Două infracţiuni de ultraj, fiecare cu aplicarea art. 13 cp şi art. 37 lit. a cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cp

Autor: SURDULEAC MARIA

Domeniul asociat: ULTRAJ

Obiect: ultrajul (art. 239 C.p.)

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti nr. …/P/2009, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimisă în judecată în stare de libertate,  inculpatul C.F.C. pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 239 al. 2 şi 5 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal (părţi vătămate S.C. şi B. C.), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploieşti  la data de 27.05.2013, sub nr. …./281/2013.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă,  următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 12/13.09.2009, inculpatul C.F.C. a pulverizat spray iritant lacrimogen către agenţii de poliţie S.C. şi B. C, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cauzându-le acestora suferinţe fizice.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Proces-verbal din 13.09.2009, privind intervenţia organelor de poliţie şi activităţile întreprinse ca urmare a sesizării anonime, declaraţiile părţilor vătămate, agenţii de poliţie S.C şi B.C., două adeverinţe eliberate la data de 13.09.2009, de medicul oftalmolog M.M. din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, pentru părţile vătămate, proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, declaraţiile învinuiţilor C.F.C. şi M.I.C., declaraţiile martorilor M.G.C, C.M., R.I.M., B.C.A, dovada de ridicare spray iritant lacrimogen din 13.09.2009, planşă fotografică nr. 0628/12.03.2013, dovada seria H nr. 0102823/12.03.2013, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

La termenul de judecată din 22.10.2013, instanţa a pus în vedere inculpatului prevederile art. 320 ind. 1 Cod proc.pen, acesta declarând că nu recunoaşte infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost trimis in judecată şi nu doreşte ca prezenta cauză să se judece în baza probelor  administrate în faza urmăririi penale.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, în baza principiului nemijlocirii prevăzut de art. 289 C.pr.pen.anterior instanţa a readministrat probele deja administrate în faza urmăririi penale, respectiv, a audiat persoanele vătămate  vătămată S.C (filele 15,  77-78 d.inst) şi B.C. ( filele 14, 80-82 d.inst.), inculpatul (fila 33-34 d.inst.), martorii C.M. (fila 40 -42 d.inst.),  R.I.M (fila 43-45 d.inst.), M.I.C (filele 52 -53), M.G.C ( filele 54-55).

 La dosarul cauzei a  fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului (f.13).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

1. Situaţia de fapt:

În noaptea de 12/13.09.2009, în jurul orelor 00.10, organele de poliţie au fost sesizate telefonic, la numărul unic de urgenţă „112" cu privire la faptul că la adresa X, se aude muzică la volum ridicat.

În urma sesizării, organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului unde din apartamentul menţionat a ieşit MIC, aflat în stare de ebrietate, care a relatat organelor de poliţie că se afla cu mai mulţi prieteni unde asculta muzică la volum ridicat. Acesta a fost sancţionat contravenţional conform Legii nr.61/1991 rep.

După aproximativ o oră,  în jurul orelor 0110, organele de poliţie au fost sesizate din nou prin nr. unic „112" cu privire la faptul că la adresa X, are loc un scandal între 2 persoane.

Organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului unde au constatat că geamurile de la uşile de acces în bloc erau sparte iar cioburile împrăştiate pe jos, iar la etajul 2 au identificat pe numitul B.C.A. Acesta din urmă le-a relatat organelor de poliţie că el era persoana care spărsese geamurile de la uşile de acces în bloc şi avusese o altercaţie cu o persoană căreia a refuzat să-i dezvăluie identitatea.

După discuţia purtată cu organele de poliţie, numitul B.C.A a devenit recalcitrant şi agresiv, motiv pentru care s-a procedat la imobilizarea şi încătuşarea acestuia, fiind condus către autoturismul din dotarea Poliţiei.

Din apartamentul …. al aceluiaşi bloc a ieşit inc. C.F.C care în momentul în care a observat că organele de poliţie îl conduceau pe B.C.A la autoturismul din dotare pentru a-l conduce la Secţia de Poliţie, a luat un ciob de geam, proferând ameninţări la adresa organelor de poliţie, încercând să împiedice activitatea acestora. Organele de poliţie au procedat la imobilizarea inculpatului C.F.C. şi în momentul în care încercau să-l încătuşeze, inculpatul a scos din buzunar un spray iritant lacrimogen cu care a pulverizat către organele de poliţie.

S-a reuşit imobilizarea şi încătuşarea inculpatului, care a fost introdus alături de B.C.A, pe bancheta din spate a autoturismului din dotarea Poliţiei.

În acest timp, din scara blocului ieşise M.I.C care s-a postat în faţa autoturismului Poliţiei, încercând să împiedice conducerea celor două persoane la sediul Poliţiei. Organele de poliţie au coborât din autoturism, moment în care M.I.C. a luat-o la fugă. Acesta a fost prins şi condus împreună cu celelalte 2 persoane la sediul Secţiei de Poliţie.

Din declaraţia martorului C.M, angajat in cadrul UM X Ploieşti – unitatea mobila de Jandarmi „X”, persoana care a făcut echipă in acea noapte cu agentul de politie S.C., instanţa retine că inculpatul C.F.C. a luat un ciob de jos insă nu a observat daca a ameninţat poliţiştii deoarece in fata blocului coborâseră mai multe persoane şi datorita faptului ca incidentul putea escalada a solicitat intervenţia si a altor organe de ordine publică, motiv pentru care nu a fost atent la modul de derulare al evenimentelor. Mai menţionează martorul ca a simţit miros de gaz iritant lacrimogen, insa nu stie cine l-a folosit.

Potrivit declaraţiei martorului  R.I.M angajat in cadrul UM X Ploieşti – unitatea mobila de Jandarmi „X”, persoana care a făcut echipă in acea noapte cu agentul de politie B.C., inculpatul C. „a folosit un spray lacrimogen pe care i l-a dat in fata lui B”. Nu a putut preciza martorul daca inculpatul i-a ameninţat pe cei doi poliţişti cu ciobul luat din fata blocului.

Ambii martori au menţionat ca au aflat ulterior, in momentul in care au ajuns la sectia de politie ca persoana vătămata B.C. a fost ameninţată de inculpat cu ciobul de sticla.

Martorul M.I.C. a recunoscut, cu ocazia audierii pe parcursul urmării penale, faptul că a încercat să împiedice organele de poliţie să-l conducă pe B.C.A la sediul Secţiei de Poliţie, aşezându-se în faţa autoturismului din dotarea Poliţiei. De asemenea a menţionat că inculpatul C.F.C. ameninţa organele de poliţie cu un ciob, încercând şi el la rândul său să împiedice organele de poliţie în a-l conduce pe B.C.A la sediul Secţiei de Politie. Cu ocazia audierii pe parcursul cercetării judecătoreşti, martorul a spus ca isi menţine declaraţia data anterior in fata organelor de urmărire penală, insa datorita trecerii timpului (5 ani) nu poate oferi amănunte legate de acel incident. A precizat ca îşi aminteşte ca inculpatul a adresat injurii organelor de politie şi a simţit miros de spray iritant lacrimogen, insa nu a putut preciza cine l-a utilizat. Cu privire la declaraţia martorului data in fata instanţei, reprezentantul Ministerului Public s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasa cu privire la declaraţia data in fata instanţei.

Martorul M.G.C a declarat că a auzit când inculpatul a adresat injurii poliţiştilor, însă nu cunoaşte modul in care s-au desfăşurat evenimentele deoarece a ieşit in fata blocului ulterior, când inculpatul era condus la maşina de politie.

Din declaraţia persoanelor vătămate S.C şi B.C., instanţa retine că inculpatul C. le-a solicitat in momentul in care avea ciobul in  mana si îndreptat spre ei să ii dea drumul prietenului sau Barbu Costin ce se afla deja in maşina de politie. Ambii poliţişti i-au cerut sa lase ciobul din mana, insa inculpatul a refuzat si a conţinut sa se apropie spre cei doi.

B.C. a declarat ca s-a simţit ameninţa in acele momente fiindu-i teamă de reacţia inculpatului care se apropia ameninţător cu ciobul in mana, moment in care l-a apucat de încheietura mâinii si a lovit-o de un gard determinându-l in acest mod sa lase ciobul din mana,fila 81.

Cei doi au declarat ca in acele momente in încercarea de a-l mobiliza si încătuşa pe inculpat, acesta a scos un spray iritant lacrimogen din partea din fata a corpului, probabil dintr-un buzunar, si a pulverizat spray in fata lor.

Din declaraţia dată cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii, la data de 11.03.2011 instanţa reţine că inculpatul a recunoscut că “am pulverizat spray lacrimogen pe care –l avea asupra mea în privinţa a doi poliţişti care încercau să mă încătuşeze. Şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul are cunoscut săvârşirea faptelor.

În faţa instanţei, inculpatul a revenit asupra declaraţiei dată în fata organelor de poliţie şi  nu a mai recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis in judecată. Inculpatul a precizat că a coroborat după organele de politie care îl însoţeau pe prietenul sa B.C.A şi a  ridicat ciobul din fata blocului, provenit de la geamurile sparte, pentru a nu se tăia cineva. A menţionat că nu i-a ameninţat nici un moment pe poliţişti veniţi la fata locului cu ciobul de geam.  De asemenea a menţionat ca a scos sprayul iritant lacrimogen din buzunar, în momentul in care poliţiştii i-au solicitat documentele de identitate.  Sprayul s-a declanşat accidental in momentul in care era încătuşat de unul dintre poliţişti şi nu ştie daca acesta s-a declasat in fata acestuia.

Instanţa va respinge apărarea inculpatului referitoare la motivul pentru care a ridicat ciobul, respective pentru a nu se tăia cineva, întrucât din planşa fotografică, fila 7 bis dup, instanţa retine ca in fata blocului erau foarte multe cioburi, iar inculpatul daca ar fi avut un spirit civic atât de dezvoltat ar fi trebuit sa adune toate cioburile pentru a nu pune in pericol viata niciunei persoane si nu doar un ciob.

De asemenea, va respinge şi apărarea legata de declanşarea accidentală a sprayului iritant lacrimogen in fata poliţiştilor, întrucât se constată că susţinerile inculpatului din cursul judecăţii nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, din probele administrate atât pe parcursul urmării penale cât si pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Faţă de cele ce preced, instanţa nu va reţine declaraţia inculpatului CFC dată pe parcursul judecăţii, de negare a săvârşirii faptei.

2.Încadrarea juridică:

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art.5 Cod penal şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând reţine următoarele:

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpat instanţa urmează să analizeze influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintre-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Potrivit art. 239  alin. 2 C.P. anterior  ,,lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat in exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite in exerciţiul funcţiei, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani”, iar alineatul 5 menţiona „dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 sunt săvârşite împotriva unui [...] poliţist, jandarm ori militar limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate”.

Potrivit art. 257 alin. 1 ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Alineatul 4 vine in completarea alineatului 1 şi prevede că faptele comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

Modificarea textelor de lege cu privire la introducerea modalităţilor alternative de săvârşire a elementului material al infracţiunii intr-un singur alineat nu produce efecte în cauză, astfel stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de sancţiune, având limite mai favorabile în legea nouă.

Astfel art. 239 C.pen. anterior, pentru infracţiunea reţinută in sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă ce se majorau cu o jumătate era cele prevăzute la alineatul 2, respectiv de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit art. 257 C.pen., raportat la modalitatea de realizare a elementului material reţinut in sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă ce urmează a se majora cu jumătate sunt cele prevăzute de infracţiunea de „lovire sau alte violente” prev de art. 193 c.pen, respectiv de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

 Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Potrivit codului penal in vigoare, aplicarea pedepselor accesorii a devenit facultativă, instanţa nefiind obligată sa dispună această pedeapsă nici în cazul în care pedeapsa principală este detenţiunea pe viată, şi nici atunci când inculpatul  fost condamnat la pedeapsa închisorii. 

În drept, fapta inculpatului C.F.C care în noaptea de 12/13.09.2009 a pulverizat spray iritant lacrimogen către agenţii de poliţie B.C.şi S.C., aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cauzându-le acestora suferinţe fizice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen.  (două infracţiuni).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este reprezentat de pulverizarea sprayului iritant lacrimogen, ce a cauzat suferinţe fizice celor doi poliţişti ce au fost diagnosticaţi cu „iritaţie conjunctivală (spray paralizant)".

Pe de altă parte, pulverizarea spray-ului iritant lacrimogen a fost săvârşită împotriva unui funcţionar public - conform art.1, alin.1 din Legea nr.360/2002, poliţistul fiind „funcţionar public civil, ce exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română, care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat - conform art.31, alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române: în realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice.

De asemenea, la momentul comiterii faptei de ameninţare, agenţii de poliţie se aflau în exerciţiul funcţiunii (aspect de altfel necontestat în cauză).

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la respectul datorat autorităţii de stat şi persoanelor care exercită această autoritate şi crearea unei stări de pericol, iar, în secundar, încălcarea relaţiilor sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).

Pe latură subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă (art.16, alin.3 lit.a C.pen.), având reprezentarea că pulverizează spray iritant lacrimogen împotriva unor  persoane ce au calitatea de poliţist, aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (in încercare de a-l imobiliza) şi prevăzând că prin aceasta aduce atingere autorităţii statului şi integrităţii fizice a acestora.

De asemenea, instanţa constată că producerea de suferinţe fizice celor doi poliţişti, in aceeaşi împrejurare, constituie tot atâtea infracţiuni de ultraj săvârşite in concurs, respective 2 infracţiuni de ultraj.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute  de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârşită de inculpatul CFC există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia la cate o pedeapsă, urmând a da eficienta prevederilor referitoare la concursul de infracţiuni.

3. Individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare:

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa retine din declaraţia inculpatului ca nu mai locuieşte in România, ca îşi desfăşoară activitatea in cadrul unei societăţi de transport in Slovenia si ca trăieşte in concubinaj, urmând a avea un copil. Inculpatul nu a depus înscrisuri in dovedirea celor prezentate.

Din fisa de cazier judiciar instanţa reţine că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.30/23.01.2002 a Tribunalului Prahova definitivă prin decizia penală 3320/2002 a Curţii Supreme de Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiind liberat condiţionat la data de 05.08.2008 cu un rest neexecutat de 1122 zile.

Instituţiile autonome în raport de incriminare şi sancţiune decurgând din incriminare, respectiv art.37 lit.a Cod penal anterior şi art. 61 c.pen. anterior:

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituţii diferite de incriminare şi sancţiune este impusă de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale):

- instituţii autonome definite atare în lege. Legea nr.187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art.9), pluralitatea de infracţiuni (art.10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.15, 22), măsuri educative (art.17). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului ”. Aceeaşi idee este regăsită şi în Codul penal comentat şi adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol.I, paginile 32-41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, pag.76 paragraful 1, pag.77). 

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când  sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite(fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că, nu trebuie să uităm niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravenţională, după caz.

În aplicarea acestui principiu referitor la existenţa recidivei, instanţa constă că legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancţiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art.41 C.pen., ar fi dispărut starea de recidivă. Având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă mai mare de un an, astfel încât noua infracţiune este în stare de recidivă atât conform legii noi cât şi conform legii vechi, instanţa va analiza efectele recidivei respectiv revocarea liberării condiţionate.

Art. 61 C.pen. anterior

Efectele liberării condiţionate

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Art. 104 C.pen

Revocarea liberării condiţionate

(…) (2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Art. 43 C.pen.

Pedeapsa în caz de recidivă

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.(...)

În speţă e va aplica legea în vigoare la data faptelor cu privire la revocarea liberării condiţionate. Legea nouă care prevede cumulul aritmetic al sancţiunilor (la pedeapsa stabilită s-ar adăuga 1122 zile) nu este mai favorabilă faţă de legea anterioară care prevede contopirea sancţiunilor (s-a dispus să se execute sancţiunea cea mai grea, fără să se aplice nici un spor).

Faţă de cele ce preced, instanţa va condamna inculpatul pentru fiecare infracţiune reţinută in sarcina sa la cate o  pedeapsă de 2 ani.

În baza art. 65 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.penal.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 61 alin.1 Cod penal anterior, va revoca liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1122 zile rămas de executat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.30/23.01.2002 a Tribunalului Prahova definitivă prin decizia penală 3320/2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi îl va contopi cu fiecare pedeapsa aplicată de  2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1122 zile şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a şi b Cod penal.

În baza art. 33. lit. a C.pen. anterior, art. 34 alin. 1 lit. b c.pen. anterior va contopi cele două pedepse principale rezultante de 1122 zile aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1122 zile închisoare.

 În baza art. 65 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.penal.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. pe o durată de 1 an.

4.Alte aspecte:

Potrivit art. 112 alin. 1 lit.b Cod penal, sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni […].

Raportat la infracţiunea de ultraj săvârşita in modalitatea descrisă mai sus pentru care inculpatul a fost condamnat, instanţa constată că inculpatul a folosit la săvârşirea faptei un spray iritant lacrimogen împotriva celor doi agenţi de politie.

Având în vedere cele expuse anterior, în baza art 112 alin 1 lit. b c.pen., instanţa va luat faţă de inculpat măsura confiscării speciale a a spray-ului iritant lacrimogen marca „K.O. Spray 007 ", folosit la comiterea infracţiunilor, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Poliţiei municipiului Ploieşti, conform dovezii seria Y

5 .Latura civilă a cauzei

Persoanele vătămate B.C. şi S.C. nu s-a constituit părţi civile potrivit declaraţilor date in fata instanţei la data de 27.06.2013, filele 14,15, pe cale de consecinţă instanţa va lua act de manifestarea de voinţa a acestora.

6.Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […]. 

Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunţat, este dat de suma de 150 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale şi 850 de lei din cheltuieli judiciare din faza judecăţii. Prin urmare, instanţa va obliga inculpatul C.F.C. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

1.În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul CFC (pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal anterior si art. 5 Cod penal la pedeapsa de  2 ani închisoare,  fapta din data de 12/13.09.2009, parte vătămată  B.C..

În baza art. 65 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.penal.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 61 alin.1 Cod penal anterior, revocă liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1122 zile rămas de executat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.30/23.01.2002 a Tribunalului Prahova definitivă prin decizia penală 3320/2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi îl contopeşte cu pedeapsa aplicată de  2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1122 zile şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a şi b Cod penal.

2.În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal anterior si art. 5 Cod penal la pedeapsa de  2 ani închisoare,  fapta din data de 12/13.09.2009, parte vătămată S.C..

În baza art. 65 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.penal.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 61 alin.1 Cod penal anterior, revocă liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1122 zile rămas de executat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.30/23.01.2002 a Tribunalului Prahova definitivă prin decizia penală 3320/2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi îl contopeşte cu pedeapsa aplicată de  2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1122 zile şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a şi b Cod penal.

În baza art. 33. lit. a C.pen. anterior, art. 34 alin. 1 lit. b c.pen. anterior contopeşte cele două pedepse principale rezultante de 1122 zile aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1122 zile închisoare.

 În baza art. 65 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.penal.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. pe o durată de 1 an.

Ia act că persoanele vătămate B.C.şi S.Cnu s-a constituit părţi civile.

În baza art. 112 alin. 1 lit.b Cod penal dispune confiscarea de la inculpatul C.F.C a spray-ului iritant lacrimogen marca „K.O. Spray 007 ", folosit la comiterea infracţiunilor, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Poliţiei municipiului Ploieşti, conform dovezii seria H nr. ……/12.03.2013.

În baza art. 398 C.pr.pen. rap. la art.  274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu in cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.04.2014.

Domenii speta

Spete similare