Vatamare corporala din culpa

Prin Rechizitoriul din data de …..2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr./2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului AG-M pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de ….2009 sub nr. ../2009.

În cuprinsul actului de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că învinuitul AG-M nu a respectat măsurile de prevedere privind conducerea autovehiculului pe un drum public, neadaptând viteza în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă provocând astfel un accident de circulaţie în urma căruia partea vătămată BN a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 120-150 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu i-au pus în primejdie viaţa.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile învinuitului (f.21-22, 23, 56), declaraţiile părţii vătămate BN (f.30, 31), declaraţiile martorului TA (f.25), declaraţiile martorului AA (f.26,27), declaraţiile martorului ACn (f.28,29) raportul de constatare medico-legală nr..2008 (f.35), completare la raportul de constatare medico-legală nr. .. din data de …..2009 (f.34), completare la raportul de constatare medico-legală nr. .. din data de …..2010 (f.164), procesul-verbal de cercetare la faţa locului ?i planşe fotografice (f.3-16), rezultat testare fiolă etilotest (f.4), cazier judiciar (f.24), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.57), referat de evaluare ( f. 68-69)

Prin cererea de constituire de parte civilă aflată la fila 89 din dosar, partea vătămată BN s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.000 lei reprezentând daune materiale ?i  suma de 20.000 lei reprezentând daune morale. Ulterior, partea vătămată ?i-a precizat cererea de constituire  de parte civilă în sensul că ?i-a majorat  daunele morale solicitate la suma de 50.000 lei (fila 167).

 Prin adresa nr…...2009, aflată la fila 88 din dosar, Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 850,14 lei, actualizată, reprezentând cheltuielile cu asistenţa medicală acordată pacien?ilor BN, AA, BRI.

Prin adresa nr…..2010, aflată la fila 166 din dosar, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 439,25 lei, reprezentând cheltuielile cu transportul pacientei BN.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de 23.04.2010, instanţa a procedat la audierea inculpatului AG-M (f.198), care a declarat că regretă comiterea faptelor şi a prezentat modul de producere a accidentului.

La termenul de judecată din data de 28.05.2010, au fost audiaţi: martora K E (f. 195), TAu ( f.196), AA (f.197),  AC (f. 198) BRI (f. 199), V I (f. 200).

În cauză a fost introdus în calitate de asigurător de răspundere civilă Societa Cattolica di Assicurazione - prin Biroul Asigurătorilor de  Autovehicule din România, iar în calitate de garant, Asocia?ia Fondul de Protec?ie a Victimelor Străzii, precum ?i Biroul Na?ional de Carte Verde din Italia prin SC BCR Asigurări SA.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de …..2008 în jurul orelor 10.30,  inculpatul AG-M în timp ce conducea autoturismul marca Fiat cu nr. de înmatriculare …, pe DN 1H între localită?ile C ?i P, spre localitatea Zalău, într-o curbă la dreapta a pierdut controlul volanului, a intrat pe contrasens ?i s-a răsturnat în ?an?ul din stânga drumului.

În urma impactului a rezulta vătămarea corporală gravă a păr?ii vătămate BN. În autoturism se mai aflau ca pasageri fra?ii AA ?i AC care nu au suferit leziuni, precum ?i fiul păr?ii vătămate, BRI, care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatre medicol-legală nr. …. din data de ….2009.

Potrivit rapoartelor de constatare medico-legală emise de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sălaj (f.42-44, 45, 47), partea vătămată BN a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 120-150 zile de îngrijiri medicale, fără ca aceste leziuni să-i pună  în primejdie viaţa.

În declaraţiile sale din cursul urmăririi penale şi din faţa instanţei de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor şi a prezentat modul de producere al accidentului.

Din coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv declaraţiile date de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor audiaţi care au fost martori oculari la producerea accidentului, constatările înscrise în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice întocmite cu acea ocazie instanţa apreciază că rezultă cu certitudine culpa inculpatului în producerea accidentului de circulaţie.

În drept, fapta inculpatului AG-M care, în data de ….2008, a condus cu imprudenţă autoturismul marca Fiat  cu numărul de înmatriculare …, nerespectând dispoziţiile legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice şi provocând un accident de circulaţie, în urma căruia partea vătămată BN a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120-150 de zile de îngrijiri medicale şi nu i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal.

Inculpatul a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută şi sancţionată de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal. Potrivit alin.2, infracţiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv dacă fapta a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau au pus în primejdie viaţa victimei. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 120-150 de zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

De asemenea, în conformitate cu art.184 alin.4 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanţei agravante a săvârşirii faptei prevăzută în alin.2 ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere din materia circulaţiei pe drumurile publice. Astfel, inculpatul a încălcat obligaţia prevăzută de art.48  din O.U.G.nr.195/2002 republicată în sensul că nu a respectat regimul legal de viteză ?i a adaptat viteza în func?ie de condi?iile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condi?ii de siguran?ă.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii prevăzute de art.184 alin.2 şi alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acţiunea de lovire a părţii vătămate. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrităţii corporale a părţii vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 120-150 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viaţa persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la filele 42-43 din dosar. Legătura de cauzalitate dintre faptă şi atingerea adusă integrităţii corporale a părţii vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti cu privire la forma şi gradul de vinovăţie, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie, fapta fiind săvârşită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Vinovăţia inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligaţii prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziţii legale din materia circulaţiei pe drumurile publice. Nu se poate reţine în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere şi nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârşire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reţinând vinovăţia inculpatului AG-M, instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă  prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal în dauna părţii vătămate BN.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privinţa gradului de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpatul AG-M, instanţa va avea în vedere faptul că infracţiunea este săvârşită din culpă şi a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 120-150 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viaţa persoanei vătămate.

Instanţa va avea în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpatului. Acesta este născut la data de 19 septembrie 1988, este în vârstă de 22 de ani, are studii medii şi este necăsătorit.

De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că din fişa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, că acesta şi-a manifestat disponibilitatea de a achita părţii civile despăgubiri şi că pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei.

Cu  toate acestea instanţa nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74  Cod penal la stabilirea cuantumului pedepsei ci doar la modalitatea de executare a pedepsei faţă de numărul extrem de ridicat de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate în vederea vindecării.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 6 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului  (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul AG-M a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a şi b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c), d) şi e) Cod penal. Instanţa reţine că deşi inculpatul a săvârşit fapta ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni, aşadar sunt respectate condiţiile impuse de alin.1 lit.a); inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, fiind astfel îndeplinită şi condiţia prevăzută de alin.1 lit.b); experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, sunt apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect faţă de regulile de convieţuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.359 Cod procedură penală, îi va fi atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Instanţa constată că la fila nr.47 din dosar se află o copie a poliţei de asigurare obligatorie emisă de S.C. Societa Cattoloca di Assicurazione din care rezultă că  autoturismul marca Fiat având număr de înmatriculare …, proprietatea martorului TCA şi condus la momentul accidentului de către inculpat, ar fi fost asigurat la această societate la data producerii accidentului. Din coresponden?a purtată de către instan?ă cu această societate de asigurare prin intermediul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din Romania a rezulat că autoturismul cu nr. de înmatriculare  ….. nu a fost asigurat la acestă societate, filele 222, 234, prin urmare S.C. Societa Cattoloca di Assicurazione nu are calitate de asigurător ?i nu poate fi obligată la plata despăgubirilor civile.

Întrucât autoturismul marca Fiat a fost înmatriculat în Italia, nu va putea fi obligată la plata despăgubirilor civile către păr?ile civile, în calitate de garant,  nici Asocia?ia Fondul de Protec?ie a Victimelor Străzii. Una dintre condi?iile prevăzute de art. 25 1 din Legea nr. 32/2000 coroborate cu dispozi?iile art. 11 din Ordinul Pre?edintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, în vigoare la data producerii accidentului, una dintre condi?iile pentru ca Fondul de Protec?ie a Victimelor Străzii să garanteze plata despăgubirilor este ca autovehiculul implicat în accident să aibă locul obi?nuit de sta?ionare în afara teritoriului României. Din adresa aflată la fila nr. 133 rezultă că Biroul Na?ional de Carte Verde din Italia a confirmat faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare  … a fost legal înmatriculat în Italia la data producerii accidentului. Fa?ă de aceste aspecte, instan?a constată că sunt incidente dipozi?iile Directivei nr. 84/CE/CEE care a fost modificată prin Directiva nr. 2005/14/CE, precum Acordul Multilateral de Garantare, acord la care a aderat ?i Biroul Na?ional Carte Verde din România începând cu data de 01 august 2007 (Decizia nr. 2007/482/EC din 09.07.07). Conform acestor dispozi?ii sus invocate, instan?a constată calitatea de garant a Biroului Na?ional Carte Verde din Italia(Ufficio Centrale Italiano) prin mandatarul SC BCR Asigurări SA, desemnat de către Biroul Na?ional Carte Verde din România în baza prevederilor art. 3 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că în cursul procesului penal, partea vătămată BN s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 7.000 lei daune materiale ?i 50.000 lei daune morale.

Instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.998–999 Cod civil referitoare la fapta ilicită – infracţiunea săvârşită, prejudiciul – rănirea părţii civile, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia sub forma culpei.

În privinţa daunelor materiale solicitate de către partea civilă, instanţa constată că  acestea  au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 187-197 ?i cu declara?iile martorilor KE (f.195) ?i V I ( f.200) acestea fiind coordonate sub aspectul că parte civilă a cheltuit suma de 4.000 lei cu ocazia celor trei opera?ii pe care le-a suporat la Cluj, aceste sume reprezentând medicamente, tijă de metal care a fost implantată, cheltuieli pentru deplasări.

 Din probele administrate  instanţa consideră că pretenţiile sale sunt  întemeiate par?ial şi, pe cale de consecinţă, admite în parte  acţiunea civilă formulată urmând a obliga inculpatul la plata sumei de  6.718,36 lei cu titlu de daune  morale păr?ii civile BN.

De asemenea, instanţa apreciază că se impune obligarea inculpatului AG-M la plata către partea civilă a unei sume de 40.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere suferinţa fizică resimţită ca urmare a accidentării sale cu autoturismul şi provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării sale la unităţi spitaliceşti în vederea consultării, a internărilor repetate, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de concediu medical, dar şi de restrângerea firească a sferei activităţilor cotidiene, pe perioada recuperării, perioadă suficient de lungă.

În consecin?ă, instan?a,  în baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.1 din Directiva 84/5/CEE modificată prin Directiva nr. 2005/14/CE admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă BN, domiciliată în mun. Zalău, …Sălaj şi obligă pe inculpatul AG-M ?i garantul Biroul Na?ional Carte Verde din Italia(Ufficio Centrale Italiano) prin mandatarul SC BCR Asigurări SA în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 6718,36 lei  şi despăgubiri morale în cuantum de 40.000 lei către partea civilă BN .

Prin adresa nr.18679/12.11.2009, aflată la fila 88 din dosar, Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 850,14 lei, actualizată, reprezentând cheltuielile cu asistenţa medicală acordată pacien?ilor BN, AA, BRI iar prin adresa nr. ….2010, aflată la fila 166 din dosar, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 439,25 lei, reprezentând cheltuielile cu transportul pacientei BN.

Instanţa constată că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj au calitatea de părţi civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanţa apreciază că pretenţiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea şi administrarea tratamentului medical  şi, respectiv transportul victimelor.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău aceasta va fi admisă în parte referitor la cheltuielile efectuate cu spitalizarea părţii vătămate BN, iar ac?iunea civilă a  Serviciului Judeţean de Ambulanţă Sălaj,  va fi admisă în integralitate. Întrucât raportat la persoanele vătămate BRI ?i AA în cauză a fost pronunţată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, părţile civile au posibilitatea de a-şi recupera cheltuielile pe calea unei acţiuni separate în faţa instanţei civile, neputând fi obligat inculpatul şi la plata acestor cheltuieli în cadrul prezentului proces penal. 

În consecinţă, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil, art. 313 din legea nr.95/2006 ?i art. 44 din Legea nr.136/1995 republicată, instanţa urmează să oblige inculpatul AG-M ?i Biroul Na?ional Carte Verde din Italia(Ufficio Centrale Italiano) prin mandatarul SC BCR Asigurări SA, în limita plafonului legal,  la plata de despăgubiri materiale către Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, în cuantum de 721,38 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plăţii integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată BN şi către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj, în cuantum de 439,25 lei, reprezentând cheltuieli de transport pentru partea vătămată BN.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanţa va obliga pe inculpatul AG-M ?i Biroul Na?ional Carte Verde din Italia(Ufficio Centrale Italiano) prin mandatarul SC BCR Asigurări SA la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 700 lei, fiecare.

Domenii speta

Spete similare