Proces verbal de constatare a perimării. Organul competent a constata perimarea. Inadmisibilitatea intervenirii instanţei de judecată în lipsa vreunei contestaţii sau cereri împotriva procesului verbal de perimare întocmit de executor.

DECIZIA CIVILA NR.816 din 1 noiembrie 2005

Proces verbal de constatare a perimării. Organul competent a constata perimarea. Inadmisibilitatea intervenirii instanţei de judecată în lipsa vreunei contestaţii sau cereri împotriva procesului verbal de perimare întocmit de executor.

Prin încheierea din data de 9 august 2005, pronunţată în dosar nr.1118/2005, Judecătoria Lipova a respins sesizarea formulată de executor judecătoresc O.D. pentru perimarea dosarului execuţional nr.1/2004, privind pe creditorul M.T. şi debitorul B.L.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs executorul judecătoresc O.D., apreciind că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti deoarece nu a fost învestită de nimeni să se pronunţe asupra procesului verbal de perimare a executării silite întocmit de executor. În drept, executorul judecătoresc a invocat dispoziţiile art.304 pct.4 Cod proc.civ. şi a învederat că potrivit art.389 Cod proc.civ. perimarea a fost constatată de executorul judecătoresc prin proces verbal întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.388 Cod proc.civ. şi comunicat părţilor din dosarul execuţional.

Recursul este fondat.

Puterea judecătorească se exercită de către instanţe numai în baza unei petiţii, a unei cereri formulate de o persoană sau o autoritate. În lipsa oricărei cereri, nici o instanţă nu se poate învesti din oficiu pentru a da dispoziţii de reglementare a unui într-un raport juridic. În dosarul instanţei de fond nr.1118/2005 al Judecătoriei Lipova nu există nici o cerere din partea vreunei persoane fizice sau juridice ori din partea vreunei autorităţi.

Procesul verbal de constatare a perimării executării silite, întocmit de către judecător nu reprezintă o cerere de perimare adresată  instanţei de judecată ci o constatare a executorului, în limita competenţelor pe care legea i le conferă. De altfel din economia dispoziţiilor legale care reglementează executarea silită, rezultă că instanţele sunt competente a încuviinţa executările silite şi de a soluţiona contestaţiile la executare formulate de părţile lezate în interesele lor legitime de vreunul din actele de executare sau de executarea silită însăşi. Poe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art.50 din Legea nr.188/2000, în îndeplinirea atribuţiilor lor, executorii judecătoreşti întocmesc procese-verbale, dacă prin lege nu se dispune altfel iar un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanţei de executare şi celor interesaţi, după caz.

În cazul de faţă, constatând perimarea executării silite din dosar de executare nr.1/2004, în condiţiile art.389 Cod proc.civ., executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal din data de 1 august 2005, un exemplar al acestui proces verbal fiind înaintat instanţei pentru a fi depus la dosarul de executare al instanţei de judecată care trebuie să conţină aceleaşi înscrisuri ca şi dosarul de executare original aflat la executorul judecătoresc. În mod cu totul nelegal şi nejustificat, primind acest proces verbal, Judecătoria Lipova a considerat acest înscris un act de sesizare al instanţei şi s-a pronunţat asupra perimării execuţiei silite, deşi nimeni nu a solicitat acest lucru.

Procesul verbal de constatare a perimării executării silite reprezintă un act de executare în sensul dispoziţiilor legale invocate mai sus şi a prevederilor art.388 Cod proc.civ. iar intervenţia instanţei pentru cenzurarea acestui act de executare poate avea loc numai în măsura în care partea interesată sau lezată de acest act de executare formulează o contestaţie la executare în condiţiile art.399 Cod proc.civ. în termenul reglementat de art.401 Cod proc.civ. În lipsa oricărei contestaţii la executare, intervenţia din oficiu a instanţei de judecată pentru a cenzura un act de executare întocmit de executorul judecătoresc reprezintă în mod vădit o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti din partea instanţei de judecată, fiind astfel pe deplin aplicabile prevederile art.304 pct.4 Cod proc.civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 şi 3 rap. la art.304 pct.4 Cod proc.civ. tribunalul a admis recursul şi a casat în întregime încheierea atacată fără a pronunţa o altă soluţie, deoarece în lipsa vreunei cereri din partea unei persoane interesate respectiv a unui act de sesizare, puterea judecătorească nu poate pronunţa hotărâri pentru reglementarea raporturilor de drept dintre diferiţi subiecţi de drept.

Domenii speta

Spete similare