Dat fiind caracterul translativ de proprietate al convenţiei de vânzare-cumpărare, se impune ca vânzătorii să fie proprietarii lucrurilor vândute, aplicându-se principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite altuia un lucru pe care nu îl are. Vâ...

Dat fiind caracterul translativ de proprietate al conventiei de vânzare-cumparare, se impune ca vânzatorii sa fie proprietarii lucrurilor vândute, aplicându-se principiul potrivit caruia nimeni nu poate transmite altuia un lucru pe care nu îl are. Vânzarea fiind un act de dispozitie, pentru valabilitatea acesteia este nevoie de manifestarea de vointa în acest sens din partea tuturor copartasilor.

Asupra cererii de fata, deliberând, constata urmatoarele:

Prin actiunea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Bals la data de 05.05.2010, sub nr. X, reclamantul C M. I i-a chemat în judecata pe pârâtii S. C. M. si P. I, solicitând instantei pronuntarea unei hotarâri judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare privind o casa de locuit cu 4 camere si hol din caramida, acoperita cu tabla, un grajd din caramida cu doua camere acoperit cu tigla si un patul din lemn, precum si terenul intravilan aferent în suprafata de 2236 mp, imobile situate în comuna P., jud. Olt.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, printr-un act sub semnatura privata intitulat „Chitanta”, încheiat la data de 15.02.2009, pârâtii i-au vândut o casa de locuit cu 4 camere si hol din caramida, acoperita cu tabla, un grajd din caramida cu doua camere acoperit cu tigla si un patul din lemn, situate în comuna P., jud. Olt, precum si terenul intravilan aferent în suprafata de 2236 mp structurat dupa cum urmeaza:

-1118 mp curti,constructii în T 21, P 89, cu vecini la N – S. F, la E – VH 90+A91, la S – S. M. Gh. Si la V – DJ 42;

-400 mp vita de vie în T 21, P 90, cu vecini la N – S. F, la E – S. I, la S – A 91 si la V – Cc 89;

-718 mp teren arabil intravilan în T 21, P 91, cu vecini la N – Vh 90, la E – S. I, la S – S. A. Gh. Si la V – C 89.

A mai aratat reclamantul ca, desi a achitat pretul convenit cu pârâtii în suma de 55.000 lei si au stabilit ca în termen de doua saptamâni de la încheierea actului sub semnatura privata sa se prezinte la notariat în vederea perfectIarii actului autentic, pârâtii nu si-au respectat obligatia.

Reclamantul a precizat ca imobilele mai sus aratate sunt proprietatea pârâtilor prin mostenirea defunctei S. A, pârâtul S. C. M. mostenind ½ din succesiunea acesteia, iar numita S. A, decedata la data de 30.01.2009 mostenind restul de ½. A mai aratat reclamantul ca pârâta P. I este unica mostenitoare a defunctei S. A.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 111 C.proc.civ. si art. 1073 si urmatoarele C.civ.

Pentru dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei copia titlului de proprietate nr. 13104/57 din 21.05.2001, copia certificatului de mostenitor nr. 987 din 06.10.1994, copia sesizarii pentru deschiderea procedurii succesorale, copie certificat de atestare fiscala, copia certificatului de deces al numitei S. A, copii de pe actele de identitate ale partilor, certificat de sarcini, precum si copia înscrisului denumit „Chitanta”.

Reclamantul a timbrat cererea cu taxa de timbru de 4 lei.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 17.06.2010 instanta a admis cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar si a dispus reducerea taxei de timbru stabilite în dosar de la 704 lei la 4 lei.

Prin întâmpinarile depuse, pârâtii au recunoscut  toate sustinerile reclamantului, aratându-se de acord cu admiterea actiunii.

În cauza a fost încuviintata si administrata proba cu înscrisurile depuse la dosar.

 Alizând actele depuse la dosar, instanta retine urmatoarele:

Asa cum reiese din înscrisul intitulat „Chitanta” aflat la dosar (fila 14), reclamantul în calitate de cumparator a convenit cu pârâtii în calitate de vânzatori sa cumpere respectiv sa vânda o casa de locuit cu 4 camere si hol din caramida, acoperita cu tabla, un grajd din caramida cu doua camere acoperit cu tigla si un patul din lemn, situate în comuna P., jud. Olt, precum si terenul intravilan aferent în suprafata de 2236 mp structurat dupa cum urmeaza:

-1118 mp curti,constructii în T 21, P 89, cu vecini la N – S. F, la E – VH 90+A91, la S – S. M. Gh. Si la V – DJ 42;

-400 mp vita de vie în T 21, P 90, cu vecini la N – S. F, la E – S. I, la S – A 91 si la V – Cc 89;

-718 mp teren arabil intravilan în T 21, P 91, cu vecini la N – Vh 90, la E – S. I, la S – S. A. Gh. Si la V – C 89.

Pretul vânzarii a fost stabilit la suma de 55000 lei.

Din actele aflate la dosar (copia titlului de proprietate nr. 13104/57 din data de 21.05.2001, certificatul de mostenitor nr. 987 din data de 06.10.1994, precum si din actele de stare civila) instanta retine ca imobilele care fac obiectul conventiei dintre parti au apartinut numitei S. A, decedata în data de 05.12.1993. La mostenirea sa au venit pârâtul S. C. M. împreuna cu numita S. A, în calitate de descendenti de gradul I, fiecaruia dintre ei revenindu-i o cota de ½ din masa succesorala. Ulterior, la data de 30.01.2009, numita S. A a decedat, fara ca succesiunea acesteia sa fi fost dezbatura.

În aceste conditii, instanta constata ca pârâtul S. C. M. nu este proprietarul exclusiv al bunurilor care fac obiectul conventiei partilor, în timp ce pârâta P. I nu are nici un drept stabilit asupra vreunuia dintre respectivele bunuri.

Instanta arata ca, dat fiind caracterul translativ de proprietate al conventiei de vânzare-cumparare, se impune ca vânzatorii (în speta pârâtii) sa fie proprietarii lucrurilor vândute, aplicându-se principiul potrivit caruia nimeni nu poate transmite altuia un lucru pe care nu îl are. Din niciunul dintre actele depuse la dosar nu reiese calitatea de proprietar a pârâtei P. I asupra bunurilor cuprinse în înscrisul sub semnatura privata, aceasta având cel mult calitatea de mostenitor prezumtiv al defunctei S. A, care detinea în proprietate cota de ½ din acele bunuri.

În ceea ce îl priveste pe pârâtul S. C. M. instanta arata ca, desi acesta are în proprietate o cota de ½ din bunurile cuprinse în înscrisul sub semnatura privata, el nu poate dispune de unul singur de întreaga masa de bunuri. Aceasta datorita faptului ca vânzarea reprezinta un act de dispozitie, iar pentru valabilitatea acesteia este nevoie de manifestarea de vointa în acest sens din partea tuturor copartasilor. În speta, aceasta manifestare de vointa nu exista.

În contextul împrejurarilor retinute instanta apreciaza ca nu sunt întrunite toate conditiile cerute de lege pentru valabilitatea conventiei de vânzare cumparare care s-a cerut a fi materializata în hotarârea instantei. Se impune mai întâi stabilirea calitatii de proprietar a pârâtei P. I, prin dezbaterea succesiunii defunctei S. A, si abia apoi se poate vorbi de transmiterea proprietatii asupra bunurilor în discutie.

În lumina considerentelor aratate, instanta urmeaza sa respinga cererea reclamantului ca fiind neîntemeiata.

În privinta cheltuielilor de judecata, instanta urmeaza sa ia act ca acestea nu s-au solicitat.

Domenii speta

Spete similare