Infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal raportată la art. 206 alin. 1 Cod penal. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Stabilirea în concret a numărului de programe de reintegrare socială.

Hotărâre 489 din 13.04.2017


Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 489/20.10.2016

Prin rechizitoriul nr. …../P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B  au fost trimişi în judecată inculpaţii P  V  şi D  I , pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal raportată la art. 206 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată B  G ).

În actul de sesizare a instanţei a fost reţinută următoarea situaţie de fapt: Inculpaţii P  V  şi D  I  locuiesc în satul J , comuna J , judeţul G  şi sunt prieteni. Cel prim menţionat se ocupă cu creşterea animalelor, iar inculpatul D  I  îşi câştigă existenţa ca lucrător în construcţii, îndeosebi pe teritoriul I .

La data de 04.01.2016, în jurul orei 1400 inculpatul P  V  s-a deplasat cu căruţa în extravilanul satului J , în zona „Dealul Sfântului”, unde s-a întâlnit cu martorul N  E , care păştea o turmă de capre, solicitându-i acestuia sprijinul pentru a tăia lemne din pădure. Martorul a fost de acord, astfel că, a avut  grijă de cal şi l-a ajutat pe inculpat să încarce lemnele în căruţă. P  V  a tăiat cu drujba şi toporul un nuc, un dud şi mai mulţi salcâmi cu diametrul de aproximativ 10 centimetri.

După ce a încărcat căruţa cu material lemnos, în jurul orei 1430, inculpatul P V a pornit spre satul J, iar după parcurgerea unei distanţe de aproximativ 100 de metri a fost întâmpinat de către persoanele vătămate B G şi I V , însoţite de martorul P Ş, toţi trei angajaţi în cadrul Ocolului Silvic G, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Văzându-i pe pădurari, inculpatul P V i-a spus martorului N E să plece la turma lui de capre, pentru a nu fi cumva amendat.

În continuare, persoana vătămată B G i-a solicitat lui P V documentele de provenienţă a materialului lemnos. Inculpatul le-a spus pădurarilor că a luat lemnele de pe terenul aparţinând lui P N, însă aceştia i-au replicat că le-a tăiat din pădurea aparţinând Primăriei J, solicitându-i, în urma discuţiei purtate de I V cu primarul comunei J, să transporte materialul lemnos la sediul instituţiei.

Inculpatul P V a refuzat, motivând că lemnele nu proveneau din pădurea proprietate a Primăriei J şi a început să le descarce din căruţă. În acest moment, pădurarul B G s-a îndreptat către calul inculpatului şi l-a prins de frâu, intenţionând să avanseze cu atelajul şi, spunându-i totodată inculpatului că-l va duce el la Primăria J. Enervat de acţiunea persoanei vătămate B G, inculpatul P V a luat în mână toporul pe care îl avea cu el, s-a îndreptat spre B G şi l-a ameninţat că îl va lovi dacă nu eliberează calul, afirmând totodată, că „el nu se atinsese de animalele lui”. În continuare, persoana vătămată B G s-a retras alături de colegii săi, inculpatul P V continuând să descarce materialul lemnos din căruţă.

Ulterior, persoana vătămată B G şi inculpatul au avut un schimb tensionat de replici, context în care P V l-a apelat telefonic pe inculpatul D I şi i-a spus să vină în locul unde se aflau, pentru a-l sprijini în ceea ce priveşte conflictul pe care îl avea cu pădurarul B G.

După ce a terminat de descărcat materialul lemnos, inculpatul P V a plecat de la faţa locului cu atelajul hipo, spre satul J, cei trei pădurari rămânând acolo pentru puţin timp, după care P Ş a plecat cu autoturismul său spre domiciliu, iar B G şi I V, cu autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare G..-51-D.., aparţinând celui prim menţionat şi condus de către acesta, spre vagonul pădurarului P M, colegul lor.

 Inculpatul P V s-a întâlnit în drumul său spre satul J cu inculpatul D I, care conducea autoturismul marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare EF-53-F… (cu volanul pe partea dreaptă) înspre extravilanul satului, pe locul din stânga faţă aflându-se un prieten al acestuia, D G. Inculpatul P V a  încredinţat atelajul hipo unui consătean, pentru a-l duce la domiciliul său şi a urcat în autoturismul menţionat pe bancheta din spate, spunându-i lui D I să urmărească autoturismul lui B G şi să-l determine să oprească pentru a exercita asupra acestuia acte de violenţă.

Astfel, cei doi inculpaţi au plecat în urmărirea autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare G.-51-D.., condus de B G, care se deplasa pe un drum agricol, mergând în direcţia opusă satului J. Ajungând din urmă autoturismul în care se aflau persoanele vătămate B G şi I V, inculpatul D I  l-a depăşit pe partea stângă şi, oprind în faţa acestuia şi blocându-l, atât el cât şi D I au deschis portierele din partea dreaptă cu intenţia de a coborî. Persoana vătămată B G, având în vedere conflictul petrecut cu puţin timp în urmă cu inculpatul P V, modul cum aceştia l-au determinat să oprească autoturismul în câmp, resimţind o stare de temere cu privire la iminenta exercitare de către inculpaţi de acte de violenţă asupra lui, a accelerat autoturismul pe care îl conducea, intenţionând să îl depăşească, moment în care a acroşat cu partea stângă a acestuia portiera dreapta faţă a autoturismului condus de inculpatul D I, care tocmai o deschisese, provocând astfel avarierea propriului autoturism prin zgârierea aripei stânga spate şi spargerea stopului stânga spate.

 Persoanele vătămate B G şi I V au continuat să meargă cu autoturismul lor spre vagonul colegului acestora, P M, iar inculpaţii, după ce au mai înaintat în aceeaşi direcţie, pentru a întoarce autoturismul, au plecat spre satul J.

Faţă de aceste considerente, în baza  art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul P  V la pedeapsa de  1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj.

 În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat  pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal.

Încredinţează supravegherea inculpatului  Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G .

În temeiul art. 93 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, impune condamnatului respectarea următoarelor obligaţii : să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G , la datele fixate de consilierii de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să  frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria J , sau Şcoala Gimnazială nr. 1 J , jud. G , în conformitate cu legea de executare a pedepselor.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Faţă de aceste considerente, în baza  art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul D  I , la pedeapsa de  8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj.

 În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat  pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal.

Încredinţează supravegherea inculpatului  Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G .

În temeiul art. 93 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, impune condamnatului respectarea următoarelor obligaţii : să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G , la datele fixate de consilierii de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să  frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria J , sau Şcoala Gimnazială nr. 1 J , jud. G , în conformitate cu legea de executare a pedepselor.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Ia act că persoana vătămată şi-a retras cererea de constituire ca parte civilă.

Prin decizia penală nr. 64/A/23.01.2017 Curtea de Apel G  reţine că  în  cadrul  obligaţiei  prevăzute  de art.93  al.2  lit.b  Cod  penal,  instanţa  trebuia  să  stabilească  în  mod  clar  şi  determinat  numărul  de  programe  de  reintegrare socială  pe care  trebuie  să  le  frecventeze  inculpaţii,  fiind  un  aspect  restrictiv  de  libertate  şi  de  individualizare  a  executării pedepsei.

Ţinând  cont  de  natura  faptelor,  de  împrejurările  în  care  au  fost  comise  şi  de  persoana  inculpaţilor,  Curtea  apreciază  că  fiecare  dintre  aceştia  trebuie  să  frecventeze  un  singur  program  de  reintegrare  socială.