Ultraj. Fapta inculpatei de a exercita acte de violenţă, concretizate în prinderea de gât a persoanei vătămate, lucrător de poliţie, în timp ce aceasta se afla în exerciţiul funcţiunii, participând la imobilizarea unei persoane în urma manifestării violente a acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii ale infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 Cod penal.
Prin rechizitoriul nr. 3979/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, înaintat instanţei şi înregistrat sun nr. 571/303/2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei BCA pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 26.04.2008 în jurul orelor 22.30-23.00, în timp ce lucrătorii de poliţie aflaţi în zona staţiei de metrou Crângaşi, au intervenit pentru a aplana conflictul între două persoane de sex masculin, prin imobilizarea acestora, inculpata a devenit violentă, smulgându-se din prinsoarea numitei SM, poliţist aflat în exercitarea funcţiei şi apucând-o pe aceasta de gât, fiind necesară intervenţia martorei FA-poliţist, pentru a o imobiliza.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa, prin sentinta penală nr. 341/ 30.04.2009, definitivă prin neapelare, a reţinut că, la data de 26.04.2008 în jurul orei 22.30-23.00, numiţii FAL, DŞ, MGC, VL şi SM, lucrători de poliţie se aflau în zona staţiei de metrou Crângaşi, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, având ca şi atribuţii asigurarea defluirii spectatorilor meciului Rapid-Dinamo.
Observând două persoane de sex masculin îmbrâncindu-se reciproc, martorul VL a intervenit între cei doi, imobilizând pe martorul ME moment în care inculpata a strigat la acesta să-l lase în pace şi l-a apucat de mână pe lucrătorul de poliţie, motiv pentru care a intervenit şi numita SM, a prins-o pe inculpată de mâini, somând-o să se îndepărteze de martorul V, moment în care inculpata a devenit violentă, smulgându-se din prinsoarea numitei SM şi apucând-o pe aceasta de gât, fiind necesară intervenţia martorei FA-poliţist, pentru a o imobiliza. La rândul său lucrătorul de poliţie-martorul DŞ a împiedicat pe numiţii CMC şi PSP să intervină în conflict.
Aceste aspecte au fost reţinute de instanţă din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Astfel s-a consemnat în procesul verbal că la data şi ora respectivă la baza scărilor staţiei de metrou Crângaşi se aflau 4 tineri care adresau injurii unei persoane de sex masculin care se afla în celălalt capăt al scării, acesta din urmă părând a fi sub influenţa băuturilor alcoolice şi adresând la rândul său injurii şi ameninţări, iar unul dintre tinerii din grup a urcat scările şi s-a năpustit asupra celui care stăteau în capătul scărilor şi a început să-l lovească.
Aceste aspecte privind conflictul între cele două persoane, care au determinat intervenţia lucrătorilor de poliţie au fost confirmate de martorul ME care a arătat că în seara respectivă ieşise cu prietenii săi de la meci şi că a îmbrâncit un individ pe care îl cunoştea din vedere care îi adresase injurii, moment în care a fost imobilizat de poliţie şi dus pe o bancă din apropiere.
Lucrătorii de poliţie în calitate de martori au relatat incidentul dintre cele două persoane şi intervenţia martorului V asupra unuia dintre ei, împrejurarea fiind confirmată parţial şi de ceilalţi martori, prieteni cu inculpata şi martorul M care au relatat atât adresarea de injurii, cât şi faptul că martorul M s-a îndreptat spre persoana respectivă cu intenţia de a-l lovi, deşi martorii afirmă că nu au văzut propriu-zis momentul în care M s-ar fi manifestat agresiv şi nici momentul imobilizării acestuia deoarece au fost la rândul lor imobilizaţi de un lucrător de poliţie.
În ceea ce priveşte modalitatea în care martorul M a fost imobilizat de poliţie, instanţa a apreciat că din probele testimoniale nu rezultă nici un indiciu cu privire la exercitarea abuzivă a atribuţiilor de către vreunul dintre poliţişti implicaţi.
Sub aspectul acţiunii inculpatei instanţa a reţinut că martora SM, persoana vătămată a relatat că se afla la momentul producerii incidentului în misiune, fiind în uniformă şi observând altercaţia s-a îndreptat în direcţia respectivă, a observat cum alţi lucrători de poliţie au procedat la imobilizarea unui tânăr şi, intervenind la rândul său pentru a ajuta la imobilizarea acestuia a fost strânsă brusc de gât de cineva din spate, s-a răsucit şi a observat că inculpata o ţinea de gât, iar în momentul în care a împins-o pentru a se elibera aceasta a zgâriat-o. Martora a arătat că numita F a intervenit pentru a o ajuta şi că în momentul în care inculpata s-a manifestat violent aceasta ajuta la imobilizarea unei alte persoane decât a prietenului inculpatei, martorul M.
Martora FAL a relatat că a văzut momentul în care inculpata a încercat să împiedice pe numitul V să imobilizeze pe martorul M, moment în care a intervenit şi martora S, motiv pentru care inculpata „ sărit la gâtul” acesteia, fiind împinsă de S, martora precizând că la rândul său a intervenit pentru a-i desprinde mâinile inculpatei de la gulerul cămăşii acesteia. Aceasta a mai precizat ca a observat zgârietura de la gâtul persoanei vătămate imediat după incident, zgârietură pe care aceasta nu o avea anterior.
Martorul DŞ a relatat că a auzit-o pe inculpată strigând către agentul S să-i lase în pace prietenul, după care a sărit la gâtul acesteia, fiind imobilizată de aceasta şi de F, acesta a precizat că a văzut zgârietura la nivelul gâtului persoanei vătămate, zgârietură pe care aceasta nu o avea înainte de incident.
Şi martorul V a arătat că agentul S a intervenit pentru a-l îndepărta de inculpată care încerca să-l împiedice să imobilizeze pe numitul M, însă nu a observat ce s-a întâmplat ulterior, precizând însă că la rândul său a observat zgârietura de la gâtul numitei S.
De altfel, şi martorul PS a declarat că a auzit-o pe inculpată solicitând poliţistului să-l lase în pace pe martorul M, s-a interpus între cei doi şi l-a apucat de braţ pe poliţist, moment în care au intervenit alţi lucrători de poliţie pentru a o imobiliza, inculpata s-a opus şi a lovit o poliţistă în încercarea de a se sustrage, însă nu a putut preciza în ce modalitate, moment în care a intervenit şi o altă poliţistă. Martorul a arătat că a auzit-o pe poliţista respectivă că acuza că ar fi fost zgâriată în zona gâtului.
Martorul ME a precizat că nu a văzut ce s-a întâmplat între inculpată şi lucrătorii de poliţie, însă a auzit-o pe inculpată ţipând şi a văzut imediat după aceea că unul dintre lucrătorii de poliţie, o femeie, prezenta o zgârietură la nivelul gâtului.
În declaraţiile date inculpata a recunoscut că l-a prins de mână pe poliţistul care încerca să-l imobilizeze pe M, prietenul său, apreciind că imobilizarea acestuia a fost una violentă, moment în care a intervenit numita S care a prins-o de mâini şi întrucât un alt agent de poliţie- o femeie- a tras-o de păr a început să se zbată, precizând că este posibil „să o fi lovit pe cea care a încercat să mă imobilizeze iniţial”, „reacţia mea violentă…nu ştiu în ce a constat exact” şi a precizat că” nu am avut nici un moment intenţia de a o lovi pe persoana vătămată, ci de a mă apăra”.
Susţinerile inculpatei în sensul că imobilizarea martorului M ar fi fost una violentă nu poate fi reţinută nefiind confirmată nici măcar de acesta, iar cele privind agresarea sa de către poliţie nu sunt confirmate de niciunul dintre martorii oculari. Deşi inculpata a arătat că nu poate preciza cum „s-a apărat”, leziunea produsă la nivelul gâtului persoanei vătămate confirmă declaraţiile martorilor în sensul că inculpata ar fi prins-o de gât pe aceasta, reacţie care nu poate fi interpretată ca una de simplă apărare sau ca un gest involuntar.
În ceea ce priveşte faptul că inculpata s-ar fi aflat într-o stare de tulburare provocată de imobilizarea prietenului său de către poliţie, s-a apreciat ă aceasta rezultă din probatoriul administrat însă nu poate constitui temei pentru a reţine existenţa unei provocări, deoarece din probele administrate nu rezultă că acţiunea de imobilizare a numitului M ar fi fost una ilicită sau abuzivă.
Fapta inculpatei BCA de a exercita acte de violenţă, concretizate în prinderea de gât a persoanei vătămate SM, lucrător de poliţie, în timp ce aceasta se afla în exerciţiul funcţiunii, participând la imobilizarea unei persoane în urma manifestării violente a acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii ale infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a constat în prinderea de gât a persoanei vătămate, inculpata realizând că aceasta este poliţist şi că se află în exerciţiul funcţiunii.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă autorităţii prin acţiunea ilicită a inculpatei, raportul de cauzalitate rezultând ex re.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, s-a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie indirectă, aceasta prevăzând rezultatul faptei sale atât în ceea ce priveşte atingerea adusă autorităţii, cât şi posibilitatea de a vătăma persoana vătămată, chiar dacă nu a urmărit ca acesta să se producă.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal respectiv, limitele generale prevăzute de textul de lege şi gradul de pericol social al infracţiunii care este dat de împrejurarea în care s-a produs incident, după ieşirea suporterilor de la meci, în public, modalitatea concretă în care a acţionat inculpata, scopul urmărit de aceasta, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, are un loc de muncă şi conduita procesuală a inculpatei.
Faţă de cele expuse instanţa a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator în vigoare la data faptei, înainte de modificarea survenită prin introducerea al. 5 prin OUG 198/2008.
Totodată, constatând întrunite condiţiile prev. de art. 81 Cod penal, în sensul că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, inculpata nu a fost anterior condamnată la pedeapsa închisorii şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni atrăgând atenţia acesteia asupra disp. art. 83 Cod penal.
La aplicarea pedepsei accesorii s-a avut în vedere că din natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, nu rezultă aspecte care să conducă la concluzia că ar exista o nedemnitate în exercitarea drepturilor prev. de art.64 d şi e Cod penal şi că totodată, inculpata nu s-a folosit la săvârşirea infracţiunii de vreunul din drepturile prev. de art.64 lit.c Cod penal, motiv pentru care s-a interzis acesteia exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar faţă de disp. art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.