Faliment

Sentinţă comercială 523 din 02.04.2009


Prin încheierea pronuntata la data de 10.10.2008 de Tribunalul Prahova s-a admis cererea formulata de debitoare si s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva acesteia, fiind numit administrator judiciar.

Împotriva acestei încheieri de deschidere a procedurii insolventei au formulat opozitii creditorii S,D si E

Prin opozitia formulata creditoarea  S a aratat ca, între parti s-a încheiat contract de vânzare-cumparare, iar pe parcursul executarii acestuia o parte din c/val. marfurilor nu a fost achitata,  debitoarea acumulând un debit de 2.374.927,68 lei, la care se adauga dobânda legala în suma de 215.651,45 lei, precum si suma de 608.470,82 lei reprezentând c/val. materiilor prime comandate de catre debitoare, astfel încât debitul total al acesteia este de 3.199.049,95 lei.

Prin opozitia formulata creditoarea E a aratat ca prin contractul de linie de creditare si actele aditionale aferente, debitoarea a beneficiat de un credit în suma de 1.400.000 lei si 716.000 euro, sume la care au fost puse la dispozitia societatii, iar ulterior acest credit s-a transformat într-o linie de credit în suma de 1.005.215 euro.

A mentionat creditoarea ca obligatiile asumate prin contractul de credit mentionat au fost garantate prin constituirea garantiilor evidentiate în cuprinsul opozitiei formulate.

Debitoarea, prin administrator a formulat în temeiul art.115 C.pr.civila întâmpinare prin care a solicitat respingerea opozitiilor formulate.

A aratat debitoarea ca la data deschiderii procedurii generale de insolventa se afla în imposibilitate de a-si achita datoriile cu disponibil banesc din conturi, cu mai mult de 30 zile.

Motivele opozitiilor formulate de cei trei creditori se refera la situatii subiective legate de deschiderea procedurii, care îi defavorizeaza în recuperarea creantelor.

De asemenea, prin raportul de activitate depus la dosar de administratorul judiciar s-a solicitat respingerea opozitiilor formulate ca neîntemeiate.

Opozitiile formulate de creditori la aceasta încheiere de deschidere a procedurii insolventei în ce o priveste pe debitoare sunt neîntemeiate, pentru cele ce se vor arata în continuare:

Astfel, conform art.26 din Legea 85/2006 procedura insolventei poate sa înceapa pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege, art.27 stabilind în sarcina debitorului aflat în stare de insolventa obligatia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii mai sus enuntate, în termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

De asemenea, alin.2 al aceluiasi articol statueaza asupra posibilitatii debitorului de a formula o astfel de cerere în situatia în care aparitia starii de insolventa este iminenta.

În speta, debitoarea a depus în sustinerea cererii, actele prevazute de art.28 din lege si anume: declaratie data de administratorul statutar, conform careia societatea nu s-a aflat în ultimii 5 ani în procedura reorganizarii judiciare, lista mijloacelor fixe, lista privind platile si transferurile patrimoniale, situatia stocurilor de materiale, balanta de materiale, lista clientilor, bilanturi contabile, contul de profit si pierderi, situatia activelor.

Or, din analiza acestor acte rezulta ca debitoarea se afla în stare de insolventa, fondurile sale banesti fiind insuficiente pentru plata datoriilor exigibile, aspect ce rezulta din bilantul contabil si contul de profit si pierderi în care se înregistreaza diferente notabile între profit si pierderi, acestea din urma fiind cu mult mai mari.

Ca este asa rezulta si din situatia expusa de catre debitoare dovedita prin înscrisurile depuse la dosar (înstiintarile de poprire din data de 24.04.2008; somatiile din 24.04.2008 si 3.06.2008), în sensul ca societatea se afla în procedura de executare silita prin poprire la cererea creditoarei D pentru un debit de 1.232.822 euro, iar pentru lipsa disponibilitatilor banesti în conturi s-a pornit si executarea silita imobiliara împotriva debitoarei.

Prin urmare, constatându-se ca cererea debitoarei corespunde conditiilor prev.de art.27 din legea insolventei si au fost depuse înscrisurile prevazute de art.28 din acelasi act normativ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei în ce o priveste pe debitoare.

Sustinerile creditorilor în sensul ca debitoarea a dat dovada de rea-credinta, prin introducerea unei astfel de cereri de deschidere a procedurii insolventei sunt lipsite de orice suport  probator si vor fi cenzurate ca atare de tribunal.

Reaua-credinta a debitoarei în formularea  unei astfel de cereri nu a fost dovedita în nici un fel prin înscrisurile depuse la dosar, sustinerile creditoarelor oponente sub acest aspect vizând situatii care exced situatiei de fapt si de drept impuse de dispozitiile legale în materie.

Prevederea din legea finala a textului de lege (art.32) se bazeaza pe principiul bunei-credinte care guverneaza raporturile de drept procesual.

În lumina acestor dispozitii se poate vorbi de rea-credinta doar când cererea debitorului este nefondata, deci când, desi nu existau premisele insolventei vadite sau a insolventei iminente, debitorul înregistreaza totusi cererea la tribunal.

Faptul ca, societatea creditoare S nu si-a înscris creanta detinuta în favoarea debitoarei la Arhiva electronica de garantii mobiliare este lipsit de relevanta juridica în cauza, pentru calificarea bunei sau relei-credinte în raporturile juridice dintre parti.

De asemenea, faptul ca societatea debitoare a facut unele mici plati catre  aceasta  creditoare si dupa deschiderea procedurii, nu înseamna ca nu se afla în stare de insolventa, întrucât aceste plati erau necesare pentru desfasurarea activitatii curente si a procesului de productie de catre debitoare.

La fel de neîntemeiate sunt si celelalte sustineri ale creditorilor opozanti, întrucât acestea nu se raporteaza la lipsa disponibilului banesc al debitoarei, ci la faptul ca societatea detine terenuri în proprietate care pot acoperi creantele, precum si la împrejurarea ca prin deschiderea procedurii insolventei se pierde o pozitie privilegiata rezultata din încasarea lunara a c/valorii unor chirii. Ori,aceste împrejurari nu justifica opozitia creditorilor la hotarârea de deschidere a procedurii insolventei debitoarei,aceasta facând dovada prin actele depuse la dosar a insolventei sale.

Fata de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca, în cauza  nu sunt întrunite cerintele art.32 din Legea 85/2006, motiv pentru care a  respins opozitiile formulate de creditori la încheierea de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei, ca neîntemeiate.