Despăgubiri

Prin cererea înregistrată la această instanţă cu nr. 7571/110/2008 s-a formulat de către contestatoarea N.M.V. contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 52127/04.12.2008 emisă de Primăria mun. Bacău. S-a solicitat anularea dispoziţiei contestate şi acordarea de măsuri reparatorii de o treime din imobilul casă şi teren în suprafaţă de 1080 mp situat în Bacău.

S-a arătat că imobilele teren şi construcţie au fost proprietatea defuncţilor V.I. şi V.P. dobândit conform actului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 2606/15.05.1935 de grefa Tribunalului Bacău,că de pe urma defuncţilor au rămas trei moştenitori, G.M., N.M.V. şi D.N., că prin dispoziţia nr. 371/21.02.2005 a primarului mun. Bacău au fost acordate despăgubiri pentru 1/3 din imobilul casă şi teren moştenitoarei G.M. iar prin notificarea înregistrată cu nr. 142/28.11.2005 contestatoarea a solicitat despăgubiri tot pentru 1/3 din imobilele ce au aparţinut autorilor săi.

În dovedirea contestaţiei au fost depuse înscrisuri.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestaţiei motivat de faptul că notificarea a fost depusă peste termenul prevăzut de legea 10/2001, legea 247/2005 nu a instituit un nou termen pentru depunerea notificărilor. În acest sens au fost invocate decizia nr. 47/2007 a Curţii Constituţionale şi deciziile nr. 4130/2006 şi 102/2007 ale ÎCCJ.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin dispoziţia cu nr. 52127/04.12.2008 emisă de Primarul mun. Bacău a fost respinsă notificarea formulată de N.M.V. prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru 1/3 imobilul casă şi teren situat în Bacău, pe motiv că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de legea 10/2001, respectiv 14.02.2002. aceasă soluţie este susţinută de practica judiciară depusă de pârâtă la dosar respectiv deciziile nr. 4130/2006 şi 102/2007 ale ÎCCJ.

 Pe de altă parte, se observă că prin decizia civilă nr. 8438/2005 a ÎCCCJ- Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală s-a reţinut într-o speţă în care a fost analizată o problemă de drept similară că sintagma „prezenta lege” prevăzută de art. 21 al. 1 şi de la intrarea căreia în vigoare începe să curgă termenul de 6 luni pentru depunerea notificărilor se referă la legea 247/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din 22 iulie 2005, care a modificat şi completat legea 10/2001, termenul menţionat fiind un termen procedural, dispoziţiile referitoare la acesta aplicându-se deîndată. Faţă de această soluţie notificarea contestatoarei apare ca fiind depusă în termen, respectiv la 28.11.2005

Prin hotărârile pronunţate de CEDO în cauzele Păduraru împotriva României şi Beian împotriva României s-a stabilit că jurisprudenţa divergentă a ÎCCJ constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al. 1 din Convenţia Europeană şi este contrară principului securităţii raporturilor juridice, rolul instanţei supreme fiind acela de a asigura o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică. Hotărârile CEDO mai sus menţionate obligă instanţa supremă să adopte o jurisprudenţă unitară iar instanţele ierarhic inferioare să respecte dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa supremă nu numai prin intermediul deciziilor în interesul legii, inclusiv pentru considerente de echitate având în vedere că reclamanta din prezenta cauză se află într-o situaţie similară cu cea pentru care instanţa supremă prin decizia menţionată a stabilit că notificarea a fost formulată în termen..

Adoptarea unei soluţii nefavorabile pentru contestatoare ar echivala şi u încălcarea art. 14 din C.E.D.O. faţă de aceasta, întrucât reclamanta ar fi discriminată în raport cu persoană din speţa descrisă , aflată într-o situaţie similară, căreia ÎCCJ i-a recunoscut dreptul de a formula notificare în termen de 6 luni de la adoptarea Legii 247/2005.

Pentru considerentele mai sus expuse instanţa va stabili că notificările au fost formulate în termenul prevăzut de art. 21 al. 1 din legea 10/2001, motiv pentru care va admite contestaţia şi va anula dispoziţia contestată.

 Pe fondul contestaţiei urmează a se reţine că notificatoarea a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită , fiind moştenitoarea defuncţilor V.I. şi V.P., că aceştia au deţinut imobilul casă şi teren în suprafaţă de 1080 mp situat în Bacău, care ca fost preluat în mod abuziv de către autorităţile statului comunist. În prezent, astfel cum arată şi contestatoarea terenul este ocupat de un bloc iar construcţia a fost demolată, motiv pentru care se impune acordarea de despăgubiri în condiţiile stabilite de titlul VII din legea 247/2005.

Domenii speta

Spete similare