Decizia civila nr 214/r

Dosar nr. 787/322/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 214/R

Şedinţa publica de la 3 iunie  2008

Pe  rol fiind pronunţarea asupra recursului  formulat de reclamanţii S. R. şi C. J. R., ambii cu domiciliul ales la …, împotriva Sentinţei civile nr. 234/18.03.2008, pronunţată de Judecătoria Tg. Secuiesc în dosar nr. 787/322/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Dezbaterile în cauza de faţă au avut şoc în şedinţa publică din  20 mai 2008, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în Încheierea de şedinţă din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa  în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru data de 27 mai 2008 şi apoi pentru data de astăzi 3 iunie 2008.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de faţă,

Prin Sentinţa civilă  nr. 234/18 martie 2008,  Judecătoria Tg. Secuiesc a respins cererea formulată  de reclamanţii S. R. şi C. J. R. împotriva pârâţilor Comisia Judeţeană a jud. Covasna pentru aplicarea Legii fondului funciar, Comisia Locală Turia pentru aplicarea Legii fondului funciar, R. E. I., ca neîntemeiată.

Reclamanţii au fost obligaţi la plata către pârâta R. E. Irina a sumei de 250 lei  fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele :

R. E. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul S. O., în baza Legii 247/2005 (cererea nr. 2065/23.09.2005). Aceasta nu are calitatea de cetăţean roman. Prin certificatul de moştenitor nr. 100/2001 emis de BNP P. I. s-a stabilit calitatea sa de unică moştenitoare a lui S. O.

Prin hotărârea nr. 8/2006 a Comisiei Locale Turia s-a propus reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru 0,21 ha cu vegetaţie forestieră, după autorul S. E. (O.), teren despre care Primăria Turia a constatat că se află sub topograficele 5470/10/40 şi 5470/10/41 din CF 3769 Turia, şi că are categoria de folosinţă teren de construcţie în intravilan. În CF 3769 Turia s-a şi menţionat modificarea ramurii de cultură în teren de construcţie şi pădure.

Prin hotărârea nr. 600/15.03.2007 a Comisiei Judeţene Covasna s-a validat propunerea Comisiei Locale Turia.

Reclamanţii, care sunt rude mai îndepărtate decât R. E. faţă de S. E., au cerut şi dânşii reconstituirea dreptului de proprietate după acest autor, unchiul lui R. şi fratele uterin al lui J. R., în baza Legii 247/2005. S-a solicitat reconstituirea proprietăţii pe topograficele 5470/10/40, 5470/10/41, asupra cărora autorul avea o cotă de ?.

Prin hotărârea nr. 7/30.10.2006 a Comisiei Locale Turia s-a propus respingerea cererii reclamanţilor pentru motivul că sunt dintr-o clasă de moştenitori mai îndepărtată decât R. E. care şi ea a solicitat reconstituirea.

Reclamanţii au contestat această soluţie, la 10.01.2007 (nr. 2260), însă Comisia Judeţeană Covasna a respins contestaţia şi a validat propunerea Comisiei Locale Turia, prin hotărârea 609/26.04.2007, art 3 al 1 lit k.

Instanţa a avut de stabilit dacă unei moştenitoare cetăţean străin, în grad preferat (descendent), i se poate recunoaşte dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, în calitate de moştenitoare a autorului ei, cu prioritate faţă de alţi moştenitori cetăţeni români ai acelui autor, dar în grad mai îndepărtat de acest autor faţă de prima solicitantă.

Art. 13 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005 arată că stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii cooperatori se realizează pe numele acestora, iar dacă nu mai sunt în viaţă, pe numele moştenitorilor lor. Când sunt mai mulţi moştenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor, iar ordinea de preferinţă între mai multe categorii de moştenitori este că descendenţii direcţi îi exclud pe toţi ceilalţi moştenitori (cu excepţia celor ce vin prin reprezentare într-un grad egal, dar nu este cazul în speţă, întrucât reclamanţii sunt moştenitori colaterali în grad mai îndepărtat).

Din acest punct de vedere, R. E. are prioritate la reconstituire.

Rămâne de clarificat prioritatea la reconstituire din punctul de vedere al cetăţeniei solicitanţilor. Reclamanţii au şi cetăţenia română, pârâta R. E. nu are cetăţenia română.

Art. 48 din legea 18/1991 în forma republicată stabileşte că cetăţenii români, indiferent de domiciliu (în ţară sau în străinătate), pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile pe care le-au avut în proprietate.

Art. 47 din Legea 18/1991 în forma iniţială arăta că nu pot dobândi proprietatea asupra terenurilor cetăţenii străini, prin acte între vii, dar pot pe calea moştenirii (fără să se distingă ce fel de moştenire), cu obligaţia să le înstrăineze în termen de 1 an de la data dobândirii sub sancţiunea trecerii lor în mod gratuit în proprietatea statului.

Dobândirea unui teren pe calea reconstituirii în baza legilor Fondului Funciar este o dobândire întemeiată fie pe calitatea de fost proprietar a solicitantului (deci o dobândire în nume propriu), fie pe calitatea de moştenitor al fostului proprietar (deci o dobândire în calitate de moştenitor).

Art. 47 din Legea 18/1991 iniţială dădea dreptul cetăţenilor străini să moştenească terenuri (implicit şi pe calea reconstituirii), cu condiţia să le vândă într-un an, sub sancţiunea trecerii lor în mod gratuit la stat.

Art. 48 din legea 18/1991 republicată (în urma modificării din 1997) se referă doar la dobândirea dreptului de proprietate în nume propriu, şi permite aceasta doar cetăţenilor români, indiferent de domiciliu.

Nu se mai referă însă la modalitatea dobândirii prin moştenire a dreptului de proprietate asupra terenului de către cetăţenii străini. Legea 18/1991 în forma republicată a lăsat sub tăcere situaţia dobândirii dreptului de proprietate de către cetăţenii străini prin moştenire.

Însă era în vigoare Constituţia nerevizuită care prevedea că „cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”, precum şi Legea 54/1998 care arăta în art. 3. al 1 că „cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Persoanele fizice care au cetăţenie română şi domiciliul în străinătate pot dobândi în România, prin acte juridice între vii şi prin moştenire, terenuri de orice fel. Persoanele juridice străine nu pot dobândi terenuri în România prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte”.

Odată cu revizuirea Constituţiei, în 2003, acest articol a fost declarat neconstituţional prin Decizia 408/07.10.2004 a Curţii Constituţionale (aceasta stabilea că „a doua ipoteză o reprezintă prevederea potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală. Astfel exprimată, voinţa legiuitorului constituţional nu permite decât o interpretare univocă, această ipoteză fiind de imediată aplicare, din momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituţiei, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moştenitori legali s-a deschis după această dată).

Prin urmare dispoziţiile legale privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini prin moştenire, se subrogă acestei condiţii ca decesul autorului după care se moşteneşte să se fi produs după intrarea în vigoare a revizuirii Constituţiei, adică după 2003. Aceasta se referă însă la dreptul comun, când terenul se află în masa succesorală a defunctului la data deschiderii moştenirii, fiind în circuitul civil.

Dar dobândirea moştenirii ca urmare a aplicării Legii 18/1991 este o dobândire specială, reglementată special, prin legea specială (a Fondului Funciar), situaţia fiind aceea că terenul nu se afla la data deschiderii moştenirii (în speţă, autorul S. O. a decedat la 26.06.1956) în patrimoniul autorului. Abia Legea 18/1991 a readus terenul în masa succesorală, dând posibilitatea opţiunii pentru reconstituire (a repus moştenitorii în dreptul de opţiune succesorală). În 2005, ca urmare a prelungirii termenului de depunere a cererilor (deci de opţiune), prin cererile depuse la comisia locală, reclamanţii şi pârâta şi-au manifestat acest drept de opţiune şi au solicitat reconstituirea.

Prin urmare, avem situaţiile de dezbateri succesorale şi dobândire a dreptului de proprietate de drept comun, când terenul este intrat deja în circuitul civil şi în masa defunctului, urmând să se transmită moştenitorilor, iar pe de altă parte avem situaţia specială, când terenul nu este în circuitul civil, dar o lege specială (a fondului funciar) îl readuce în masa succesorală, dă dreptul la reconstituire, urmând ca terenul să intre în circuitul civil odată cu emiterea titlului de proprietate, când intră şi în coproprietatea moştenitorilor (titlul se emite pe numele moştenitorilor, cu înlăturarea celor mai îndepărtaţi în grad de către cei mai apropiaţi de defunct, conform regulilor arătate anterior – art 13 din Regulamentul de aplicare al Legii 118/1991).

Primei situaţii de drept comun i se aplică legile de drept comun (anterior Legea 54/1998 privitoare la circulaţia juridică a terenurilor aflate în circuitul civil, în prezent abrogată prin Legea 247/2005, Constituţia României, Legea 312/2005 ce prevede că cetăţenii străini dobândesc dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile aderării României la UE), iar celei de a doua situaţii i se aplică legea specială (Legea 18/1991 aşa cum a fost modificată pe parcurs, privitoare la terenuri care nu se află în circuitul civil, Constituţia României).

Astfel, Legea 18/1991 întâi a dat dreptul cetăţenilor străini să dobândească prin moştenire, cu condiţia să vândă terenul într-un an, apoi a lăsat sub tăcere dobândirea terenului prin moştenire, referindu-se doar la dobândirea în nume propriu.

Nu se poate considera că vechea reglementare care condiţiona dobândirea de vânzarea într-un an a terenului a fost abrogată tacit de noua reglementare care nu se mai referea la această situaţie deloc şi nici de dispoziţia din Legea 54/1998, deoarece o dispoziţie dintr-o lege specială poate fi abrogată doar printr-o lege specială (or Legea 54/1998 nu era o lege specială referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care nu sunt în circuitul civil, ci o lege generală privind circulaţia terenurilor din circuitul civil).

De asemenea, Constituţia României, atât înainte, cât şi după revizuire, se referea la dreptul comun (terenuri din circuitul civil).

Totuşi, în tăcerea legii speciale, care după 1997 nu mai reglementa expres situaţia dobândirii de către străini a terenurilor prin moştenire, legea specială se poate completa cu legea generală, Constituţia (care pe de o parte interzicea străinilor să dobândească  proprietatea asupra terenurilor, pe de altă parte, garanta dreptul la moştenire în art 42, iar în 2003 s-a revizuit în sensul că prevedea dreptul cetăţenilor străini de a dobândi proprietatea asupra terenurilor pe calea moştenirii legale).

În speţă nu se poate condiţiona dobândirea proprietăţii prin moştenire şi reconstituire de împrejurarea ca decesul autorului să fi intervenit după 2003, pentru terenuri care nu sunt în circuitul civil ci intră în acest circuit în condiţiile legii speciale. Aceasta trebuie analizată prin raportare şi la legea specială, care în prezent, prin completare cu legea fundamentală, Constituţia, permite dobândirea de către străini în proprietate a terenurilor, pe calea moştenirii.

Este adevărat că art 48 din Legea 18/1991 a fost menţinut în nenumărate rânduri ca fiind constituţional, dar acest articol nu reglementează dobândirea prin moştenire a proprietăţii de către străini, ci dobândirea în nume propriu. Tăcerea legii (despre dobândirea prin moştenire de către cetăţenii străini) nu poate duce la constatarea ca neconstituţională a situaţiei despre care legea vorbeşte (dobândirea în nume propriu de către cetăţenii români), dar nici menţinerea ca constituţională a dobândirii în nume propriu nu înseamnă că interzice dobândirea ca moştenitor. Astfel, menţinerea ca constituţional a art. 48 din lege nu înseamnă interzicerea dobândiri de către străini a proprietăţii asupra terenurilor prin moştenire.

Instanţa a mai constatat că situaţia din speţă este o facta pendentia, ale cărei efecte nu sunt epuizate încă.

Defunctul a decedat în 1956, când terenurile nu erau în circuitul civil şi nici în masa sa succesorală. În 1991 a apărut legea reparatorie, specială, cu privire la terenurile scoase din circuitul civil, care a dat posibilitatea cererii reconstituirii până în 2005. În 2005 părţile au cerut reconstituirea, terenul fiind încă în afara circuitului civil, făcând obiectul legii 18/1991.

La această dată cetăţenii străini aveau dreptul să dobândească proprietatea terenurilor prin moştenire legală, conform Constituţiei României revizuite în 2003.

Legea nouă se aplică situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare. Situaţiile în curs de constituire, modificare sau stingere (facta pendentia) la data intrării în vigoare a legii noi cad sub imperiul acestei legi (principiul aplicării imediate a legii noi). Dacă elementele ce alcătuiesc constituirea sau stingerea au individualitate proprie şi s-au înfăptuit înainte de intrarea în vigoare a legii noi, atunci ele sunt guvernate de legea în timpul căreia s-au produs. Efectele produse în timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul când se realizează fiecare efect în parte. Legea nouă va reglementa toate efectele produse după intrarea sa în vigoare, în baza principiului aplicării imediate a legii noi.

În speţă, situaţia juridică în curs de formare este dobândirea dreptului de proprietate prin reconstituire în baza Legii speciale şi prin moştenire. Avem o dată a decesului, a deschiderii moştenirii (moştenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii ei), dar acest element nu are individualitate proprie, deoarece la data deschiderii moştenirii terenul nu era în masa succesorală, nu era în circuitul civil. Abia după apariţia legii 18/1991 şi după ce solicitanţii au formulat cerere de reconstituire se poate vorbi despre dobândirea dreptului de proprietate. Deci, pe lângă deschiderea moştenirii, mai avem şi elementul reconstituirii dreptului de proprietate, care este o situaţie juridică în curs de formare, iar la data realizării acestui efect (din 2005 şi încă în curs), legea în vigoare permite dobândirea proprietăţii prin moştenire de către cetăţenii străini asupra terenurilor autorului lor.

A constatat că R. E. are dreptul să dobândească dreptul de proprietate a terenului ce i-a fost reconstituit prin hotărârea 8/2006 a Comisiei Locale Turia validată prin hotărârea 600/15.03.2007 a Comisiei Judeţene Covasna, iar prin aceasta îi înlătură de la reconstituire pe reclamanţi, mai îndepărtaţi în grad faţă de autor. A menţinut şi hotărârea 609/26.04.2007, art. 3 al 1 lit. k a Comisie Judeţene Covasna, în ce priveşte respingerea cererii reclamanţilor de reconstituire a dreptului de proprietate după acelaşi autor şi pentru acelaşi teren deja reconstituit în favoarea lui R. E.

A respins cererea formulată de reclamanţi.

În baza art. 274 C.p.civ. a obligat reclamanţii la plata către pârâta R. E. I. a sumei de câte 250 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva  acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii S. R. şi C. J. R., solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii, întrucât pârâta R. E.  I. nu poate beneficia de dreptul de reconstituire  a dreptului de proprietate, fiind cetăţean străin.

Recursul este întemeiat.

Cetăţenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire doar după  modificarea Constituţiei din septembrie 2003, în sensul permiterii dobândirii prin moştenire legală a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini.

Autorul părţilor, S. E. a decedat la 26 iunie 1956, evident anterior modificării menţionate a Constituţiei.

În atare situaţie, pârâta R. E. I. neavând cetăţenia română nu este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, legea civilă  fiind guvernată de principiul „tempus regit actum”

Legea fondului funciar  a fost adoptată în 1991, după  deschiderea succesiunii după S. E., iar Constituţia a fost modificată în 2003.

Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun ( art. 650 şi următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români.

Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la  data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de

proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana pârâtei, câtă vreme aceasta nu este titulara  acestui drept,  ce urmează a se naşte ulterior.

În atare situaţie apare evident că hotărârea nr. 609/2007 a  Comisiei Judeţene Covasna şi hotărârea nr. 7/2006 a Comisiei Locale Turia, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în urma def. S. E. în favoarea pârâtei R. E. I.  este nelegală, ea neavând cetăţenia română, pentru care sentinţa primei instanţe este nelegală, recursul urmând a fi admis, conform  art. 312 Cod procedură civilă, potrivit dispozitivului.

TRIBUNALUL

PENTRU ACESTE MOTIVE

DECIDE

Admite recursul declarat de  reclamanţii S. R. şi  C. J. R. împotriva Sentinţei civile nr.  234/18 martie 2008 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, pe care o modifică în tot, în sensul că admite plângerea formulată de reclamanţii S. R. şi C. J. R. împotriva  art.3 al Hotărârii nr. 609/30 mai 2007 a Comisiei Judeţene Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, admite contestaţia reclamanţilor împotriva  art. 18 al Hotărârii nr. 7/31.oct. 2006 a Comisiei Locale Turia şi în consecinţă  admite cererea de reconstituire a  dreptului de proprietate al reclamanţilor solicitată în urma defunctului S.  O., asupra suprafeţei  de 3597 mp, înscrisă în CF 3769 Turia,  nr. top. 5470/10/40 şi 5470/10/41 corespunzător cotei de ? parte a defunctului S. O.

Obligă pe intimaţii Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,  Comisia Locală Turia  pentru aplicarea Legii fondului funciar şi  R. E. I. să plătească recurenţilor suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 3 iunie 2008.

Domenii speta

Spete similare