Contracte

Sentinţă comercială 184 din 04.03.2010


contracte

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Sentinţa comercială Nr. 184/04.03.2010

 

Admite cererea formulată de creditoarea SC…., cu sediul în …., în contradictoriu cu debitoarea S.C…..., cu sediul în …….

având ca obiect somaţie de plată.

Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de  22 029, 28 lei, reprezentând debit principal şi 1669, 89 lei,

penalităţi de întârziere, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039, 3 lei, reprezentând

taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.

Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicarea sentinţei pentru debitoare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04.03.2010.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub dosar nr. ……din data de 18.12.2009, creditoarea S.C. ….. a

chemat în judecată pe debitoarea S.C……..., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se emită

ordonanţa de somare la plată a debitoarei, pentru suma de 22 029, 28 lei, reprezentând debit principal, 1 669, 89 lei,

penalităţi de întârziere, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în fapt, a încheiat cu debitoarea la data de 16.06.2009, contractul

de prestare servicii de pază nr. 171, prin care s-au angajat să asigure beneficiarei, contra cost, servicii de pază a

bunurilor sale, situate în……., plata serviciilor urmând a fi făcută pe baza facturilor emise de creditoare şi comunicate

debitoarei în termen de 5 zile de la primire.

Creditoarea a precizat faptul că a facturat debitoarei serviciile prestate la un preţ de 6, 50 lei/ora, la un

program de pază de 16 ore/zi, conform art. 2 din contract, facturi primite de către debitoare sub semnătură, dar debitoarea

nu le-a achitat, astfel încât la această dată are un debit de 22 029, 28 lei, debitoarea fiind somată în mai multe rânduri

să achite debitul, dar fără rezultat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2, alin. 4 din contract, pentru neonorarea obligaţiilor, astfel cum au fost

stabilite, partea în culpă va datora penalităţi de întârziere, de 0,1 % pe zi de întârziere, aplicate obligaţiei neonorate.

Cum în contractul încheiat, părţile au prevăzut modalitatea de plată a serviciilor prestate, termenul de plată şi

procentul de penalizare care se aplică în caz de întârziere la plată, sumele de 22 029, 28 lei, reprezentând preţ şi 1669,

89 lei, penalităţi de întârziere, constituie o datorie certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, creditoarea a invocat prevederile OUG nr. 119/2007, art. 43 şi 46 C.com., art. 969, 1066 şi 1073 C.civ.,

art- 274 C.proc.civ..

În temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ., creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În probaţiune, creditoarea a solicitat şi instanţa i-a încuviinţat administrarea probei cu înscrisurile anexate

cererii de chemare în judecată, respectiv  contract de prestare servicii de pază nr. 171 din data de 16.06.2009 (filele 4-8),

 factura fiscală nr. 000001606/30.06.2009 (fila 9), nr. 000001614/27.07.2009 (fila 10), nr. 000001692/31.08.2009 (fila 11),

nr. 000001756/30.09.2009 (fila 12), nr. 000001821/31.10.2009 (fila 13), nr. 000001883/30.11.2009 (fila 14), nr.

000001911/14.12.2009 (fila 15), tabel de calcul penalităţi de întârziere (fila 16), bon fiscal (fila 17), chitanţa seria

TTD nr. 2369451(fila 18), chitanţă de plată onorariu avocat (fila 24).

Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi 0,3 lei timbru judiciar.

Debitoarea, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la termenele de judecată pentru a formula

apărări faţă de susţinerile creditoarei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoarea S.C……., în calitate de prestator,  şi debitoarea S.C. ……L., în calitate de beneficiar,

s-a încheiat  contractul de prestare servicii de pază nr. 171 din data de 16.06.2009, având ca obiect asigurarea de către

prestator a unor servicii de pază a bunurilor beneficiarului, contract însuşit de ambele părţii prin semnătură şi aplicarea

ştampilei.

Prin art. 2 din Contract, intitulat ,,Preţul contractului”, s-a convenit efectuarea unui număr zilnic de 16 ore de

pază, la un preţ de 6, 50 lei/ora, plata facturii urmând a se face în termen de 5 zile de la primirea acesteia, în caz de

neplată, urmând a se percepe penalităţi de 0, 1% din valoarea totală a facturii, neplata în timp de 30 de zile de la

primirea facturii atrăgând rezilierea contractului, prin notificarea adresată beneficiarului, cu un preaviz de 30 de zile,

şi plata unor daune interese, al căror cuantum este echivalent cu valoarea totală a contractului, conform art. 2, pct. 4

din contract.

Creditoarea a îndeplinit obligaţia de a presta servicii de pază către debitoare, pentru plata contravalorii

serviciilor de pază fiind emise factura fiscală nr. 000001606/30.06.2009 (fila 9), în valoare de 1856, 4 lei, nr.

000001614/27.07.2009 (fila 10), în valoare de 3836, 56 lei, nr. 000001692/31.08.2009 (fila 11), în valoare de 3836, 56 lei,

nr. 000001756/30.09.2009 (fila 12), în valoare de 3712, 80 lei, nr. 000001821/31.10.2009 (fila 13), în valoare de 3836, 56

lei, nr. 000001883/30.11.2009 (fila 14) în valoare de 3712, 80 lei, nr. 000001911/14.12.2009 (fila 15), în valoare de 1237,

60 lei, valoarea totală a facturilor fiind de 22 029, 28 lei, conform şi tabelului de calcul de la fila 16.

În drept, instanţa reţine că în conformitate cu prevederile art. 2 , alin. (1) din OUG nr. 119/2007, ,,Prezenta

ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani

care rezultă din contracte comerciale.”

Prin urmare, în conformitate cu acest text de lege, pentru admisibilitatea ordonanţei de plată, trebuie să fie

îndeplinite următoarele condiţii: creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă, creanţa invocată să reprezinte obligaţia de

plată a unor sume de bani, obligaţie rezultată din contracte comerciale.

Conform art. 379, alin. 3 C.proc.civ., creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau

din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

 Creanţa pretinsă în cauză este certă în sensul art. 379 alin.3  C.pr.civ., întrucât existenţa acesteia rezultă din

contractul de prestare servicii de pază nr. 171 din data de 16.06.2009, însuşit de către părţi prin semnătură şi ştampilă,

coroborat cu facturile emise de către creditoare.

Creanţa pretinsă este de asemenea lichidă, potrivit art. 379 alin.4 C.pr.civ, întrucât contravaloarea serviciilor de pază,

este determinată prin facturile emise de către creditoare, modalitatea de calcul a valorii facturilor fiind determinată

prin art. 2, pct. 1 din contractul încheiat între părţi, prin stabilirea tarifului orar, respective 6, 50 lei/ora.

Creanţa este exigibilă, întrucât scadenţa obligaţiei de plată a contravalorii facturilor a fost stabilită prin art.2, pct.

3 din contract la 5 zile de la data primirii facturii, termenele scadente pentru fiecare dintre facturi fiind împlinite.

Instanţa reţine de asemenea faptul că, creanţa pretinsă de către debitoare reprezintă obligaţia de plată a unor sume de

bani, obligaţie rezultată din contracte comerciale, în sensul art. 1, pct. 1 din OUG nr. 119/2007, care defineşte contractul

comercial ca fiind contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect

furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani, în speţă, ambele părţi având

calitatea de comercianţi.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a debitoarei la plata penalităţilor de întârziere, instanţa reţine faptul că părţile

au convenit printr-o clauză penală inserată în art. 2, pct. 4 din contractul încheiat, modalitatea de calcul a penalităţilor

de întârziere datorate pentru neexecutarea obligaţiilor de către debitoare, stabilind faptul că  în caz de neplată, se vor

percepe penalităţi de 0, 1% din valoarea totală a facturii.

Potrivit art. 969 C,civ., ,,Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, iar potrivit art. 1073

C.civ., ,,Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei sale, iar în caz contrar are dreptul la

dezdăunare”. Potrivit art. 1066 C.civ., ,,Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru

executarea unei obligaţii, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i”, iar în conformitate cu art. 1069 C.

civ., ,,Clauza penală este o compensaţie a daunelor in¬terese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligaţiei principale.

Nu poate dar creditorul cere deodată şi penalitatea şi obiectul obligaţiei principale, afară dacă penalitatea nu s-a

stipulat pentru simpla întârziere a executării”.

Valoarea totală a penalităţilor de întârziere este de 1669, 89 lei, modalitatea de calcul fiind evidenţiată în tabelul de

calcul al penalităţilor de întârziere de la fila 16.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că  ………a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile pe

care o are împotriva debitoarei, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art.2, alin.1 din OUG nr. 119/2007, motiv

pentru care va admite cererea creditoarei, urmând a obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de  22 029, 28 lei,

reprezentând debit principal şi 1669, 89 lei, penalităţi de întârziere, în termen de 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 274 C.proc.civ., conform căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată, instanţa, constatând culpa procesuală a acesteia, urmează a obliga  debitoarea la plata

cheltuielilor de judecată către creditoare, în cuantum de 1039, 3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru

judiciar şi onorariu avocat, conform chitanţei nr. 406476/12.01.2010.