Contestaţie în anulare

 Contestaţie în anulare.

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 21.09.2009 sub numarul 8543/311/2009 U.A.T. a

C.V. în contradictoriu cu  SC BM SRL a solicitat instantei anularea sentintei comerciale nr. 66/16.02.2009 pronuntata de

Judecatoria Slatina in dosarul nr. 6465/311/2008, precum si obligarea intimatei la  plata cheltuielilor de judecată.

In motivare petenta a arătat că prin sentinţa mai sus precizată a fost obligată la plata sumei de 24.990 lei  reprezentând 

contravaloarea  mărfii livrate de către creditoarea SC BM SRL , conform facturii fiscale nr 0000094/15.01.2008 precum şi la

plata cheltuielilor de judecată.

S-a mai arătat că  au fost încălcate dispozitiile art. 317 alin. 1 C proc.civ. in sensul  că motivele din  sentinta

comercială mentionată mai sus nu au putut fi invocate pe calea apelului, cât şi a recursului. De asemenea un prim aspect 

pe care l-a invocat este cel cu privire la modalitatea de citare care nu a fost îndeplinită potrivit cerintelor legii , în

sensul că nu au fost citati la sediu şi nu a fost prevăzută strada si numărul  unde se află. Un alt aspect  este cel cu

privire la încălcarea dispoz. art. 317 alin 1 pct.2  Cpr civ. şi anume că  respectiva sentinţă a fost dată de judecători cu

încălcarea dispozitiilor de ordine publică privitoare la competenţă, respectiv cauza trebuia soluţionata de Tribunalul Olt,

sau de o alta instanţa egal în grad cu aceasta, respectiv cea de la sediul contestatoarei, Tribunalul Bucureşti, fiind

incalcate astfel dispoziţiile art. 10 pct.1 coroborat cu art. 2 pct.c teze II din Legea nr. 554/2004 modidificata prin Legea

nr. 262/2007.

Cu privire la motivarea instantei  de fond arată faptul că nu este vorba de simple relatii comerciale existente între cele

două entităţi juridice, ci de achizitii publice care intră sub incidenta OUG nr 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achizitie publică a contractelor de concesiune de lucrării publice şi a contractelor de concesiune de servicii modificat

prin numeroase acte normative printre care şi OUG nr  19/2009 referitor la plafonul minim de 15000 euro ( fost 10.000 euro).

S-a mai arătat că semnătura facturii fiscale apartine secretarei  de la cabinetul primarului care nu avea atributii să

primească, să semneze şi să stampileze o factură  care  nu este înregistrată şi nu corespunde unui contract de achizitii

publice încheiat între cele două părţi.

O altă motivare dată de instantă care a pronunţat sentina comercială nr 66/16.02.2009 este şi cea cu privire la achiesarea

tacită la aceste pretentii  care nu sunt exagerat  de mari faţă de  valoarea produselor livrate, produse care nici nu au

fost nominalizate.

În drept  s-a invocat dispoz. Art. 317 şi urm. C proc.civ..

S-au depus la dosar in fotocopie : sentinta  civila  nr.66/ 16.02.2009  pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr .

6465/311/2008, factura fiscală  0000094/2008,  plic corespondentă.

Prin Serviciul Registratura intimata  a depus la dosar la data de 01.10.2009 SC BM SRL  întâmpinare prin care a solicitat

respingerea cererii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată si obligarea contestatoarei la  plata cheltuielilor de judecata.

 În motivare s-a arătat că cauza ce  a format obiectul dosarului nr. 6565/311/2008 şi în baza căreia s-a dat sentinţa civilă

nr. 66 a fost introdusă la Judecătoria Slatina în 06.08.2008 şi a suferit mai multe termene de amânare, în cadrul cărora de

fiecare dată procedura de citare cu debitorii a fost legal îndeplinită, în sensul că pe citaţie a existat semnătura şi

ştampila debitorilor chiar dacă nu este prevăzută strada şi numărul la care îşi au sediul debitorii, ceea ce conduce la

concluzia că au avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar. Cauza s-a judecat în fond la termenul de 16.02.2009, cînd de

asemenea, procedura cu debitorii a fost legal îndeplinită pe dovada de îndeplinire a procedurii existând stampila şi

semnătura Primăriei Vidra.

 S-a mai precizat  că nu s-au încălcat de către judecători dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă, aşa cum

susţine contestatorea deoarece fiind vorba de un contract comercial în formă simplificată , a cărui valoare nu depăşeşte

suma de 10.000 Euro şi care a fost dat creditorului reclamant prin negociere directă prin comandă, factură şi aviz de

însoţire a mărfii însuşite de debitorii prin semnătură şi ştampilă, competenţa din punct de vedere material aparţine

Judecătoriei Slatina, sub aspect valoric, iar din punct de vedere teritorial de asemenea, sunt aplicabile dispoziţiile art.

10 alin. 4 C.pr. civ., creditorul având la dispoziţie posibilitatea de a se adresa deopotrivă mai multor instanţe egale în

grad, respectiv instanţei de la locul încheierii tranzacţiei, instanţei de la sediul debitorului sau instanţei de la locul

unde urma să se facă plata, respectiv Trezoreria Slatina. Nu este lipsit de importantă faptul că între părţi anterior

acestei date de 17.12.2007, când s-a emis factura nr. 000083, s-au mai derulat raporturi comerciale ce au fost onorate la

plată de către aceeaşi debitori, în aceleaşi condiţii fără să se invoce excepţiile de mai sus, dovada în acest sens fiind

extrasele de cont emise de Trezoreria Slatina, care atestă existenţa unor raporturi comerciale anterioare.

 Cauza dedusă judecăţii a fost încadrată în drept pe dispoz. art. 3 şi respectiv, art. 46 din Codul Comercial, la dosar

existând dovada concilierii directe încercată de creditoare şi refuzată cu ostentaţie de debitori, astfel că nu intră sub

incidenţa dispoziţiilor Ordonanţei 34/2006 şi nici sub incidenţa Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

De altfel, în acest sens, intimata a depus la dosar o  copie de pe o decizia Tribunalului Bucureşti şi respectiv a Inaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie având aceleaşi părţi, cauză care la cererea debitorilor prin întâmpinare, s-a invocat aceeaşi

excepţie de necompetenţă materială a Judecătoriei Slatina, ce a fost admisă, declinându-se competenţa în favoarea secţiei

de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti, care a constatat necompetenţă sa materială de a soluţiona cauza şi a

declinat în favoarea Judecătoriei Slatina cauza, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind investită cu rezolvarea

conflictului negativ de competenţă s-a pronunţat în sensul că operaţiunea juridică dintre părţi nu întruneşte condiţiile de

formă prevăzută de lege pentru a fi considerată un contract de achiziţie publică în conformitate cu prevederile art. 3 lit.

f şi art. 229 .

Cu privire la încălcarea de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, a principiului rolului activ

prev, de art. 129 - 130 C. Pr.civ., intimata mentioneaza că această susţinere nu-şi găseşte aplicabilitatea prin prisma

dispoziţiilor art. 317 alin. 1 C.pr.civ., instanţa îndeplinindu-şi acest rol prin citarea pârâţilor debitori, cu menţiunea

de a depune întâmpinare, fapt ce aceştia nu l-au făcut. De asemenea, nici lipsa de apărare nu poate fi invocată pe calea

contestaţiei în anulare ca şi cale extraordinară de atac, întrucât niciodată debitorii pârâţi nu au solicitat vreun termen

în acest sens.  Hotărârea nr. 526/08.12.2008, a fost comunicată părţilor la 11.12.2008, pârâţii având posibilitatea să

exercite în termen de 15 zile calea ordinară a recursului, cale pe care din culpă proprie nu a exercitat-o în termen legal,

hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare.

Intimata mai mentioneaza faptul ca a procedat la punerea în executare silită a respectivei sentinţe şi a altora, iar cu

ocazia emiterii somaţiei de către Biroul Executorului Judecătoresc C.I. din raza teritorială a Judecătoriei Cornetu,

debitorii pârâţi au formulat contestaţie la executare ce a fost respinsă, invocându-se în cadrul contestaţiei la executare

aceleaşi motive ca şi în prezenta contestaţie în anulare, dar s-au invocat alte temeiuri de drept care reglementează

contestaţia la executare, respectiv art. 399 şi următorii C.pr.civ.  Mai mult decât atât, contestatorii au solicitat în

faţa Tribunalului Olt, repunerea în termenul de recurs, în 4 cauze ce au fost judecate de Tribunalul Olt, cereri care au

fost ca inadmisibile.

Mai menţioneaza faptul că, contestaţia în anulare formulată de debitor a survinenit după ce reprezenantii U.A.T. a C.V. au

convocat-o la sediul Primăriei Vidra, prin adresa nr. 7501/20.08.2009, pentru stabilirea modalităţilor de plată a

obligaţiilor acestora stabilite prin titlurile executorii privind dosarul de executare nr. 154/2009, aflat în lucru la

executorul judecătoresc C.I., ceea ce înseamnă că debitorii au recunoscut existenta titlului executoriu.

Prin serviciul registratura s-a depus la dosar o cerere  de catre contestatoarea U.A.T. a C.V. prin care invoca excepţia

lipsei capacităţii procesuale pasive de exerciţiu a reprezentantului intimatei SC BM SRL POTCOAVA, respective a numitei

M.M.

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar 0,15 lei.

Prin rezoluţie instanţa a dispus ataşarea dosarului de fond nr. 6465/311/2008.

Analizând actele şi lucrarile dosarului , precum şi înscrisurile existente  la dosarul cauzei  , instanţa apreciază  că

cererea de chemare în judecata  formulată de către  contestatoarea U.A.T. a C.V. este  neîntemeiată  pentru următoarele

considerente :

In ceea ce priveşte motivul invocat de contestatoare cu privire la încalcarea dispoziţiilor art. 317 alin.1 pct.1

cpc  instanţa constata ca acest motiv este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 317 alin.1 punctul 2 cpc « Hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare pentru

motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu a putut fi atacate pe cale apelului sau recursului…1.cand procedura

de chemare a parţii pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerinţele legii »

Instanţa a dispus ataşarea dosarului de fond nr. 6465/311/2008 şi a constatat ca procesul a suferit mai multe

termene de amânare, în cadrul cărora de fiecare dată procedura de citare cu debitorii a fost legal îndeplinită, în sensul

că pe citaţie a existat semnătura şi ştampila debitorei chiar dacă nu este prevăzută strada şi numărul la care îşi are

sediul debitorea, Primaria Comunei Vidra fiind o institutie publica cunoscuta în comuna Vidra , ceea ce conduce la concluzia

că a avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar. Cauza s-a judecat în fond la termenul de 16.02.2009, cînd de asemenea,

procedura de citare cu debitorea a fost legal îndeplinită pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare existând stampila

Primăriei Comunei Vidra, fiind semnata de care secretara acestei institutii publice. Or secretara are prin natura

atribuţiilor de serviciu distribuirea corespondentei persoanelor cărora le este adresata, prin urmare citatia a fost primita

de o persoana abilitata in acest sens.

De asemenea instanţa a constatat faptul ca Unitatea Administrativ Teritoariala a Comunei Vidra nu a exercitat calea de atac

a recursului în termenul  legal, dovezile de comunicare a hotarârii fiind atat in dosarul de fond cat si in dosarul

Tribunalului Olt, sentinta nr. 66/16.02.2009, fiind comunicata la data de 23.02.2009, dovezile de comunicare fiind semnate

si stampilate de U.A.T. a C.V., iar cererea de repunere în termenul de recurs a fost respinsa ca inadmisibila de Tribunalul

Olt prin Decizia Nr. 59/30.04.2009.

In ceea ce priveşte motivul invocat de contestatoare cu privire la încalcarea dispoziţiilor art. 317 alin. 1 punctul

2 cpc instanţa constata ca si acest motiv este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 317 alin. 1 punctul 2 Cod procedură civilă, “hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în

anulare dacă acestea au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.”

Pentru a se putea însă, invoca acest motiv de contestaţie este necesar ca în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă să nu

se fi ridicat şi respins excepţia de necompetenţă.

 Or, aşa cum rezultă din sentinta nr. 66/16.02.2009 Judecatoria Sltatina a respins  excepţia necompetenţei

materiale  si teritoariale a Judecatoriei Slatina , motivat de faptul ca în raporturile comerciale nu este instituita o

competenta teritoriala absoluta de soluţionare a cauzei ci una alternativa fiind aplicabile dispozitiile art. 10 pct. 4

cpc, respectiv locul platii stabilit prin acordul partilor, iar în ceea ce priveşte excepţia necompetentei materiale a

Judecatoriei Slatina  instanţa a respins-o ca neîntemeiata motivat de faptul ca între parti a intervenit un contract

comercial în forma simplificata, respectiv comanda urmata de acceptare, între partile din prezenta cauza fiind încheiat un

contract commercial în forma simplificata si nu unul de achizitie publica.

În aceste condiţii, câtă vreme Judecatoria Slatina s-a pronunţat deja cu privire la competenţă, hotărârea

instanţei nu mai poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. 1 punctul 2

Cod procedură civilă întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care aceeaşi instanţă (contestaţia în anulare

fiind o cale de atac de retractare) ar fi chemată din nou să se pronunţe asupra excepţiei competenţei şi  implicit, asupra

soluţiei adoptate deja.

Cu privire la încălcarea de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, a principiului rolului activ

prev, de art. 129 - 130 C. Pr.civ., instanţa apreciaza că şi această susţinere nu-şi găseşte aplicabilitatea prin prisma

dispoziţiilor art. 317 alin. 1 C.pr.civ., instanţa îndeplinindu-şi acest rol prin citarea pârâtei debitoare, cu menţiunea

de a depune întâmpinare, lucru pe care aceasta nu l-a făcut. De asemenea, nici lipsa de apărare nu poate fi invocată pe

calea contestaţiei în anulare ca şi cale extraordinară de atac, întrucât niciodată debitorea pârâta nu a solicitat vreun

termen în acest sens.  Hotărârea nr.66/16.02.2009, a fost comunicată părţilor la 23.02.2009, parata U.A.T. a C.V.  având

posibilitatea să exercite în termen de 15 zile calea ordinară a recursului, cale pe care din culpă proprie nu a exercitat-o

în termen legal, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare, cererea paratei U.A.T. a C.V.  de repunere în termenul de

recurs fiind respinsa prin Decizia nr. 59/30.04.2009 ca inadmisibila.

In raport de textele invocate si de starea de fapt reţinută, instanţa urmează sa respinga contestatia în anulare ca

neîntemiata şi va dispune obligarea intimatei U.A.T. a C.V.  la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 600 lei

reprezenând onorariu avocat .

Domenii speta

Spete similare