Asigurări sociale. Recalculare pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare cu caracter permanent realizate şi precizate prin adeverinţa eliberată de fostul loc de muncă.

Sentinţă civilă 1781 din 25.11.2009


ASIGURARI SOCIALE. Recalculare pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare cu caracter permanent realizate si precizate prin adeverinta eliberata de fostul loc de munca.

În prezenta neclaritatii de reglementare, tribunalul apreciaza ca principiul contributivitatii, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat în art. 23 alin. (1) si în art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ primeaza si ca independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor  de pensie.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2865/116/2009 la data de 21.10.2009, reclamanta GS a chemat în judecata pe pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi, solicitând ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta în cauza sa se dispuna obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare cu introducerea în calculul punctajului mediu anual a veniturilor suplimentare cu caracter permanent înscrise în adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de SC C SA.

În motivarea cererii sale, reclamanta arata ca în perioada 1968 - 1993 si-a desfasurat activitatea ca laborant chimist în cadrul societatii C (fosta ICPILA), fiind retribuita conform Legii 57/1974 si Legii 2/1993 în acord global.

Reclamanta precizeaza ca retributia a avut caracter permanent si ca angajatorul a virat la bugetul de stat asigurarile sociale corespunzatoare.

În drept, îsi întemeiaza actiunea pe prevederile art. 154, 155 din Legea 19/2000 si art. 74 din Legea 250/2007.

În dovedirea cererii depune înscrisuri.

Pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi, prin întâmpinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta invocând netemeinicia actiunii.

Pârâta sustine ca reclamanta beneficiaza de pensie pentru limita de vârsta stabilita în baza legii 3/1977, începând cu data de 01.01.1993. La data de 25.09.2008, reclamanta a depus la Casa de Pensii Sector 6 Bucuresti adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de SC C SA pentru a fi valorificata la determinarea punctajului mediu anual, însa i s-a comunicat raspuns în sensul ca aceasta nu poate fi avuta în vedere la calculul pensiei, întrucât acordul global nu reprezinta un spor ci o forma de remunerare în functie de realizarea unor indicatori, reglementata de art. 12 din Legea 57/1974 (în vigoare la acea data).

La data de 19.06.2009, dosarul de pensie nr. 1329 al reclamantei a fost transferat de la Casa Locala de Pensii sector 6 Bucuresti la CJP Calarasi, unde a primit un nou numar, si anume 156233/05.08.2009.

Cu privire la valorificarea drepturilor din adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de C SA Bucuresti, pârâta precizeaza ca nu exista temei legal pentru efectuarea acestei operatiuni, întrucât „sporul de acord” nu este prevazut ca atare nici de legislatia de asigurari sociale anterioara datei de 01.04.2001 si nici de legislatia ulterioara.

Fata de cele mentionate, pârâta apreciaza ca drepturile reclamantei au fost calculate în mod corect.

În drept invoca Legea 19/2000, art. 115-118 Cod procedura civila, OUG 4/2005, HG 1550/2004.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Conform deciziei de pensionare pentru munca depusa si limita de vârsta nr. 156233/05.08.2009 emisa de Casa Judeteana de Pensii Calarasi, dreptul la pensie al reclamantei a fost stabilit cu începere de la data de 01.02.1993, retinându-se ca are o vechime totala în munca de 39 ani 9 luni 9 zile.

Prin adeverinta nr. 655/02.09.2008, SC C SA Bucuresti arata ca reclamanta a fost angajata sa în perioada 1968 – 01.02.1993, în functia de laborant, realizând venituri suplimentare rezultate din forma de retribuire în acord global, conform Legii 57/1974, cap. III, pct. 5, art. 118 si 120 si conform Legii 2/1983, cap. II art. 10.

Se mai arata ca forma de retribuire în acord global a avut caracter permanent, în întelesul Legii 49/1992, iar pentru veniturile suplimentare angajatorul a retinut si virat la bugetul asigurarilor sociale de stat contributia pentru pensie suplimentara si CAS, potrivit legislatiei în vigoare la data platii (HCM 4161/1953, decret 389/1972 aprobat prin Legea 65/1972, Decretul 232/1986).

S-a anexat adeverintei tabelul cu veniturile suplimentare cu caracter permanent, neînscrise în cartea de munca a reclamantei.

Cu privire la retribuirea în acord global se retine ca aceasta forma de retribuire presupunea salarizarea angajatilor în functie de realizarile profesionale, ceea ce însemna ca lunar acestia puteau obtine venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de munca.

Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contributia pentru asigurarile sociale de stat dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15 % asupra câstigului brut realizat de personalul lor salariat, dispozitii mentinute (cu modificarea procentului acesteia) si prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005, prin art. 1 si art. 2, dispune ca recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite în baza legislatiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

Conform art. 23 alin. (1) lit. a din Legea nr. 19/2000, baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale în cazul asiguratilor o constituie veniturile brute realizate lunar.

Art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ prevede ca punctajul anual al asiguratului se determina prin împartirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numarului de puncte realizat în fiecare luna. Numarul de puncte realizat în fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care constituie  baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva comunicat de Institutul National de Statistica si Studii Economice.

Totodata, potrivit alin. (4) al textului mentionat, punctajul asiguratului stabilit conform alin. (1) si (2) se calculeaza la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au platit contributii de asigurari sociale.

În art. 4 alin. (2) si (3) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005, se precizeaza ca sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare care, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual sunt enumerate în anexa ordonantei si acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de munca sau prin adeverinte eliberate, conform legii, de catre angajatori.

În privinta formelor de retribuire în acord global, prin mentiunea de la pct. VI al Anexei din ordonanta se prevede ca acestea nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru ca nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare.

Dar, în conformitate cu dispozitiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala – dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 – dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetatenilor care au desfasurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care angajatorii au platit contributia de asigurari sociale prevazuta de lege.

Principiul contributivitatii ce rezulta din textul enuntat este reiterat si în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune ca drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000 este construita în jurul acestui principiu fundamental si anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (în functie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.

Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat.

Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia se impune a fi aceeasi, întrucât pe de o parte, se afirma în art. 2 al Legii nr. 19/2000 ca sistemul public se organizeaza si functioneaza având la baza principiul contributivitatii (conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor de asigurari sociale platite), iar pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare aplicarea acestui principiu, înlaturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 1 aprilie 2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.

În prezenta acestei neclaritati de reglementare, tribunalul apreciaza ca principiul contributivitatii, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat în art. 23 alin. (1) si în art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ primeaza si ca independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor  de pensie.

În speta, întrucât reclamanta a dovedit cu adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de C SA Bucuresti ca a fost retribuita în forma acordului global în perioada august 1984 – iunie 1992, când a fost angajata acestei institutii, pentru considerentele expuse anterior, instanta priveste întemeiat primul capat din cerere privind recalcularea pensiei, urmând a-l admite si în consecinta, va obliga pârâta sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu valorificarea veniturilor suplimentare evidentiate prin adeverinta mentionata.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, instanta retine ca prin modul gresit de recalculare a pensiei, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu ce se impune a fi reparat.

Având în vedere ca termenul general de prescriptie pentru orice drept banesc este de 3 ani, instanta va obliga pârâta catre reclamanta la plata diferentelor dintre pensia recalculata potrivit prezentei sentinte si pensia încasata, începând cu data de 21.10.2006 si va respinge, pe cale de consecinta, capatul de cerere privind plata diferentelor de pensie pe perioada 01.09.2006-20.10.2006.

În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 157 din Legea 19/2000.

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.