Acţiune în pretenţii pentru reparare prejudiciu urmare unei erori judiciare.

Sentinţă civilă 1713 din 18.11.2008


Despagubirile prevazute atât de Constitutia României la art. 52 al.3, cât si de Legea 303/2004 si art.504 Cpp nu se acorda automat numai ca urmare a constatarii erorilor judiciare, ci trebuiesc dovedite, lucru pe care reclamantul nu l-a facut la judecarea cauzei în prima instanta.

Sectia civila

Sentinta civila nr. 1713 din 18.11.2008

irevocabila prin decizia nr. 743/R/04.05.2009 a Curtii de Apel Bucuresti

 

Prin actiunea înregistrata la Judecatoria S sub nr.722/313/2008, reclamantul X a chemat în judecata pe pârâtii Ministerul Public al României, Parchetul de pe lânga Judecatoria S prin prim procuror, pentru ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna obligarea pârâtilor la plata în solidar a sumei de 99.000 lei reprezentând daune materiale în valoare de 10.000 lei si daune morale în valoare de 89.000 lei ca urmare a trimiterii sale în judecata pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.178 al.2 Cod penal, pentru care a fost achitat de Curtea de Apel C prin decizia nr.827/09.10.2007 pronuntata în dosarul nr.181/313/2006, precum si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca prin rechizitoriul nr.476/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria S a dispus trimiterea sa în judecata, în stare de libertate, pentru savârsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art.178 al.2 Cod penal.

Prin sentinta penala nr.25/18.01.2007 pronuntata în dosarul nr.181/313/2006 al Judecatoriei S, a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Împotriva acestei hotarâri a declarat apel si prin decizia penala nr.45/A/28.03.2007 Tribunalul M a mentinut dispozitiile sentintei pronuntate în fond.

Solutionând recursul, Curtea de Apel C a casat atât decizia Tribunalului M, cât si sentinta Judecatoriei S, fiind achitat în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cpp si i-a fost respinsa actiunea civila formulata în cauza.

Reclamantul a solicitat prin actiunea sa obligarea pârâtilor la plata de daune materiale în suma de 10.000 lei si daune morale în suma de 89.000 lei considerând ca i s-a creat un prejudiciu material si moral cert si ca exista o legatura de cauzalitate între vinovatia pârâtilor si prejudiciul cauzat.

La dosarul cauzei reclamantul a depus hotarârile judecatoresti mentionate: decizia penala nr.827/09.10.2007 a Curtii de Apel C, sentinta penala nr.25/18.01.2007 a Judecatoriei S, decizia penala nr.45/A/28.03.2007 a Tribunalului M.

În cauza au formulat întâmpinare pârâtii Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala a Finantelor M.

Reclamantul si-a precizat cadrul procesual, în sensul ca a solicitat introducerea în cauza a Statului Român, prin Ministerul Finantelor Publice, iar temeiul juridic al cererii sale îl constituie art.504 Cpp.

Fata de precizarea reclamantului, instanta a pus în discutie exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei S.

Prin sentinta civila nr.1162/19.09.2008, Judecatoria S a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei S si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Calarasi, retinând ca actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana îndreptatita potrivit art.504, în termen de un an de la ramânerea definitiva a hotarârii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire, iar potrivit art.506 Cpp, persoana îndreptatita se poate adresa tribunalului în a carui raza teritoriala domiciliaza, chemând în judecata civila statul, prin Ministerul Finantelor.

La Tribunalul Calarasi cauza s-a înregistrat sub nr.1991/116/2008 (numar în format vechi 2553/C/2008).

Desi legal citat, reclamantul X nu s-a prezentat la instanta pentru administrarea de probatorii.

Prin întâmpinarea depusa la Judecatoria S înainte de declinarea cauzei, pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive întrucât potrivit art.94 al.1 si 6 din Legea 303/2004 si art.505 al.4 persoana vatamata se poate îndrepta cu actiune numai împotriva statului reprezentat de Ministerul Finantelor Publice.

Din oficiu, tribunalul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei C.

Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Din hotarârile judecatoresti depuse de reclamant la dosar odata cu cererea de chemare în judecata rezulta ca prin rechizitoriul nr.476/P/2006 s-a dispus trimiterea sa în judecata în stare de libertate pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.178 al.2 Cod penal.

Judecatoria S a efectuat si cercetarea judecatoreasca si a pronuntat sentinta penala nr.25 din 18.01.2007 în dosarul nr.181/313/2006 prin care reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea dispozitiilor art.81 si 82 din Codul penal privind suspendarea executarii pedepsei si a fost obligat la plata sumei de 7000 lei daune civile catre partea civila si la 750 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinte reclamantul a declarat apel si Tribunalul M, prin decizia penala nr.45/A/28.03.2007 pronuntata în cauza, a mentinut dispozitiile sentintei pronuntate de Judecatoria S.

Reclamantul a atacat cu recurs si decizia Tribunalului M, iar Curtea de Apel C i-a admis recursul, pronuntând în cauza decizia penala nr.827/09.10.2007, decizie care a casat atât decizia Tribunalului M cât si sentinta Judecatoriei S, reclamantul fiind achitat în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cpp întrucât lipseste latura subiectiva a infractiunii (vinovatie sub forma culpei) pentru care reclamantul X fusese trimis în judecata.

În raport de dispozitiile art.94 al.1 si 6 din Legea 303/2004 potrivit carora statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar pentru repararea prejudiciului persoana vatamata se poate îndrepta cu actiune numai împotriva statului reprezentat prin Ministerul Finantelor si art.505 al.4 potrivit caruia reparatia este în toate cazurile suportata de stat, prin Ministerul Finantelor Publice, tribunalul urmeaza a admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor Ministerul Public si C si pe cale de consecinta a respinge actiunea reclamantului fata de acesti pârâti pentru acest considerent.

În ceea ce priveste temeinicia actiunii reclamantului X împotriva Statului Român, tribunalul constata ca reclamantul nu a facut dovada prejudiciului suferit ca urmare a erorii judiciare savârsite împotriva acestuia prin acuzarea adusa pentru o infractiune de care nu se facea vinovat si pentru care a fost achitat în faza recursului prin decizia penala nr.827/09.10.2007 a Curtii de Apel C.

Despagubirile prevazute atât de Constitutia României la art. 52 al.3, cât si de Legea 303/2004 si art.504 Cpp nu se acorda automat numai ca urmare a constatarii erorilor judiciare, ci trebuiesc dovedite, lucru pe care reclamantul nu l-a facut la judecarea cauzei în prima instanta.

În raport de aceste considerente, tribunalul urmeaza a respinge ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamantul X împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor.