Schimbarea încadrării juridice din tentativă în infracţiune consumată de furt calificat

Decizie 154 din 08.07.2009


Prin decizia penala nr. 154/08.07.2009 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti împotriva sentintei penale nr 131/ 26 01 2009 a Judecatoriei Ploiesti, fiind desfiintata în parte sentinta apelata si pronuntata o noua hotarâre asupra fondului.

Astfel a fost descontopita pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare aplicata inculpatului P.T. în pedepsele componente, iar, în temeiul art 334 Cpr pen, a fost schimbata încadrarea juridica a faptei retinute în sarcina inculpatului P.T. , din tentativa la infractiunea de furt calificat prev de art 20 rap la art 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, în infractiunea de furt calificat prev de art 208 - 209 al. 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, text de lege în baza caruia condamna inculpatul P.T.la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani cu pedepsele de câte 7 luni închisoare aplicate prin sentinta penala nr. 497/ 2007 mai - sus aratate, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adauga pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicata prin sp nr 394/ 2005, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate, urmând sa execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare, constatând ca inculpatul este arestat în alta cauza .

Tribunalul, examinând sentinta atacata prin prisma criticilor formulate dar si din oficiu, potrivit disp. art.371 alin.2 C.p.p., pe baza actelor si lucrarilor dosarului, constata ca apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Ploiesti, este fondat pentru urmatoarele considerente:

Legalitatea sentintei apelate de catre parchet, va fi examinata potrivit disp. art. 371 alin.1 si 2 C.p.p. numai cu privire la motivele invocate de acesta.

În exercitarea rolului sau activ, instanta de fond a administrat în totalitate probele necesare si utile cauzei dar a dat o interpretare gresita acestora cu privire la modalitatea si împrejurarile comiterii faptei.

S-a retinut astfel ca, la data de 23.10.2007, inculpatul P.T. s-a deplasat la magazinul Kaufland din Ploiesti, patrunzând în interiorul magazinului cu o sticla de Coca-cola pe care i s-a aplicat un sticker menit a face dovada la casele de marcat ca bunul respectiv a fost achizitionat din alt magazin.

 În continuare,inculpatul s-a deplasat în interiorul magazinului, la raionul electrice, de unde a luat de pe raft un televizor marca "Provision" iar pe codul de bare aplicat pe cutia în care era ambalat televizorul, a lipit sticker-ul care îi fusese aplicat la intrarea în magazin pe sticla de Coca-Cola, deplasându-se spre iesirea din magazin în zona caselor de marcat.

Desi din acest moment declaratiile inculpatului si ale martorului din acte sunt contradictorii cu privire la momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de paza, prima instanta înlatura depozitiile date în fata organului de urmarire penala, retinând ca adevarata varianta din momentul audierii în fata instantei de fond si în baza acesteia, dispune schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea de furt calificat în infractiunea de tentativa la infractiunea de furt calificat, text de lege în baza caruia dispune condamnarea inculpatului.

La schimbarea încadrarii juridice a faptei, instanta de fond motiveaza ca în cauza nu poate fi vorba de o infractiune de furt calificat în forma consumata,  deoarece nu se poate aprecia ca, prin aplicarea sticker-ului pe cutia în care se afla televizorul si prin luarea acestuia de pe raftul magazinului si asezarea lui în cosul de cumparaturi s-a realizat împosedarea faptuitorului, în conditiile în care acesta nu a parasit spatiul de securitate al magazinului cu bunul respectiv.

Aceasta motivare a instantei de fond, în baza careia de fapt s-a procedat la schimbarea încadrarii juridice, urmeaza sa fie înlaturata de tribunal, deoarece în cauza nu este vorba despre sustragerea pur si simplu a unui bun dintr-un loc asigurat cu paza pentru ca sa se sustina ca furtul se consuma în momentul în care inculpatul a depasit paza.

Potrivit " teoriei apropriatiunii" o fapta concreta constituie, asadar, tentativa sau furt consumat, dupa cum începerea actiunii de luare a fost sau nu urmata de realizarea actului împosedarii, act care în cauza de fata se realizeaza în momentul aplicarii sticker-ului pe ambalajul televizorului actiune ce nu a fost întrerupta. În acest moment s-a produs scoaterea bunului de sub sapânirea posesorului si intrarea lui în posesia faptuitorului, care dobândeste astfel posibilitatea de a se comporta fata de bun ca si cum i-ar apartine indiferent daca a reusit sau nu sa pastreze aceasta posesie, ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca incinta locului de unde a sustras bunul respectiv. Fapta constituie deci furt consumat chiar daca inculpatul nu a reusit sa pastreze bunul fiind prins imediat dupa luarea acestuia.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, tribunalul nu poate retine critica acestuia referitoare la faptul ca pedepsa este prea aspra în raport cu gravitatea faptei.

Gradul ridicat de pericol social al faptei savârsite de inculpat, rezulta în principal din modalitatea concreta de savârsire a acesteia, astfel inculpatul a ales în mod special un supermarket pe considerentul subiectiv ca în acest loc marfurile sunt asigurate, gândindu-se la un mod atipic de sustragere a bunului, dar care denota o periculozitate sporita a unor astfel de fapte prin procedeul greoi de depistare si dovedire. La dozarea pedepsei aplicate inculpatului, trebuie sa se tina seama si de persoana acestuia, de antecedentele sale precum si de modul de actiune atunci când decide sa încalce legea - se poate observa ca acesta îsi pregateste momentele respective.