Obligativitatea respectarii de catre procuror a dispozi?iilor hotarârii instantei de recurs în cazul în care cauza a fost trimisa acestuia ca urmare a admiterii plângerii împotriva solutiei de scoatere de sub urmarire penala

Obligativitatea respectării de către procuror a dispoziţiilor hotărârii instanţei de recurs în cazul în care cauza a fost trimisă acestuia ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală.

> art.273 alin.11 teza finală C.pr.pen.

> decizia penală nr.6108/23.10.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Decizia penală nr.555/02.06.2008

Prin sentinţa penală nr.10/22.01.2007 pronunţată de Judecătoria S, în baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., s-a respins plângerea formulată de petenta M.E., în contradictoriu cu intimatul I.G.R., ca neîntemeiată.

S-au menţinut rezoluţiile din 25 septembrie 2007 şi 12 noiembrie 2007 date în dosarul nr.5/P/2007.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., a fost obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rezoluţia din data de 25.09.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.G.R. pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 c.p., deoarece s-a apreciat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, ce ţine de latura subiectivă, şi anume culpa ca formă de vinovăţie penală în oricare din variantele sale normative. S-a mai dispus faţă de învinuit neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1,3 cod penal, persoane vătămate fiind P.R.A.M. şi E.A.C., deoarece în primul caz gravitatea redusă a leziunilor suferite imprimă faptei caracteristicile unui delict civil, iar în al doilea caz lipseşte plângerea penală prealabilă a persoanei vătămate.

Prin rezoluţia dată la 12.11.2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de către petentă împotriva rezoluţiei sus-menţionate.

Prin sentinţa penală nr.314/31.10.2006 a Judecătoriei S. a fost admisă plângerea petentei şi trimisă cauza la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale şi efectuarea expertizei tehnice auto pentru determinarea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de către făptuitor şi stabilirea dinamicii producerii accidentului; prealabil s-a dispus reaudierea martorului P.R.A. pe aspecte legate de viteza de deplasare.

În conformitate cu dispoziţiile acestei sentinţe s-a procedat la reluarea urmăririi penale prin ordonanţa din 13.12.2006 şi a fost reaudiat martorul P.R.A., s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize tehnice auto de către expert inginer N.M.; în plus, au fost audiaţi în calitate de martori E.A.C. şi tatăl acesteia E.C., utilizator al autovehiculului implicat în accident; s-au efectuat şi demersuri pentru găsirea anvelopei stânga faţă a autoturismului Skoda Octavia, fără a se reuşi acest lucru.

Prima instanţă a mai reţinut că, chiar dacă prin decizia penală nr.955/07.10.2005 a Tribunalului P. s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, totuşi Parchetul de pe lângă Judecătoria S. nu a procedat la efectuarea unei astfel de expertize în mod corect, deoarece nu putea să dispună efectuarea unei expertize tehnice la nivelul INEC fără a încălca legea şi fără a demonstra lipsa de cunoaştere a noţiunilor de expertiză tehnică şi expertiză criminalistică.

Petenta a susţinut că era necesară o adresă către INEC prin care această instituţie să confirme sau să infirme imposibilitatea efectuării unei astfel de expertize; în mod corect s-a apreciat că parchetul nu trebuia să se adreseze respectivei instituţii pentru a se clarifica acest aspect din moment ce atribuţiile INEC sunt stabilite prin lege.

A mai reţinut instanţa de fond că, într-adevăr parchetul era obligat să se conformeze întocmai deciziei instanţei de recurs în temeiul art.38518 şi art.2781 c.pr.pen., fără însă a proceda la încălcarea legii şi a demonstra necunoaşterea atribuţiilor stabilite prin lege unei instituţii, în speţă Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Petenta a apreciat în mod cu totul eronat că în cauză nu operează prevederile art.66 c.pr.pen., făcând referire la concluziile suplimentului raportului de expertiză tehnică auto; dispoziţiile acestui text de lege fiind clare şi fără echivoc, iar în cauza de faţă învinuitul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie din moment ce împotriva sa nu a fost pronunţată o hotărâre de condamnare definitivă.

A mai susţinut petenta că parchetul a înlăturat în mod neprocedural calculul expertului N.M. care în suplimentul la raportul de expertiză a apreciat viteza de deplasare a autoturismului ca fiind aceea de 97 km/h, acest rezultat s-ar corobora cu declaraţiile martorilor D.V.I., precum şi E.A.

Cât priveşte pe martorul D. s-a reţinut că acesta circula în faţa autoturismului condus de învinuit şi nu putea să aprecieze cu exactitate viteza cu care circula autoturismul din spatele său; cât o priveşte pe martora E.A., s-a reţinut faptul că aceasta a dat declaraţii contradictorii şi fără să prezinte o explicaţie plauzibilă, de abia în această fază a procesului penal făcând referire la viteza de deplasare care ar fi fost atât de mare încât i-a declanşat sentimentul de teamă; aspectul învederat de martora E. fiind foarte important, instanţa a apreciat că martora nu a prezentat nicio explicaţie pentru faptul că în primele declaraţii martora a omis să învedereze un aspect cu o astfel de însemnătate.

Petenta a mai învederat că pentru prima dată la parchet, contrar tuturor probelor administrate, din care rezultă că accidentul s-a produs în localitate unde limita legală de viteză era de 50 km/h, prim-procurorul a reţinut că accidentul s-a produs în afara localităţii unde limita legală de viteză era de 100 km/h.

Această susţinere a petentei, în sensul că pentru prima dată s-a reţinut locul accidentului ca fiind în afara localităţii, a fot reţinută de prima instanţă ca neadevărată întrucât, chiar din primele acte întocmite în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie, se reţine ca loc al accidentului km 105 pe sensul de mers P. - B. în afara localităţii C.

Aşa fiind, chiar dacă învinuitul s-ar fi deplasat astfel cum petenta a susţinut cu viteza de 97 km/h potrivit concluziilor expertizei, această împrejurare a condus la ideea că a respectat normele rutiere referitoare la viteza de deplasare pe un sector de drum situat în afara localităţii şi cu atât mai mult pe DN1 unde limita de viteză este de 100 km/h, astfel că plângerea a fost respinsă aşa cum s-a arătat mai sus.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs petenta.

În motivarea recursului, petenta a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că parchetul nu a respectat dispoziţia obligatorie a instanţei de recurs, de efectuare a unei expertize tehnice auto la INEC Bucureşti, cu obiectivele prevăzute în ordonanţa nr.5/P/2005 a Poliţiei S.

De asemenea, prima instanţă şi-a însuşit motivarea parchetului, potrivit căreia INEC Bucureşti nu are competenţa de a efectua expertize tehnice auto, în ciuda dispoziţiilor HG nr.368/1998 şi OG nr.75/2000 aprobată prin Legea nr.488/2002.

A mai arătat petenta că, dacă parchetul avea îndoieli cu privire la calculul vitezei de deplasare a autoturismului făcut de expertul N, cu atât mai mult se impunea efectuarea unei noi expertize, astfel că trebuiau respectate dispoziţiile deciziei de casare.

Tribunalul, examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art.3856 alin.3 C.pr.pen., constată că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, tribunalul constată că, prin decizia penală nr.955/07.10.2005 pronunţată de Tribunalul P., a fost admis recursul declarat de petenta M.E. împotriva sentinţei penale nr.230/07.09.2005 a Judecătoriei S., a fost casată sentinţa atacată şi, în baza art.2781 alin.8 lit.b C.pr.pen., a fost admisă plângerea petentei, a fost desfiinţată rezoluţia nr.5/P/2005 din 18.04.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. şi trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale şi efectuarea unei expertize tehnice auto la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.

După pronunţarea deciziei penale nr.955/07.10.2005 de către Tribunalul P., urmare a completării cercetărilor, Parchetul de pe lângă Judecătoria S. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului I.R.G. pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.pen., prin rezoluţia nr.5/P/2005 din 24.11.2005, considerând că există o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv cazul fortuit.

Pentru a pronunţa această soluţie, Parchetul de pe lângă Judecătoria S. a reţinut că efectuarea unei expertize tehnice la INEC Bucureşti, conform dispoziţiilor din decizia penală nr.955/07.10.2005 pronunţată de Tribunalul P., este o probă inutilă şi neconcludentă, având în vedere că nu viteza de deplasare a autoturismului a fost cauza accidentului, ci explozia unui pneu.

Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr.443/II/2/2005 din 09.01.2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S., ca urmare a respingerii plângerii formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr.5/P/2005 din 24.11.2005.

Prin sentinţa penală nr.79/01.03.2006, Judecătoria S. a admis plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr.5/P/2005 din 24.11.2005, a fost desfiinţată rezoluţia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale şi efectuarea unei noi expertize tehnice auto cu obiectivele prevăzute de ordonanţa nr.5/P/2005 a Poliţiei S. Prima instanţă a reţinut că organele de urmărire penală nu au dat eficienţă dispoziţiilor din decizia penală nr.955/07.10.2005 a Tribunalului P., cu atât mai mult cu cât din declaraţia martorului D. rezulta că autoturismul condus de intimat a avut o viteză mai mare de deplasare.

Sentinţa penală nr.79/01.03.2006 a fost menţinută de Tribunalul P. prin decizia penală nr.491/08.05.2006, ca urmare a respingerii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria S.

După trimiterea cauzei la parchet şi completarea cercetărilor, prin rezoluţia nr.5/P/2005 din 19.07.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria S. a dispus aceeaşi soluţie de scoatere de sub urmărire penală a intimatului I.R.G. pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.pen., considerând că există o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv cazul fortuit. S-a reţinut că este incontestabil că dispoziţiile art.2781 alin.8 lit.b C.pr.pen. sunt imperative, însă procurorul este suveran în a aprecia cu privire la concludenţa şi utilitatea unui mijloc de probă, în cauza de faţă acesta apreciind că nu se impune efectuarea unei noi expertize, având în vedere că nu viteza de deplasare a autoturismului a fost cauza accidentului, ci explozia pneului stânga faţă al autoturismului.

Şi această soluţie a fost menţinută prin rezoluţia nr.329/II/2/2006 din 05.09.2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S., ca urmare a respingerii plângerii formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr.5/P/2005 din 19.07.2006.

Prin sentinţa penală nr.314/31.10.2006, Judecătoria S. a admis plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiilor nr.5/P/2005 din 05.09.2006 şi nr.329/II/2/2006 din 05.09.2006, au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi s-a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale şi efectuarea expertizei tehnice auto pentru determinarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de intimat, stabilirea dinamicii producerii accidentului şi reaudierea martorului P.R.A. Prima instanţă a reţinut că organele de urmărire penală nu au dat eficienţă dispoziţiilor din decizia penală nr.955/07.10.2005 a Tribunalului P., deşi dispoziţiile instanţelor de judecată date parchetului potrivit art.2781 C.pr.pen. sunt obligatorii. Totodată, expertiza tehnică auto este necesară cu atât mai mult cu cât din declaraţiile martorului D.V. rezultă că autoturismul condus de intimat a avut o viteză de peste 100 km/h, iar din cea a martorului P.R.A. nu rezultă clar dacă acesta a fost întrebat cu privire la viteza de deplasare a autoturismului.

După trimiterea cauzei la parchet şi completarea cercetărilor cu efectuarea unei expertize tehnice auto de către expertul N.M. şi reaudierea martorului P.R.A., prin rezoluţia nr.5/P/2005 din 25.09.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria S. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului I.R.G. pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.pen., considerând că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, respectiv vinovăţia. S-a reţinut că, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit şi ale suplimentului acestuia, există o situaţie de dubiu cu privire la viteza de deplasare a autoturismului şi cu privire la motivul care a determinat ieşirea acestuia de pe partea carosabilă, astfel că probele administrate nu sunt certe, incertitudinea profitând intimatului, potrivit principiului in dubio, pro reo.

Această soluţie a fost menţinută prin rezoluţia nr.291/II/2/2007 din 12.11.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S., ca urmare a respingerii plângerii formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr.5/P/2005 din 25.09.2007.

Prin sentinţa penală nr.10/22.01.2008 (sentinţa atacată în prezenta cauză), Judecătoria S. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiilor nr.5/P/2005 din 25.09.2007 şi nr.291/II/2/2007 din 12.11.2007, cu motivarea arătată mai sus în prezentele considerente.

Tribunalul mai reţine că, deşi prin decizia penală nr.955/07.10.2005 a Tribunalului P. s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria S. nu a procedat la efectuarea unei astfel de expertize, cu motivarea că nu se putea dispune în acest sens fără a încălca legea şi fără a demonstra lipsa de cunoaştere a noţiunilor de expertiză tehnică şi expertiză criminalistică, motivare însuşită şi de prima instanţă în mod eronat, având în vedere tocmai neconcordanţele rezultate din probele administrate până în prezent.

Totodată, noua expertiză a fost efectuată de către expertul N.M. din cadrul Biroului de expertize P., deşi potrivit art.10 rap. la art.3 din HG nr.368/03.07.1998, noua expertiză se efectuează, în toate cazurile (inclusiv în accidentele de trafic), la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia penală nr.6108/23.10.2006, a stabilit că procurorul este obligat să respecte dispoziţiile hotărârii instanţei de recurs în cazul în care cauza a fost trimisă acestuia ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală.

De asemenea, potrivit art.62 C.pr.pen., în vederea aflării adevărului, organele judiciare - organe de urmărire penală sau instanţe de judecată - sunt obligate să lămurească o cauză sub toate aspectele, pe bază de probe, iar potrivit art.4 C.pr.pen., aceleaşi organe sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.

Potrivit art.273 alin.11 C.pr.pen., dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate. Această dispoziţie nu aduce atingere "suveranităţii" procurorului, care poate să administreze şi alte probe pe care le consideră necesare în vederea aflării adevărului, inclusiv să apeleze la specialişti din diferite domenii.

Faţă de aceste considerente, în baza art.38515 pct.2 lit.c C.pr.pen., tribunalul va admite recursul declarat de petentă, va casa sentinţa recurată şi va reţine cauza spre rejudecare în fond.

În temeiul art.2781 alin.8 lit.c C.pr.pen., va admite plângerea, va desfiinţa ordonanţa nr.5/P/2005 din data de 25.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S., prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.R.G.,  pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 C.pen., va reţine cauza spre rejudecare în fond sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă de către învinuitul I.R.G. şi o va trimite spre competentă judecată în primă instanţă Judecătoriei S.

Această soluţie se impune, având în vedere considerentele de mai sus, precum şi faptul că plângerea petentei se află la al IV-lea ciclu procesual, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria S. refuză să se conformeze dispoziţiilor date de instanţe în ceea ce priveşte efectuarea expertizei la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, fie invocând suveranitatea procurorului în aprecierea probelor, fie alte motive de ordin tehnic.

Prima instanţă va administra orice alte probe, dacă le consideră a fi necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

În baza art.193 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare