Fond funciar

Decizie 656/R din 01.07.2009


Prin sentinta civila nr.9072/17.10.2008 pronuntata in dosarul nr. 77/180/2008 al Judecătoriei Bacău , s-a admis în parte ,  actiunea privind anularea  partială a TP nr. 164327/09.11.1994, actiune formulată  de reclamanta B.A. , în contradictoriu cu pârâtii C.V., C.I. ,D.M., C.I.  si Comisia Locală F.si Comisia  Judeteană B. şi s-a dispus radierea din acest titlu de proprietate  a suprafetei de 570 mp situată ân T-14,P-403/1. S-a respins totodată ca nefondată  cererea de anulare pentru suprafata de  430 mp  situată în T-14,P-30/1 din acelasi titlu.

Pentru  a pronunta această sentintă, instanta de fond  a retinut că prin TP nr. 164372/1194 pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate  pentru suprafata de 1000 mp  teren intravilan , situat in T -14,P-403/1( 570mp) si in T-14,P-308/1( 430 mp) ,amplasament care a apartinut anterior cooperativizării  autorului reclamantei. A arătat instanta de fond că  analizând modalitatea de constituire  a dreptului de proprietate  in raport de data emiterii titlului , constituirea dreptului de proprietate s-a făcut legal  pentru suprafata de 430 mp , care reprezintă teren curti- constructii  si nelegal pentru restul de 570 mp teren arabil. Suprafata de 570mp  nu era ocupată de constructii , nu reprezintă suprafată aferentă casei  de locuit  sinici curtea si gradina  aferentă gospodariei  astfel că modalitatea  de  constituire a dreptului de proprietate  pentru aceasta  suprafata  nu se încadrează n dispozitiile art. 22 Lg. 18/1991. Cât priveste suprafata de  430 mp  curti-constructii , instanta a  retinut că pentru această suprafata  constituirea dreptului de proprietate s-a făcut in mod legal, în temeiul aceluiasi text de lege . Totodată a arătat instanta de fond că nu sunt incidente  dispoz. art. III Legea 169/1997 care reglementează conditiile in care  se impune anularea titlurilor  de proprietate deoarece , în speţă,  titlul de proprietate  a fost legal emis pentru suprafaţa  de 430 mp, chiar dacă acest amplasament a aparţinut autoarei  reclamantei, deoarece constituirea pentru autorul pârâţilor  s-a făcut in conditiile art. 22 L.18/1991 care consacră  cu titlu de exceptie posibilitatea constituirii titlului de proprietate si pe alt amplasament.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs  în termen legal reclamanta.

Recursul e scutit de plata taxei de timbru  conform art. 42 Lg.1/2000.

În motivarea recursului , recurenta  a arătat că solutia instantei  de fond  este nelegală si netemeinică în ceea ce priveste respingerea actiunii pentru suprafaţa de 430 mp  deoarece  în speţă instanta în mod gresit  a indicat drept temei  art. 22  Leg. 18/1991. Nu poate fi vorba nici de aplicarea art. 23 Lg. 18/1991 care consacra un caz de reconstituire  si două cazuri de  constituire  a dreptului  de proprietate  si aceasta pentru că pârâţii nu se incadrează  in cele două ipoteze de excepţie  şi aceasta intrucât există dovada  că terenul a fost atribuit de CAP  si nici nu există autorizatie de  construire  a imobilului. Sa arătat si in cuprinsul expertizei  că pentru acest  teren trebuia constituit dreptul de proprietate  si nu reconstituit şi din expertiză rezultă de asemenea că, anterior , părintii pârâtilor  au  detinut o locuintă ce a fost distrusă în urma inundaţiilor  si pe terenul in litigiu  C.V.  are construită gospodărie, însă nu poate fi admis ca pârâtii sa beneficieze  si de terenul avut de la părinti  si de terenul pe care părinţii si-au construit ce-a de a doua  gospodărie. Actualmente locuinta este degradata  si ca atare nu există motivaţie  pentru reconstituirea dreptului de proprietate. A mai arătat recurenta că instanta nu a analizat ipotezele reglementate de art. 24,25 si 26 Legea 18/1991 si art. 24 este inaplicabil pentru că nu s-a făcut dovada atribuirii  terenului  de CAP pentru construirea unei locuinte , nu s-a făcut nici dovada trecerii acestui teren  de la autorul reclamantei la CAP  si dispoz. art. 8 Decr. 42/1990 sunt inaplicabile  deoarece  la data solicitării terenului  nu mai exista CAP , decretul fiind  căzut  în desnetudine .

Intimatii ,legal citati,  nu  au formulat întâmpinare în recurs.

În recurs nu s-au depus inscrisuri  noi  de nici una din părti.

La termenul din 09.02.2009  s-a dispus introducerea in cauză a pârâtilor C.E., C.E.  si Ş.C.E., având în vedere calitatea acestora  de mostenitori  ai defunctului  C.I..

Analizând motivele de recurs invocate  si din oficiu  tribunalul retine  că recursul  este nefundat  pentru urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste indicarea art. 22 Lg. 18/1991( si nu art. 23)  în considerentele hotărârii , tribunalul retine că,  instanta de fond a făcut referire  la forma legii anterioară  republicării, art. 22 Leg. 18/1991 devenise,  ulterior republicării  din 1998, art. 23. Instanta a indicat forma iniţială a legii  raportându-se la textul in vigoare  la emiterea TP  contestat,lucru ce rezultă din considerentele  sentintei atacate  si cum titlul a fost emis in 1994 s-a făcut trimite la  forma legii in vigoare  la momentul emiterii titlului , respectiv la  numerotarea anterioară  republicării. Acest  aspect formal  a fost de altfel sesizat  de însăşi  recurentă  care in criticile pe fondul cauzei  dezvoltă motivele de recurs  raportat la ipotezele consacrate  de dispoz. art. 23  Lg. 18/1991 republicată  care anterior fusese art.22.

In ceea ce priveste criticile  aduse sentintei sub aspectul retinerii gresite  a temeiurilor constituirii  dreptului de proprietate , tribunalul retine că acestea sunt neîntemeiate  deoarece incidenta dispoz. Art. 24 Lg.18/1991 republicata nu exclude  aplicarea art. 23 Leg.18/1991 republicată  si aceasta întrucât o data edificate  construcţiile ( chiar daca ele se afla pe terenul atribuit  în acest sens de CAP)  proprietarii lor sunt îndreptăţiţi la constituire  pentru suprafetele de teren aferente  construcţiilor  si anexelor  gospodăreşti.

Rezultă din expertiza efectuata în cauză- expert S.Ş.- expertiză care a analizat si documentaţia existenta si temeiurile constituirii dreptului de proprietate, că suprafaţa de 1000 mp teren in litigiu  a fost primită de la CAP  de către autorul pârâtilor –C.C. , pentru edificarea unei constructii.

Din adeverinta nr. 275/13.02.2008( fl. 63 fond)  si din expertiză rezultă că terenul e ocupat de C.V.  si că terenul a fost atribuit de Primaria com. F. ca urmare a alunecărilor de teren  din anul 1970. Acest fapt rezultă si din declaratia  martorului T.T.

Chiar daca nu exista un înscris  din care sa rezulte explicit preluarea pe de o parte ,a terenului de la autoarea reclamantei  si pe de altă parte , atribuirea lui autorului  intimaţilor , din adeverinţa nr.275/2008 , expertiza efectuată si pe are recurenta  nu a contestato  si din declaratia martorului rezultă in mod  cert ca terenul a fost atribuit  autorului intimaţilor  in vederea construirii  unei locuinte  ca urmare a alunecărilor de teren  ce au avut loc in anul 1970 si care au impus atribuirea acestui teren .

Faţă de aceasta situatie a terenului , ne aflam in ipoteza constituirii  dreptului de proprietate  prevăzuta de art. 24 alin.1 Lg. 18/1991 republicată si o data  edificate  constructiile , constituirea dreptului de proprietate  se face prin raportare la art. 23 din Legea 18/1991 republicata  si art. 8 Decretul Lege 42/1990.

Imprejurarea că la momentul solicitării  terenului  nu mai existau CAP si că decretul  ar fi căzut in desnetudine  nu prezintă relevanţă  deoarece constituirea dreptului de proprietate  s-a analizat în raport de dispozitiile  legale  ce reglementează cazurile  de constituire  a dreptului de proprietate  dispoziţii care nu condiţionează in nici un fel  constituirea dreptului de proprietate  de existenta sau inexistenta CAP iar in ceea ce priveste Decretul lege nr. 42/1990, instanta de fond a facut referire la el ,in mod incidental , întrucât însuşi textul  art. 23 Lg.18/1991 vorbeste de art. 8  Decretul lege nr. 42/1990.

In consecinta , fata de aceste considerente  si având în vedere  dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 312 Cod pr. Civila , tribunalul va respinge recursul ca nefundat.