Reincredintare minori

Minori

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Prin cererea înregistrată la data de 25.09.2009 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 8679/311 /2009 reclamanta I.L.N. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul C.O., să se dispună reîncredinţarea spre creştere şi educare a minorului C.A.N., născut la data de 30.09.2005, să se modifice măsurile luate prin sentinţa civilă nr. 3248 din 14.05.2008, în sensul că minorul C.A.N. să-i fie încredinţat spre creştere şi educare, în temeiul dispoziţiilor art. 44 C.fam cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, în baza art. 86 rap. la art. 107 C.fam şi art. 94 C.fam., precum şi obligarea  la  plata  cheltuielilor  de judecată  aferente soluţionării cauzei, conform art. 274 C.proc.civ.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că din căsătoria părţilor încheiată la data de 03.12.2005 şi înregistrată în Registrul Stării Civile al Ambasadei României la Atena sub nr. 39/27.03.2006, a rezultat minorul C.A.N., născut la data de 30.09.2005.

 Mai arată reclamanta în cererea de chemare în judecată că minorul a locuit împreună cu reclamanta şi pârâtul în primul an de la naşterea sa, în Grecia, însă datorită neînţelegerilor dintre părţi, cauzate de comportamentul violent al pârâtului, s-au despărţit în fapt în anul 2007, urmând ca de îngrijirea şi educarea minorului să se ocupe reclamanta, ajutată de mama sa.

Prin Hotărârea nr. 9629/2007 a Tribunalului Atena, minorul A.N. a fost încredinţat reclamantei, cu obligarea tatălui de a plăti în primele cinci zile ale fiecărei luni, pensia alimentară lunară, stabilită în favoarea minorului, în valoare de 200 Euro. Reclamanta menţionează că prin declaraţia dată în data de 20.12.2007, la Ambasada României din Atena, a acceptat ca minorul să îl însoţească pe tatăl său în România în perioada 21.12.2007-30.04.2008, cu scopul de a-i vizita pe bunicii paterni, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, acesta având obligaţia să revină cu minorul la sfârşitul termenului stabilit în Grecia.

Prin sentinţa civilă nr. 3248 din 14.05.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 9927/311/2007, minorul C.A.N., a fost încredinţat spre creştere şi educare tatălui său C.O. şi s-a dispus obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere în sumă de 125 lei lunar.

Ulterior, pârâtul a revenit o perioadă scurtă de timp în România şi a formulat plângere penală împotriva reclamantei, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) C.penal, motivând că nu a achitat pensia de întreţinere la care am fost obligată în favoarea minorului C.A.N., prin sentinţa civilă nr. 3248 din 14.05.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina. Reclamanta sustine că nu a cunoscut existenţa dosarului  în care a fost pronunţată sentinţa prin care s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi şi s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare tatălui său.

Prin Ordonanţa din 22.04.2009, în dosarul nr. 103/P/2009, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantei, motivat de faptul că neplata pensiei de întreţinere nu s-a datorat relei credinţe, aceasta neavând cunoştinţă de obligaţia ce i-ar fi revenit.

Un al doilea motiv care justifică modificarea măsurii de ocrotire stabilită prin hotărârea judecătorească anterioară menţionat de reclamantă în cererea sa este acela că pârâtul C.O. l-a părăsit pe minor, lăsându-l la părinţii săi, care sunt persoane în vârstă, trecute de 70 de ani şi cu o sănătate precară.  Reclamanta apreciază că de îngrijirea şi supravegherea copilului nu are cine să se ocupe.

 Se mai precizează în cerere că reclamanta a luat decizia de a nu mai pleca în Grecia, pentru a locui împreună cu mama sa, în vârstă de 42 de ani, în com. Brâncoveni, jud. Olt şi  că în aceste condiţii îndeplineşte condiţiile materiale şi morale pentru a se ocupa de minor. În sustinerea cererii sale reclamanta apreciază că menţinerea măsurii luate de instanţa de judecată ar avea consecinţe dăunătoare asupra bunei dezvoltări fizice, creşterii şi educării minorului, cu atât mai mult cu cât familia tatălui său nu dispune de o situaţie materială foarte bună.

 Mai arată aceasta că în toată perioada în care minorul a fost lăsat în grija bunicilor, i s-a interzis să ia legătura cu aceasta, încălcându -se şi dreptul copilului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 272/2004 de a păstra legăturile personale cu ambii părinţi

Dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, cât şi prevederile art. 1 alin. 4 din Codul familiei consacră principiul egalităţii soţilor, dreptul şi îndatorirea acestora de a asigura creşterea, educarea şi instrucţia copiilor. în exerciţiul drepturilor faţă de copii, soţii au drepturi egale conform art. 97 alin. 1 din Codul familiei, principiul egalităţii soţilor fiind consacrat şi în Declaraţia  Universală a Drepturilor Omului şi alte acte internaţionale.

În concluzie, reclamanta solicită admiterea acţiunii şi încredinţarea minorului spre creştere şi educare, cu obligarea pârâtului la plata unei contribuţii la cheltuielile de creştere şi educare a minorului, în baza art. 86 rap. la art. 107 C.fam şi art. 94 C.fam.

În dovedirea acţiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: certificatul de naştere al minorului C.A.N., sentinţa civilă nr. 3248 din 14.05.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 9927/311/2007, extras Hotărâre nr. 9629/2007 a Tribunalului Atena, declaraţia dată în data de 20.12.2007, la Ambasada României din Atena, copia ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, iar ulterior a mai depus la dosar proces verbal de conciliere încheiat la data de 18.05.2007, tradus din limba greacă şi un înscris care atestă rezultatul unui test antidrog efectuat de reclamantă în data de 6.11.2009, tradus din limba greacă, acesta fiind negativ ( filele 46-48) şi copia cărţii de identitate a reclamantei prin care face dovada stabilirii reşedinţei în comuna Brâncoveni, jud. Olt.

Cererea fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 6 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Instanţa în temeiul rolului său activ reglementat de art. 129 Cod procedură civilă a dispus efectuarea anchetelor sociale atât la locuinţa reclamantei I.L.N. din comuna Brâncoveni, constatând că aceasta locuieşte efectiv în comuna Brâncoveni şi nu în comuna Şopîrliţa, jud. Olt  cât şi la domiciliul pârâtului C.O., anchete sociale efectuate de Autoritatea Tutelară Primăria Comunei Brâncoveni şi ataşate la dosar la filele 29 şi 57 din dosarul cauzei.

La termenul din data de 27.10.2009 pârâtul C.O. a depus la dosar întâmpinare la acţiunea depusă de reclamanta I.L.N. prin care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, prin prezenta acţiune s-a solicitat reîncredintarea minorului C.A.N. motivat de faptul că nu a ştiut de existenţa dosarului de divorţ nr. 9927/311/2007 şi că ar avea posibilităţi de creştere şi educare a minorului superioare pârâtului. C.O. susţine în continuare că situaţia reală este diferită de cea prezentată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, arătând că reclamanta în ultimii 2 ani nu şi-a văzut copilul decât de două ori şi de fiecare dată a fost lăsată să-l vadă, în această perioadă nu i-a trimis bani sau alte bunuri, singurul care s-a ocupat de creşterea si educarea minorului fiind pârâtul.

Se mai menţionează în întâmpinare că reclamanta se droga şi că nu are posibilităţi materiale de creştere si educare a minorului întrucat nu are o locuinţă proprie, nu are un serviciu stabil şi în urmă cu 2 ani i-a solicitat  pârâtului să ia minorul pentru că nu poate să aibă grijă de el.

Pârâtul C.O. arată că este foarte ataşat de minor, care frecventează  Grădiniţa din comuna Brâncoveni, este dezvoltat corespunzător din punct de vedere fizic şi psihic şi este în interesul său să locuiască în continuare cu tatăl său în domiciliul acestuia, având posibilităţi materiale de creştere si educare a acestuia.

În dovedirea întâmpinării, pârâtul C.O. a depus la dosar copia sentinţei civile nr. 4828/9.10.2009 având ca obiect ordonanţă preşedinţială pronunţată în dosarul nr. 8632/311/2009 prin care Judecătoria Slatina a respins cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamanta I.L.N. privind reîncredinţarea minorului C.A.N. ca neîntemeiată, adeverinţă eliberată de Şcoala Voievod Brâncoveanu din comuna Brâncoveni prin care se atestă faptul că minorul frecventează Grădiniţa  la GNP Brâncoveni, fiind înscris în grupa mijlocie.

La termenul din data de 24.11.2009 în temeiul art. 167 Cod procedură civilă instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului şi proba testimonială  cu doi martori, iar pentru pârâtul C.O. a încuviinţat proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei precum şi proba testimonială cu doi martori, apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente şi utile soluţionării cauzei.

La termenul din data de 19.01.2010 au fost administrate probele încuviinţate la termenul anterior respectiv interogatoriul reclamantei I.L.N. (filele 60-61), interogatoriul pârâtului C.O. (filele 62-63), audierea martorului C.D. (propus de pârât, declaraţia la fila 70), audierea martorei C. C. (propusă de reclamantă, depoziţia la fila 71), audierea martorului M. P. (propus de reclamantă,  declaraţia la fila 72), audierea martorului B. M. (propus de pârât, declaraţia la fila 73).

De asemenea, în temeiul rolului activ al judecătorului în materie probatorie reglementat de art. 129 Cod procedură civilă şi pentru justa soluţionare a cauzei instanţa a suplimentat probatoriul din oficiu cu un martor apreciind necesară citarea şi audierea în calitate de martor a educatoarei minorului.

La termenul din data de 9.02.2010 pârâtul a depus la dosar o caracterizare scrisă a minorului C.A.N., din partea Grădiniţei din Comuna Brâncoveni. Totodată, a fost audiată martora S.C., educatoarea minorului, depoziţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar la fila 81.

Analizând cererea reclamantei prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3248 din 14.05.2008, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 9927/311/2007, având ca obiect divorţ instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul C.O. în contradictoriu cu pârâta C.L.N., a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamantul C.O. şi pârâta C.L.N., încheiată la data de 3.12.2005, din vina exclusivă a pârâtei, a dispus revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei şi anume acela de „I.”, a încredinţat minorul C.A.N., născut la data de 30.09.2005,  spre creştere şi educare tatălui său C.O. şi de asemenea a dispus obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în sumă de 125 lei lunar.

Pentru a se pronunţa în acest fel asupra petitului privind încredinţarea minorului instanţa a avut în vedere principiul interesului superior al copilului consacrat de art. 2 din Legea nr. 272/2004, arătând în motivarea hotărârii că interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea mai multor criterii consacrate în acest sens de doctrină şi jurisprudenţă şi anume: vârsta copilului, posibilităţile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică şi psihică, intelectuală şi morală, ataşamentul faţă de minor, precum şi al minorului faţă de părinte, grija manifestată de părinţi în timpul convieţuirii şi după despărţirea în fapt.

În concret, instanţa a reţinut în motivarea sentinţei mai sus menţionate faptul că în gospodăria tatălui minorului există condiţii bune pentru creşterea acestuia, aşa cum rezultă din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de Autoritatea Tutelară Brâncoveni, bunicii paterni deţinând o casă cu  3 camere şi o anexă formată din dormitor, bucătărie şi magazii, casa fiind racordată la electricitate şi beneficiind de fântână proprie, oferind condiţii bune de locuit. S-a mai reţinut că minorul se află în îngrijirea reclamantului, că acesta este plecat în Grecia la muncă, însă trimite în mod regulat pachete şi sume de bani pentru îngrijirea copilului şi îl vizitează la intervale de 3 luni. S-a mai constatat că pârâta de aproximativ un an nu s-a mai interesat de copil şi având în vedere vârsta fragedă a minorului şi necesitatea de a-i asigura un mediu stabil de creştere şi dezvoltare, instanţa în baza art. 42 alin. 1 din Codul familiei a dispus încredinţarea minorului tatălui, constatând că această măsură corespunde interesului superior al copilului.

Conform art.44 din Codul familiei „în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere de instanţă la încredinţarea copilului minor, la cererea oricăruia dintre părinţi, instanţa va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale dintre părinţii divorţaţi şi copii”.

Dispoziţiile art. 44 Codul familiei consacră legislativ instituţia reîncredinţării copilului minor, însă numai ca o măsură modificatoare a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, condiţionată de schimbarea circumstanţelor de fapt ce au fost avute în vedere de către instanţa de judecată în momentul încredinţării minorului.

Aşadar, instanţa apreciază că măsura reîncredinţării minorului spre creştere şi educare de la un părinte la altul îşi găseşte justificarea şi poate fi luată numai când se stabileşte că interesele copilului minor o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, astfel încât menţinerea copilului la acel părinte ar avea consecinţe negative asupra creşterii şi educării sale.

Pentru a soluţiona cererea de reîncredinţare, instanţa va acorda prioritate principiului interesului superior al copilului, consacrat de art. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, potrivit căruia "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice (...), precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti". În lumina acestui principiu, orice măsură care interesează copilul minor, legăturile sale personale cu oricare dintre părinţii săi sau cu membrii familiei trebuie privită din perspectiva celei mai bune dezvoltări care îi poate fi asigurată în contextul dat.

Art. 5 alin.2 din acelaşi act normativ stipulează că răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

Potrivit art. 31 alin.1 din actul normativ mai sus citat, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, iar conform alineatului 2 exercitarea drepturilor în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Totodată, admisibilitatea acţiunii promovate în vederea reîncredinţării copilului minor reclamă, în temeiul art. 1169 C.civ. dovedirea faptului că menţinerea copilului sub supravegherea şi îngrijirea părintelui căruia i-a fost încredinţat ar fi vătămătoare pentru dezvoltarea acestuia fizică, morală şi intelectuală.

Făcând aplicarea acestor dispoziţii legale şi principii la speţa dedusă judecăţii în prezentul dosar instanţa constată următoarele:

În concret, din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la solicitarea instanţei la domiciliul pârâtului C.O. rezultă că începând din luna decembrie 2007 minorul locuieşte în comuna Brâncoveni împreună cu tatăl său şi bunicii paterni, C.C. şi C. L., într-o casă cu  3 camere şi o anexă formată din dormitor, bucătărie şi magazii, casa fiind racordată la electricitate şi beneficiind de fântână proprie. De asemenea, tatăl minorului a mai construit o casă în suprafaţă de 170 mp formată din 2 dormitoare, living, baie şi bucătărie.

Bunicii paterni sunt cei care îngrijesc minorul în perioada în care tatăl este plecat în Grecia, unde lucrează. Aceştia sunt pensionari, având pensii în cuantum de 750 de lei lunar şi nu au creat probleme autorităţilor publice locale.

În ceea ce priveşte condiţiile oferite de locuinţa actuală a mamei minorului, reclamantă în acest dosar, acestea se desprind din ancheta socială întocmită la locuinţa mătuşii mamei sale, T.V., din com. Brancoveni, acolo unde reclamanta locuieşte în perioadele în care se află în ţară împreună cu mama sa C. C. În acest sens, reclamanta a făcut dovada cu copia cărţii de identitate. Locuinţa este formată din 3 dormitoare, salon, bucătărie, baie, două dormitoare şi baia fiind în curs de amenajare. Toate îmbunătăţirile şi modificările locuinţei sunt realizate de mama reclamantei.

În ceea ce priveşte situaţia minorului C.A.N., în prezent în vârstă de 4 ani, aceasta a rezultat din toate probele administrate în cauză, inclusiv din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei în sensul că este îngrijit corespunzător de tată şi bunicii paterni.  Mama a  menţionat însă că este nemulţumită de vocabularul minorului.

Din declaraţia martorilor audiaţi în cauză, inclusiv din declaraţia unui martor propus de reclamantă şi anume C.C. (fila 71) rezultă faptul că „minorul este îngrijit şi sănătos, iar bunicii se ocupă de copil, fiind persoane în vârstă, trecute de 70 de ani, dar capabile în acest moment să se îngrijească de minor”. De asemenea, din declaraţia aceluiaşi martor a reieşit faptul că atât mama minorului cât şi bunica maternă lucrează în Grecia, iar în situaţia în care instanţa ar reîncredinţa minorul mamei ar urma ca bunica maternă să rămână în ţară pentru a avea grijă de minor, iar mama să meargă în continuare la muncă în Grecia.

Din declaraţiile martorilor pârâtului a mai rezultat faptul că minorul  este  bine îngrijit, sănătos, are un limbaj adecvat şi este bine educat, iar bunicii paterni se ocupă de minor, îl duc regulat la gradiniţă şi încurajează relaţia copilului cu mama  sa. Acest ultim aspect este contrazis parţial de declaraţia martorului propus de reclamantă, M.P. care afirmă că a asistat la o discuţie între bunica paternă şi mama minorului, prima refuzând să îi dea minorul la domiciliul său, însă niciunul dintre martori nu  a susţinut că ar cunoaşte personal că bunicii paterni i-ar îngrădi în vreun fel dreptul mamei de a-l vizita atunci când doreşte.

Din caracterizarea minorului realizată de directorul grădiniţei pe care acesta o frecventează coroborată cu depoziţia martorului S.C., educatoarea minorului de 2 ani, instanţa reţine următoarele aspecte: „C.A.N. este înscris în grupa mijlocie, frecventează gradiniţa în mod regulat, fiind adus şi luat zilnic de bunica paternă, este îmbrăcat îngrijit, având haine curate, iar bunicii îi asigură zilnic un pachet cu mâncare diversificată”. Se mai arată faptul că acesta are un limbaj adecvat vârstei, manifestă interes pentru activitătile derulate la grădiniţă, fiind activ, sociabil şi altruist. Relaţiile cu colegii sunt caracterizate ca fiind de prietenie şi solidaritate, minorul fiind integrat foarte bine în colectiv.

În ceea ce priveşte relaţia cu bunicii paterni, cei care îngrijesc minorul în absenţa tatălui din ţară, se precizează că există relaţii bazate pe o bună înţelegere cu bunicii, aceştia păstrând în permanenţă legătura cu grădiniţa şi răspunzând solicitărilor unităţii şcolare. Din declaraţia educatoarei dată în faţa instanţei de judecată reiese că minorul are un limbaj adecvat, fiind un copil linistit, care nu vorbeşte urât şi nu este agresiv. De asemenea şi acest martor a aratat instanţei că minorul este bine îngrijit de bunicii paterni şi de tatăl său, atunci când este în ţară.

Aşadar, din analiza coroborată a întregului material probator instanţa reţine faptul că împrejurările existente la data încredinţării minorului de către instanţă pârâtului C.O. nu s-au schimbat astfel încât menţinerea copilului la tată să aibă consecinţe negative asupra creşterii şi educării sale, motiv pentru care apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca cererea de reîncredinţare a minorului să fie apreciată ca întemeiată. Astfel, se constată că minorul este bine îngrijit de tată şi bunicii paterni, beneficiază de condiţii locative bune şi bunicii se ocupă de educaţia minorului în perioada în care tatăl este plecat din ţară, acesta frecventând grădiniţa. Minorul este foarte ataşat de bunicii paterni, spunându-i bunicii „mama”.

Singurul inconvenient este reprezentat de faptul că prin natura muncii pe care o prestează tatăl minorului este plecat perioade lungi de timp, vizitându-l pe minor destul de rar. Analizând însă şi situaţia în care minorul ar fi încredinţat mamei reclamante instanţa constată că situaţia ar fi similară în sensul că şi mama sa este plecată la muncă în Grecia, de creşterea şi îngrijirea minorului urmând să se ocupe bunica maternă, persoană care nu a participat până în prezent la creşterea minorului. Şi în această situaţie minorul ar fi lipsit de suportul direct şi permanent al unuia dintre părinţi, motiv pentru care instanţa apreciază că interesului superior al copilului este să rămână în actualul mediu, în care a crescut în ultimii doi ani, fiind ataşat de bunicii paterni, care sunt capabili, împreună cu tatăl, să îi ofere un mediu propice dezvoltării fizice şi psihice corespunzătoare.

Instanţa mai reţine faptul că pentru a dispune reîncredinţarea unui minor trebuie să existe o justificare temeinică, bazată pe motive care să demonstreze că menţinerea la celălalt părinte ar avea consecinţe dăunătoare asupra dezvoltării fizice sau psihice a minorului sau asupra educaţiei lui, altfel schimbarea forţată a modului de viaţă cu care copilul s-a obişnuit în ultima perioadă nefiind indicată. Or, în speţa de faţă instanţa apreciază că reclamanta nu a reuşit să facă dovada faptului că rămânerea minorului împreună cu tatăl său ar produce consecinţe dăunătoare asupra dezvoltării acestuia.

Menţinerea acestei măsuri nu exclude în niciun fel dreptul mamei sale de a menţine legături personale cu minorul în condiţiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, ceea ce este în concordanţă cu interesul superior al minorului.

Faţă de toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa constată că cererea de reîncredinţare a minorului formulată de reclamanta I.L.N. este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Având în vedere susţinerile părţilor în cadrul cuvântului pe fondul cauzei, instanţa ia act de faptul că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare