Acţiune pauliană - Recurs

Dosar nr. 3025/280/2006

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1568/R

Obiectul: acţiune pauliană - Recurs

Asupra cauzei de faţă, constată că la data de 10.03.2006, reclamanţii P. I. şi

Z. V., au chemat în judecată pe pârâţii M. I., M. L. şi B. A., solicitând instanţei să

dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.

2497/29.12.2005, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că reclamanţii sunt creditorii pârâtului M. I.

Prin executarea silită debitorul a executat numai în parte obligaţia stabilită în sarcina

sa. Pe rolul Judecătoriei Piteşti se află dosarul cu nr. 13453/2005, privind obligarea

pârâtului la plata diferenţei rezultate din actualizarea şi dobândă legală.

Pentru reclamant există o datorie a pârâtului stabilită prin sentinţa civilă nr.

4539/11.11.2005, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 4143/2005. A

fost obligat pârâtul la suma de 6600 lei. S-a început executarea silită iar în urma

partajului apartamentul a fost atribuit pârâtului M. S-au formulat de către reclamanţi

opoziţii la vânzarea acestui bun, înregistrate sub nr. 229832 şi 29833 din 23.12.2005.

Pârâţii M., deşi s-a încercat executarea creanţelor, au vândut, prin contractul

nr. 2497/29.12.2005, apartamentul către pârâta B.

Reaua - credinţă reiese şi din faptul că s-a efectuat înstrăinarea fără a se ţine

seama de opoziţiile la vânzare.

Se bănuieşte o înţelegere secretă, actul fiind o simulaţie, preţul

apartamentului fiind foarte mic.

În drept sunt invocate dispoziţiile art. 975 din C. civ.

Anexat acţiunii se depune chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în

sumă de 12 lei şi timbru judiciar în sumă de 0,3 lei (RON) şi un set de acte aflat în

dosar la filele 5 - 21.

La data de 31.05.2006 se depune de către pârâţii M. întâmpinare prin care

solicită respingerea acţiunii cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării se arată că se invocă excepţia inadmisibilităţii

având în vedere că se solicită anularea contractului ceea ce presupune o nulitate

relativă, iar reclamanţii sunt terţi, lipsindu-le calitatea procesuală activă.

Se arată şi că nu este îndeplinită condiţia de creare a unei stări de

insolvabilitate a debitorului sau de mărire a unei asemenea stări. Nu s-a făcut

dovada nici a fraudei debitorului; pârâţii sunt solvabili, iar dobânditorul nu a fost

complice la o eventuală fraudă, apartamentul fiind vândut la un preţ sincer şi serios.

Se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei deoarece

aceasta nu este creditoare a pârâţilor.

La aceeaşi dată se depune şi de către reclamanţi modificare a acţiunii prin

care se arată că se solicită revocarea contractului de vânzare - cumpărare întocmit

în dauna intereselor creditorilor, cu consecinţa revenirii bunului în patrimoniul

pârâtului.

La termenul de judecată din data de 31.05.2006 se renunţa de către pârâţii M.

la invocarea excepţiei inadmisibilităţii.

La data de 27.06.2006 se depune întâmpinare şi de către pârâta B. prin care

solicită respingerea acţiunii. Se arată că nu s-a făcut dovada că s-a încercat

executarea debitorului în alte forme, iar reclamanta nu are calitate procesuală activă.

Se invocă şi buna - credinţă a cumpărătoarei.

Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 1360/7.03.2007 a respins excepţia

lipsei calităţii procesuale active a reclamantei P. I., precum şi excepţia lipsei de

interes  a aceleiaşi părţi.

Pe fond, prima instanţă a respins acţiunea reclamanţilor, precum şi cererea

pârâţilor M. privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, în prezent reclamanta P.

I.  nu este creditoare, însă anterior datei înstrăinării apartamentului, reclamanta a

formulat o acţiune în instanţă, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata unei

sume de bani. În cazul în care s-ar dovedi că actul a fost încheiat de pârâtul debitor

în scopul prejudicierii reclamantei creditoare, în viitor, în mod clar, aceasta din

urmă ar avea interes în promovarea unei acţiuni revocatorii.

S-a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă, calitate care trebuie

analizată şi din perspectiva scopului pentru care s-ar fi înstrăinat bunul.

Excepţia lipsei de interes a fost apreciată ca neîntemeiată, pe motiv că

reclamanta urmăreşte un folos practic în promovarea prezentei acţiuni, respectiv

doreşte să obţină o asigurare că în viitor îşi va putea îndestula creanţa.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, pârâţii nu au contestat

susţinerea reclamanţilor cu privire la existenţa creanţelor sau cu privire la existenţa

pe rolul Judecătoriei Piteşti a acţiunii în pretenţii, formulată de reclamanta P. I.

Reclamanţii nu au făcut dovada stării de insolvabilitate a pârâtului, deşi s-au

administrat toate probele solicitate (înscrisuri, interogatorii şi expertiză tehnică).

În raport de natura contractului de vânzare cumpărare, reclamanţii trebuiau

să dovedească şi reaua credinţă a pârâtei B. A. în ceea ce priveşte starea de

insolvabilitate, respectiv faptul că aceasta ar fi cunoscut că prin vânzarea

apartamentului, pârâtul îşi crea o stare de insolvabilitate.

Nici această situaţie nu a fost dovedită de reclamanţi.

Cu privire la preţul vânzării, prima instanţă a reţinut că acesta a fost sincer şi

real, corespunzător preţurilor practicate pe piaţa liberă.

Împotriva acestei sentinţe civile au declarat recurs reclamanţii P. I. şi Z. V.,

care susţin:

Sentinţa este netemeinică şi nelegală, deoarece acţiunea reclamanţilor în

revocarea contractului de vânzare cumpărare trebuia admisă.

Din probele administrate rezultă că, reclamanţii sunt creditori ai pârâtului M.

I., iar pârâtul a înstrăinat apartamentul în scopul de a-i împiedica pe reclamanţi să-şi

valorifice creanţele.

Pârâtul M. I. şi soţia acestuia, M. L., au vândut apartamentul pârâtei B. A.,

prin contractul autentificat sub nr. 2497/29.12.2005, deşi la data vânzării cei doi

pârâţi nu mai erau coproprietari, întrucât, prin decizia civilă nr.269/2005 a Curţii de

Apel Piteşti imobilul a fost partajat şi atribuit în proprietate exclusivă către pârâtul

M. I.

Scopul acestei vânzări a fost ca pârâtul M. I. să devină insolvabil.

Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în mod fraudulos şi pentru

că pârâţii M. au declarat pe propria răspundere că nu ar exista interdicţii la vânzare

sau alte notări, în condiţiile în care reclamanta P. I. a declarat în faza executării silite

că va promova alte cereri de chemare în judecată pentru recuperarea integrală a

creanţelor, iar litigiile erau notate în Cartea Funciară.

Preţul plătit de pârâta B. A. este sub preţul pieţei, iar această pârâtă a

renunţat la verificarea sarcinilor şi nu a depus minimul de diligenţe pentru a verifica

titlul vânzătorului.

Mai mult, în imobilul înstrăinat  continuă să locuiască familia M.

Toate aceste aspecte probează reaua credinţă a pârâţilor, la perfectarea

contractului de vânzare cumpărare.

Examinând actele dosarului şi sentinţa recurată, tribunalul va reţine:

Reclamanţii creditori, P. I. şi Z. V. au solicitat revocarea contractului de

vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 2497/29.12.2005, invocând în drept

dispoziţiile art.975 c.civ.

Potrivit art. 975 c.civ., reclamanţii , în calitate de creditori, pot ataca în justiţie

contractul de vânzare cumpărare dacă a fost făcut de debitor cu viclenie, în

prejudiciul drepturilor lor.

Pentru a se putea intenta acţiunea revocatorie, este necesară îndeplinirea mai

multor condiţii, respectiv: 1.actul atacat să fi creat creditorilor un prejudiciu; 2.actul

să fi fost  încheiat de debitor cu intenţia de a-i frauda pe creditori,  3.creditorii să

aibă o creanţă certă, lichidă, exigibilă şi, în principiu, anterioară actului atacat şi 4.

terţul dobânditor să fi fost complice la fraudă.

Din probele administrate nu rezultă că pârâtul debitor M. I. şi-ar fi creat o

stare de insolvabilitate. Nu s-a dovedit că prin înstrăinarea apartamentului  pârâtul

debitor numai deţine bunuri sau venituri asupra cărora să se pornească executarea

silită, pentru valorificarea de către reclamanţi a creanţelor lor.

În plus, contractul atacat este un act cu titlu oneros, situaţie în care

reclamanţii trebuiau să facă şi dovada complicităţii la fraudă a terţului cumpărător,

pârâta B. A.

În acest sens, trebuia să se probeze că pârâta B. A. a cunoscut că prin

încheierea  actului atacat, pârâtul M. I., debitor, a devenit insolvabil.

Acest aspect nu rezultă din probele administrate, deoarece inserarea în

contract, ca vânzătoare şi a lui M. L., soţia pârâtului debitor, nu conduce la ideea că

pârâta B. A., cumpărător, a fost complice la frauda debitorului.

Pârâta cumpărătoare B. A. nu a avut cunoştinţe de hotărârea judecătorească 

prin care apartamentul  a fost partajat la cererea creditorilor şi a fost atribuit în

proprietatea exclusivă a debitorului.

Recurenţii reclamanţi au susţinut că s-a probat caracterul fraudulos al

înstrăinării, prin faptul că, l-au încunoştinţat pe debitor, în faza executării silite, că

urmează să promoveze noi cereri de chemare în judecată.

Din faptul că s-au promovat noi cereri de chemare în judecată împotriva

pârâtului debitor, nu se poate trage concluzia că pârâta cumpărătoare a fost

complice la fraudă, întrucât, pârâta B. A., nefiind parte în acele dosare, nu avea de

unde să cunoască de existenţa lor.

Recurenţii reclamanţi au susţinut că vânzarea  are caracter fraudulos, iar acest

aspect se poate deduce din preţul derizoriu al vânzării, din lipsa verificării sarcinilor

existente asupra imobilului şi din faptul că, familia M. locuieşte în continuare în

imobil.

În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de evaluare a imobilului , lucrare în

care  expertul constructor D. M. A. a arătat că valoarea  de piaţă a bunului este de

115.923,08 RON, faţă de 96.000 lei RON, cât a fost preţul plătit de pârâta B. A.

Or, acest preţ este sincer şi trebuie raportat şi la faptul că, vânzătorilor li s-a

mai permis de către cumpărătoare să locuiască în imobil, o perioadă de timp după

vânzare, ceea ce presupune că a dus la diminuarea preţului.

Complicitatea pârâtei cumpărătoare la fraudă nu poate fi dedusă din

renunţarea acestuia la verificarea eventualelor sarcini existente asupra imobilului.

Din faptul că pârâta cumpărătoare a renunţat la verificarea eventualelor sarcini nu

se poate trage decât concluzia logică că pârâta B. A.  a avut încredere în vânzător,

sau că a înţeles să-şi asume riscul existenţei unor inscripţii ipotecare sau de altă

natură asupra bunului dobândit.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 şi art. 3041 c.proc.civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de  reclamanţii P. I. şi Z. V.

împotriva sentinţei civile nr. 1360/7.03.2007 pronunţată de Judecătoria Piteşti

în dosarul nr. 3025/280/2006, intimaţi fiind  pârâţii M. I. , M. L. şi B. A.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 19.10.2007 la Tribunalul

Argeş secţia civilă.

4

Domenii speta

Spete similare