Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.)

Dosar nr. 2529/205/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 172

Şedinţa publică de la 26 Noiembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE V V

Judecător I M  L

Grefier D Ş

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş este reprezentat prin

Procuror Daniela Turcaş

...///...

S-au luat în examinare, pentru soluţionare, apelurile declarate de inculpatul  I S L, , partea vătămată D C, domiciliat în C şi asigurătorul UNIQA ASIGURĂRI S.A. - FOSTĂ UNICA VIENNA INSURANCE GROUP S.A., împotriva sentinţei penale nr. 109 din 15.06.2009, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr.2529/205/2008, intimaţi - părţi civile fiind SPITALUL MUNICIPAL CÂMPULUNG, cu sediul în municipiul Câmpulung, jud. Argeş şi SPITALUL DE URGENŢĂ "DR. AGRIPPA IONESCU", cu sediul în Bucureşti, str. Arhitect Ion Mincu, nr. 7.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra cauzei au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de  19.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunţat următoarea soluţie:

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentinţa penală nr.109/15.06.2009 a Judecătoriei Câmpulung, inculpatul I S L a fost condamnat la 6 luni închisoare cu executare în cond.art.81 şi urm.Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.184 alin.2 , 4 Cod penal.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D Cşi a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE UNITA SA - SUCURSALA PITEŞTI la plata sumei de 8900 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul  la plata sumei de 229 lei şi respectiv 1350 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Mun.Câmpulung şi respectiv Spitalul de Urgenţă  Dr.Agrippa Ionescu Bucureşti.

A fost  obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă  D C şi către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de  29  ianuarie 2008, în jurul orelor 10,30 , autoturismul marca Renault Clio , cu nr. de înmatriculare Ag- 09- KSF, a fost condus de către partea vătămată D C, pe DN 73,  pe direcţia Câmpulung- Dragoslavele.

În autoturism, împreună cu partea vătămată, se afla şi cumnatul său, I I, pe locul din dreapta faţă.

Pe acelaşi tronson de drum, circula din sens opus autoutilitara cu nr. de înmatriculare  AG, condusă de învinuitul I S L.

Ajungând în curba strânsă la stânga, de la km. 63 + 277, a DN 73  inculpatul I S L , a tăiat curba şi a intrat pe contrasensul său de circulaţie, exact în momentul în care partea vătămată D C ajunsese cu autoturismul pe care îl conducea în acelaşi punct.

Partea vătămată D C, sesizând circulaţia autoutilitarei condusă de către inculpat, pe sensul său de mers a acţionat imediat sistemul său de frânare, în vederea evitării vreunui impact. Inculpatul I S L, sesizând la rândul său starea de pericol pe care a generat-o  şi, nemaiavând timpul şi spaţiul necesar de a evita impactul cu autoturismul condus de partea vătămată, singura manevră pentru a atenua eventualele urmări  fiind aceea de a braca volanul autoutilitarei spre dreapta şi de a intra cu faţa acesteia , pe sensul său de deplasare, a efectuat această manevră.

Ca urmare a manevrelor efectuate de cei doi conducători auto, are loc un impact ce se produce la o distanţă de aprox. 0,55-0,65 m. de axul drumului  pe sensul de mers al autoturismului cu nr. de înmatriculare Ag- 09- KSF, condus de partea vătămată D C.

Autoutilitara, fiind în dinamica mişcării, spre sensul său normal de circulaţie , imprimă autoturismului părţii vătămate o mişcare de rototranslaţie spre stânga, autoturismul fiind întors cu faţa spre Câmpulung, oprindu-se cu roţile din stânga la marginea carosabilului din dreapta, al sensului de mers spre Dragoslavele.

 În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 85-90 zile îngrijiri medicale , iar martorul I I, aflat în maşina părţii vătămate a suferit leziuni uşoare ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale. 

În baza probelor administrate, instanţa a reţinut că vinovăţia în producerea accidentului îi aparţine în exclusivitate inculpatului, întrucât acesta trebuia să respecte disp.art.41  din OUG 195/2002 în sensul că acesta trebuia să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii sale de circulaţie, aspect încălcat  de inculpat, care a tăiat cursa şi a pătruns pe contrasens, unde circula regulamentar partea vătămată.

Fapta inculpatului a fost încadrată în disp.art.184 alin.2 şi 4 Cod penal în raport de care s-a dispus  condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat.

Partea vătămată D C s-a constituit parte civilă cu suma totală de 85.000 lei - f.110, astfel: 29.000 lei daune materiale  reprezentând prejudiciu cauzat de distrugerea autoturismului, 1.500 lei contravaloare medicamentelor şi transporturilor efectuate la unităţile spitaliceşti din Bucureşti ; 7.000 lei diferenţa  de salariu neîncasată timp de 7 luni cât nu a putut presta activitatea la locul de muncă; 30.000 lei daune morale.

Cererea a fost admisă în parte pentru suma de 8.900 lei daune materiale, constând în  diferenţa de prejudiciu produs urmare distrugerii autoturismului, cheltuielile efectuate cu medicamente, transport şi pentru suma de 15.000 lei daune morale reprezentând suferinţele  încercate cu recuperarea sănătăţii.

Împotriva sentinţei în termen legal a declarat apel partea civilă D Csolicitând admiterea integrală a cererii de daune morale, în sumă de 35.000 lei şi a celei de daune materiale astfel: 9.300 lei diferenţă prejudiciu maşină distrusă; 1.500 lei medicamente şi transport; 2.044 lei diferenţă de salariu neîncasată, cerere de constituire  de partea civilă astfel cum a fost  precizată în concluziile pe fondul cauzei - f.344.

În termen legal a declarat apel asigurătorul UNIQA ASIGURĂRI SA- FOSTA UNICA VIENNA INSURANCE GROUP SA (fostă UNITA VIENNA INSURANCE GROUP SA), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal înlăturarea obligării sale în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, întrucât izvorul obligaţiei asigurătorului de răspundere civilă îl constituie contractul de asigurare şi nu  infracţiunea  comisă de inculpat; în subsidiar solicită a se reţine culpa concurentă a părţii civile D Cîn producerea accidentului cu consecinţa reducerii despăgubirilor civile, acestea trebuind  dovedite cu acte.

În termen legal a declarat apel şi inculpatul  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte: reţinerea culpei concurente a părţii civile D Cîn producerea accidentului; reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului întrucât a încercat să se  împace cu partea civilă, cu consecinţa  reducerii pedepsei spre minimul general; pe latura civilă solicită excluderea din  cuantumul daunelor materiale acordate a diferenţei costului  autoturismului întrucât acesta nu era proprietatea părţii civile; înlăturarea obligării de la plata diferenţei de salariu neîncasat pentru 7 luni întrucât nu sunt acte de concediu medical,

 iar tabelul  depus nu face dovada prejudiciului menţionat, se apreciază ca fiind  dovedite doar 1.500 lei  reprezentând costul medicamentelor şi transportul la Bucureşti; se solicită reducerea cuantumului daunelor morale acordate de instanţa de fond.

Verificând sentinţa prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, potrivit art.371 alin.2 Cod pr.penală, tribunalul constată că apelurile declarate de inculpat şi asigurător sunt fondate, iar cel declarat de partea civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pe  baza întregului material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, soldat cu vătămarea părţii civile D C.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză tehnică auto, iar în cursul judecăţii  alte 2 expertize (deşi utilitatea acesteia din urmă nu era justificată), mijloace de probă care coroborate cu declaraţiile părţilor, martorilor, cercetarea la faţa locului, au condus spre stabilirea temeinică a situaţiei de fapt şi a inexistenţei oricărei culpe a părţii civile în producerea accidentului de trafic rutier.

Expertiza auto efectuată de I T - în cursul cercetării judecătoreşti - f.237, este singulară în reţinerea culpei concurente a părţii civile, în sensul că şi acesta ar fi dispus de posibilităţi de evitare a producerii accidentului, dacă urmărea mai atent drumul din faţă , astfel încât nu  ar fi fost surprins de apariţia autoutilitarei conduse de inculpat care-i blocase parţial drumul şi în consecinţă nu era obligat să efectueze manevre bruşte de conducere, iar printr-o frânare moderată ar fi evitat accidentul.

Totuşi, şi acest expert, recunoaşte că accidentul putea fi evitat dacă, autoutilitara condusă de inculpat, în momentele premergătoare coliziunii, s-ar fi situat pe culoarul alocat legal acesteia, cu atât mai mult cu cât marcajul longitudinal continuu impunea această situaţie, zona respectivă fiind una fără  vizibilitate în profunzime  şi cu curbe succesive.

Ceea ce  impune expertul în sarcina conducătorului auto - partea vătămată sunt cerinţe sau manevre specifice unui şofer cu calităţi excepţionale, care ar fi trebuit să "analizeze" în orice moment  nu numai propriile acţiuni ci şi pe cele ale participanţilor la trafic ce rulează pe sensul opus de mers.

Nu trebuie imputat părţii vătămate lipsa unor astfel de calităţi ci trebuie stabilit  factorul  determinant al producerii coliziunii şi anume "tăierea curbei" şi pătrunderea pe contrasensul său de circulaţie de către inculpat, aspect recunoscut de către acesta - f.111,  surprinderea părţii vătămate fiind evidentă, precum şi conduita adoptată fiind una normală, care, a condus la evitarea unui impact frontal cu consecinţe mult mai  grave.

Plecând de la o astfel de situaţie de fapt şi culpă exclusivă a inculpatului în generarea accidentului, instanţa de fond a dat eficienţa cuvenită şi criteriilor de individualizare a pedepsei, atât cât priveşte cuantumul pedepsei  aplicate cât şi a modalităţii de executare.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul constată că aceasta a fost soluţionată  nelegal şi netemeinic.

Partea vătămată D C- f.110 , s-a constituit parte civilă cu suma totală de 85.000 lei din care: 30.000 lei daune morale şi restul daune materiale astfel: 29.000 lei  paguba suferită  urmare distrugerii autoturismului, 1.500 lei costul medicamentelor şi transportului la spital la Bucureşti şi 7.000 lei diferenţa de salariu neîncasat pentru perioada de 7 luni cât nu a putut să-şi desfăşoare activitatea în cadrul societăţii pe care o administra.

Cererea a fost precizată în sensul că daunele materiale sunt: 9.300 lei diferenţa contravalorii autoturismului, pentru care a încasat suma de 17.568,25 lei de la asigurătorul SC UNITA SA raportat şi la varianta 4 a raportului de expertiză întocmit de ing.expert Z G; 1.500 lei cheltuieli medicamente şi transport şi 2.044 lei diferenţa de salariu neîncasat pentru perioada concediului medical aferent lunilor ian. - iulie 2008; în total suma de 12.844 lei - conform concluziilor scrise - f.344 dosar fond şi motivelor de apel depuse la f.35, iar daunele morale  solicitate au fost majorate la 35.000 lei .

Analizând fiecare capăt de cerere, tribunalul constată următoarele:

a) autoturismul condus de partea civilă D C- marca Renault cu nr.AG., este înmatriculat pe numele soţiei părţii civile - D I conform certificatului aflat la fila 208, aceasta fiind persoana păgubită, fapt ce rezultă şi din dosarul de daună al asigurătorului SC UNITA SA. Din actele aflate la  f.191 şi urm. dosar fond, rezultă că asiguratul este o persoană juridică SC SRL, cererea de plată a despăgubirilor şi încasarea efectivă a daunelor fiind făcută de soţia părţii civile, care în prezenta cauză nu are nicio calitate procesuală.

În consecinţă, formularea unor astfel de pretenţii în procesul penal de către partea civilă D Ceste nejustificată iar mijlocul de probă depus în susţinerea acestor daune - respectiv raportul de expertiză întocmit de ing.Z G - f.275, este unul nelegal, în sensul că este extrajudiciar, nefiind o probă încuviinţată  de instanţă în prezenta cauză.

În plus, despăgubirile civile ce decurg din avarierea autoturismului pot fi solicitate pe calea unei acţiuni  civile separate, întrucât în raport cu avarierea autoturismului, fapta nu cade sub incidenţa legii penale.

b). din depoziţiile martorilor aflate la f.220, 221, actele medicale prezentate de partea civilă din care rezultă că aceasta a fost internată la Bucureşti şi s-a prezentat la controale medicale şi declaraţia inculpatului în sensul  dispoziţiei de plată a unor despăgubiri civile către aceasta - f.111,  tribunalul apreciază ca dovedită integral suma de 1.500 lei reprezentând costul  tratamentului medical şi transporturilor efectuate la unităţile spitaliceşti.

c) din  adeverinţa nr.11/14.11.2008, emisă de SC  SRL - f.181, rezultă că începând cu data de 01.02.2008, partea civilă ocupă la această societate funcţia de director, având  un salariu net de 1.000 lei.

Ştatele de plată  depuse de această societate - f.183 - 189, pentru perioada ian.-iulie 2008, corespund cu tabelul  depus de partea civilă - f.345, doar cu privire la salariul brut al părţii civile, lunar, în cuantum de 1.000 lei, contrar adeverinţei menţionate anterior, din care rezultă că  aceasta este beneficiara unui venit lunar net de 1.000 lei.

Sumele pretins a fi încasate de partea civilă, înscrise în ştatele de plată sunt diferite de cele menţionate în tabel şi ele nu corespund realităţii, în principal datorită faptului că partea civilă nu a depus acte doveditoare  al pretinsului concediu medical în care s-ar fi aflat de la data producerii leziunilor traumatice - 29.01.2008 până în luna iulie 2008 (7 luni).

Singurele acte  ale concediului medical acoperă perioada 30.01 - 20.02.2008 - în total 22 zile - certificate aflate la f.51 - 52 d.u.p., şi o  parte se suprapun cu perioada în care partea civilă s-a aflat internată la Spitalul de Urgenţă Dr.Agrippa Ionescu Bucureşti - Ortopedie.

Total celor 85-90 zile  îngrijiri medicale precizate în expertiza medico-legală nr.A6/4/2008 a SML Argeş - f.56, sunt aferente unei  fracturi duble a antebraţului stg.,  ce a necesitat imobilizare în aparat gipsat, fapt ce nu a împiedicat ulterior, în opinia instanţei ca partea civilă, să administreze activitatea propriei societăţi comerciale.

În plus,  dacă partea civilă s-ar fi aflat  întreaga perioadă menţionată în concediu medical, acest aspect trebuie dovedit cu o expertiză , ştiut fiind faptul că după 6 luni  de concediu medical, o evaluare a stării de sănătate a părţii civile trebuia supusă unei comisii de expertizare a capacităţii de muncă, lucru ce nu este dovedit în cauză.

În concluzie,  acest capăt de cerere a acţiunii civile este nedovedit.

d). daunele morale acordate părţii civile de instanţa de fond au fost în cuantum de 15.000 lei.

Este evidentă schimbarea modului de viaţă normal al părţii civile atât pentru perioada spitalizării cât şi ulterior, leziunea braţului afectând atât  fizic cât şi psihic pe aceasta, însă, având în vedere că infracţiunea ce a determinat  trauma, este una din culpă,  tribunalul apreciază, raportat şi la numărul de zile de îngrijiri medicale, că suma  acordată de instanţa de fond este mare şi aceasta urmează a fi redusă la 10.000 lei.

Pentru toate aceste considerente, despăgubirile civile - materiale şi morale vor fi reduse, la plata acestora urmând a fi obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul.

Cât priveşte răspunderea asigurătorului pentru repararea pagubelor în cazul unui accident de circulaţie, este certă obligativitatea instanţelor de judecată de a cita societatea de asigurări în procesul penal ca şi asigurător de răspundere civilă (decizia 1/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Acest cadru a fost stabilit prin coroborarea disp.art.54 alin.4 cu art.57 alin.1 din Legea 136/1995 şi în baza acestor dispoziţii legale şi a principiilor de drept cunoscute, în urma producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare, obligatorie de  răspundere civilă, coexistă atât răspunderea civilă delictuală a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele  păgubitoare conform art.998 Cod civil, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare.

În plus, art.481 alin.2 din aceeaşi lege, prevede că, contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente de  autovehicule.

În concluzie, obligarea în solidar a asigurătorului cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile dovedite de partea civilă, aşa  cum s-a menţionat anterior, este legală şi temeinică.

În consecinţă, apelurile declarate de inculpat şi asigurător sunt fondate, şi vor fi admise în baza art.379 pct.2 lit.a cod pr.penală, se va desfiinţa în parte sentinţa, în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale de la 8.900 lei la 1.500 lei şi al daunelor morale de la 15.000 lei la 10.000 lei.

Se vor menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă D C, conform art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de inculpatul I S-L şi asigurătorul SC"Uniqa Asigurări" fostă Unica Vienna Insurance Group"SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Dacia, nr. 30, sector 1, împotriva sentinţei penale nr. 109 din 15.06.2009, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr.2529/205/2008, intimaţi - părţi civile fiind SPITALUL MUNICIPAL CÂMPULUNG, cu sediul în municipiul Câmpulung, jud. Argeş şi SPITALUL DE URGENŢĂ "DR. AGRIPPA IONESCU", cu sediul în Bucureşti, str. Arhitect Ion Mincu, nr. 7.

Desfiinţează în parte sentinţa, în sensul că reduce cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul de la 8.900 lei la 1.500 lei precum şi cuantumul daunelor morale de la 15.000 lei la 10.000 lei.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

 Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă D C, ,  pe care o obligă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

 Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26.11.2009, la Tribunalul Argeş-Secţia Penală.

Preşedinte, Judecător,Grefier,

6

Domenii speta

Spete similare