Comercial. Acţiune în dezdăunare. Excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu de către instanţa judecătorească. Clauză atributivă de competenţă stipulată prin contractul încheiat între părţi

Decizie din 12.02.2009


Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău  sub nr.7642/200/2007, reclamanta SC A.R. SA Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC D.P. SRL Brăila, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 75.934 lei, reprezentând contravaloare avans prefinanţare acordat prin O.P. nr.1657/25.09.2003, ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflaţie , pentru perioada cuprinsă între data introducerii cererii şi data plăţii efective.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională în temeiul prevederilor art.119 Cod procedură civilă  prin care a solicitat să se constate: 1) – stinsă obligaţia de 20.000 euro ( 76.254 lei prin compensare cu livrările de sfeclă de zahăr conform facturii fiscale nr.3440401/4.01.2004 şi 23.111 lei prin compensare cu suma de 50.000 lei pe care a pierdut-o prin compromiterea întregii recolte de pe suprafaţa de 40 ha);2)- încetarea contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/22.09.2003, şi 3) – radierea ipotecii de gradul I constituită asupra imobilului din comuna Gropeni, judeţul Brăila, înscrisă în cartea funciară nr.1/N cu număr cadastral provizoriu 6.

Prin încheierea din 27.11.2007, instanţa a dispus în temeiul art.165 Cod procedură civilă disjungerea cererii reconvenţionale, aceasta făcând obiectul dosarului nou înregistrat sub nr.9454/200/2007 din 28.11.2007.

Pârâta SC A.R. SA a formulat întimpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă prin care a invocat excepţia de netimbrare, netemeinicia capătului de cerere referitor la stingerea obligaţiei şi inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la încetarea contractului de garanţie.

La termenul de judecată din 29.01.2008, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, punând-o în discuţia părţilor, iar prin sentinţa nr.441 din aceeaşi dată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a avut în vedere natura comercială a capetelor de cerere referitoare la constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/2003 şi la radierea ipotecii constituită asupra imobilului situat în comuna Gropeni, judeţul Brăila, precum şi amplasamentul imobilului respectiv.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, invocând  în esenţă, că instanţa a pus în discuţie la termenul din 29.01.2008 doar excepţia de necompetenţă materială, nu şi excepţia necompetenţei teritoriale, motiv de natură să conducă la repunerea sa în termenul legal de declarare a recursului.

Reclamanta-intimată a formulat întimpinare solicitând motivat respingerea recursului declarat de pârâtă.

Prin decizia nr. 387 din 25.04.2008 s-a admis recursul declarat de pârâtă, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, instanţa fondului a pus în discuţia părţilor în proces dosar excepţia necompetenţei materiale, nu şi excepţia necompetenţei teritoriale.

Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Buzău sub acelaşi număr : 4781/200/2008 ( din 26.06.2008 ), iar prin sentinţa nr. 5979 din 3.11.2008 s-au admis excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale (invocate din oficiu de instanţă), declinându-se competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut :

Faţă de acţiunea principală ce formează obiectul dosarului nr. 7462/200/2007 al Judecătoriei Buzău din care s-a dispus disjungerea şi cauza pendinte judecăţii nu-şi fac aplicarea dispoziţiile art. 17 din Codul de procedură civilă, întrucât, prorogarea de competenţă nu se justifică în cazul în care s-ar nesocoti normele de ordine publică referitoare la competenţă.

Natura comercială a capetelor de cerere referitoare la constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/22.09.2003 la Biroul Notarial Societatea Civilă „Varga şi Asociaţii” din Brăila şi radierea ipotecii de gradul 1 constituită pentru imobilul situat în comuna Gropeni judeţul Brăila, înscrisă în cartea funciară, derivă din caracterul accesoriu al contractului de ipotecă faţă de contractul de prefinanţare a culturii de sfeclă de zahăr şi achiziţionarea de utilaje agricole, precum şi din complexitatea acestor contracte.

În consecinţă, cele două capete de cerere fiind de natură comercială şi neevaluabile în bani, competenţa de soluţionare a acestora revine tribunalului conform art. 2 pct.1 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În condiţiile în care contractul de garanţie imobiliară a fost încheiat în municipiul Brăila, fiind înscrisă în Cartea Funciară nr. 1/N cu nr. top 6 al localităţii Gropeni, jud. Brăila, în raport de normele legale invocate anterior, dar şi de prevederile art. 52-53 din Legea nr. 7/1996, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Brăila.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat :

În raport de prevederile art. 19 din Codul de procedură civilă şi de clauza atributivă de competenţă stipulată la art. 9 din contractul nr. 500/2003, coroborat cu prevederile art. 5 teza finală din actul adiţional la contractul nr. 500/2003, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Buzău.

Cererea reconvenţională formulată de SC D.P. SRL Brăila privind în principal constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară având caracter personal, cauzei nu-i sunt incidente prevederile art. 13 din Codul de procedură civilă.

În condiţiile în care cererea privind constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară este o cerere principală, iar radierea contractului de garanţie imobiliară este o cerere secundară, conform art. 17 din Codul de procedură civilă, cerere accesorie este de competenţa instanţei abilitată să judece cererea principală.

Prin notele de concluzii scrise depuse la fila 20 dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, preluând întocmai motivaţia instanţei fondului.

Prin decizia nr. 24 din 20.01.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis ca întemeiat recursul declarat de pârâta SC A.R. SA Bucureşti dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.

În acest sens s-a avut în vedere :

1)- Instanţa fondului a reţinut în mod corect  şi motivat că în cauza dedusă judecăţii, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului şi nu judecătoriei.

2)- În mod greşit, însă, instanţa fondului a apreciat că Tribunalului Brăila îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2.1.)- Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Codul de procedură civilă, părţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.

Prin art. 9 din contractul nr. 500/2003 încheiat între părţi, coroborat cu art. 5 teza finală din actul adiţional la contract, s-a instituit o clauză atributivă de competenţă în sensul că „eventualele litigii se vor judeca de către instanţa judecătorească competentă unde îşi are sediul F.Z.” (filele 151m 152- 155 dosar fond).

Or, din actele şi lucrările dosarului rezultă că sediul F.Z. este în Buzău, A.I, nr.”x”, judeţul Buzău.

2.2.)- Conform art. 13 alin.1 din Codul de procedură civilă, la care se face trimitere prin art. 19 din acelaşi cod, „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul”.

Or, în condiţiile în care cererea reconvenţională formulată de SC D.P. SRL Brăila, prin care se solicită în principal constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/22.09.2008 la Biroul Notarial Societatea civilă „V. şi A”/ Brăila reprezintă o acţiune cu caracter personal, prevederile art. 13 alin.1 din Codul de procedură civilă nu sunt incidente cauzei (statuându-se atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă în sensul că aceste prevederi se aplică numai acţiunilor reale imobiliare).

2.3)- Prin art. 17 din Codul de procedură civilă se dispune în sensul că cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

Or, în cauza dedusă judecăţii, petitul privind constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară este petitul principal, în timp ce radierea ipotecii de gradul I constituită asupra unui imobil situat în comuna Gropani, judeţul Brăila este petitul secundar, astfel că cererea accesorie este de competenţa instanţei abilitate să judece cererea principală : Tribunalul Buzău.