoriei Alba Iulia trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.

În rejudecare, Judecătoria Alba Iulia prin sentinţa civilă nr.  1066/2004 pronunţată în dosar 770/2004 a admis în parte acţiunea reclamanţilor F., a dispus  anularea Deciziei  nr. 148/1987 a fostului Consiliu Popular al Judeţului A. şi a încheierii  de întabulare  nr. 1236/8.05.1987 înscrisă în CF 5925 sub B+5 .A, nr. top.  2234/1/2.

Această sentinţă a rămas definitivă  şi irevocabilă prin respingerea apelului de Curtea de Apel  Târgu Mureş prin Decizia civilă nr. 297/A/17.06.2005 şi a recursului, ca tardiv  prin Decizia civilă nr. 1995/R/2006 al aceleeaşi instanţe.

Ulterior intervenienţii G. au promovat o acţiune în rectificare de carte funciară care a fost admisă de Judecătoria Alba Iulia  prin Sentinţa  civilă nr.  1396/2004  şi anulată încheierea  de întabulare nr. 6829/4.10.2001 a Judecătoriei Alba Iulia, rectificându-se  întabularea în sensul radierii dreptului de proprietate în cote de câte ?  parte a reclamantului şi mamei sale  asupra imobilului înscris în CF 5925 Alba Iulia nr. top. 2234/1/2 şi restabilirea situaţiei anterioare d ecarte funciară, în sensul reînscrierii dreptului  de proprietate  în favoarea familiei G. cu titlu cumpărare la Legea  nr. 112/1995.

La data de 10.06.2004 reclamantul a înaintat  o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, înregistrată sub  nr. 28400/2004, care prin hotărârea pronunţată  în data de 20.09.2007 a constatat  că a existat o încălcare a  art. 6 ind. 1 a Convenţiei  referitor la  echitatea procedurii, a existat  o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei.

De asemenea, Statul Român a fost obligat să restituie  reclamantului imobilul situat în A.,  în trei luni  începând din ziua rămânerii  definitive a hotărârii, iar dacă  nu se va realiza  această restituire, statul  pârât trebuie să plătească  reclamantului în aceeaşi perioadă de  trei luni 95.000 Euro drept pagubă materială.

Au fost acordate reclamantului şi alte sume cu titlu daune morale şi cheltuieli de judecată.

Emiterea Dispoziţiei nr. 449/14.05.2007 a fost fără  respectarea prevederilor legale, deoarece Primăria Municipiului A. trebuia să aibă în vedere cererile  adresate de reclamant anterior emiterii  actului de soluţionare a notificării şi care  atestau faptul  că pe rolul CEDO se află cererea acestuia, trebuind în baza art. 46 pct 2 din Legea 10/2001 să suspende  procedura de restituire începută  în temeiul acestei legi până la soluţionarea  de către Curtea Europeană a cererii reclamantului.

Un alt motiv de nulitate al deciziei atacate se referă la greşita  reţinere a faptului că nu s-a probat  calitatea de fost proprietar, ori aceasta rezulta  din sentinţa civilă nr. 1066/2004.

Legea 10/2001 enunţă principiile care stau la baza  acestei reglementări între care şi principiul restituirii în natură în tot sau în parte a imobilelor  preluate abuziv  şi respectiv  principiul restituirii prin echivalent, dacă restituirea  în natură nu este posibilă sau persoana  îndreptăţită optează în situaţiile expres  prevăzute de lege, pentru  această modalitate.

Referitor la imobilele ce cad sub incidenţa menţionatei legi denumite generic „imobile preluate în mod abuziv” , din economia  textelor rezultă  că ele sunt atât  cele preluate cu titlu valabil, cât şi  cele fără  titlu valabil.

În acest sens, art. 2 din lege enunţând  a se înţelege prin imobile  preluate în mod abuziv, evidenţiază la  art. 1 situaţia imobilelor preluate de stat fără titlu valabil  sau fără respectarea  dispoziţiilor legale în vigoare la data  preluării, precum şi cele preluate  fără temei legal  prin acte  de dispoziţie ale organelor  locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.

Cu referire la cazul în speţă, instanţa de judecată  prin sentinţa civilă nr. 1066/2004 a reţinut că imobilul în dispută a fost preluat de stat fără titlu valabil , deoarece  dispoziţiile Decretului nr. 223/1979  contraveneau Constituţiei  şi reglementărilor  internaţionale la care România era parte.

Art. 18 din lege stipulează expres că dacă imobilele au fost preluate  abuziv, se dă dreptul  fostului proprietar  numai la măsuri reparatorii prin echivalent în situaţiile expres enunţate de text  între care şi aceea când imobilul a fost înstrăinat  cu respectarea  dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.

Însă a face  aplicabilitatea  textului de lege sus arătat în condiţiile în care  s-a constatat de CEDO o încălcare a  art. 1 din Protocolul  nr. 1, respectiv a dreptului reclamantului la respectarea  bunurilor proprii ar echivala  cu o nouă încălcare a Convenţiei şi a protocoalelor sale. De altfel, aşa cum  s-a apreciat în cauza Brumărescu lipsirea de proprietate a unui bun la care se referă  dispoziţiile  din Convenţie anterior menţionate poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit o cauză de utilitate publică şi doar în condiţiile  prevăzute de lege. În plus, orice ingerinţă, în  folosinţa proprietăţii trebuie să respecte criteriul de proporţionalitate.

În aceste condiţii, în care se permite  de dreptul intern să înlăture  consecinţele încălcării  principiului stabilităţii raporturilor juridice – respectiv anularea deciziei nr. 1578/2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, în urma  admiterii de către ICCJ a recursului în anulare promovat  de Procurorul General, instanţa va admite  acţiunea reclamantului, va anula dispoziţia  nr. 445/2007 şi va dispune  restituirea în natură  către reclamant a imobilului înscris în CF 5925 A. nr. top. 2234/1/2 situat administrativ  în A..

Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu  formulată de intervenienţii G. R I. şi G.F. aceasta va fi respinsă deoarece constatarea bunei – credinţe  s-a făcut  în urma  promovării  recursului în anulare, cale de atac care a fost  formulată  cu încălcarea  art. 6 ind.1  din Convenţie referitor la echitatea  procedurii  până  la rejudecarea cauzei în urma  formulării acestei căi extraordinare de atac,  prezumţia bunei – credinţe a cumpărătorului a  fost răsturnată. Această soluţie  se impune pentru a se asigura o justă reparaţie în natură a prejudiciului  suferit de reclamant dar şi pentru a da  eficienţă hotărârii CEDO, obligatorie  pentru statele  părţi ale Convenţiei.