Furt calificat

Furt calificat

Data publicare portal: 09.12.2011

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 4812/P/2010 din data de 25.01.2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 961/311/2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului minor O. M.M. pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g şi i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p. şi art. 33 lit. a C.p.

Din conţinutul actului de sesizare rezultă că inculpatul minor O. M.M în noaptea de 28/29.08.2010, în jurul orei 1:00, a pătruns prin efracţie în curtea locuinţei părţii vătămate M P de unde a sustras un motoscuter marca Honda, pe care l-a transportat la domiciliul său iar în noaptea de 16/17.09.2010 a pătruns prin efracţie şi prin escaladarea unei ferestre în garajul părţii vătămate C C, de unde a sustras două motoscutere, pe care de asemenea le-a transportat la domiciliul său.

Partea vătămată M P, audiată la termenul din data de 17.05.2011, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea mai multor bunuri pe care le reclamă a-i fi fost sustrase în aceeaşi împrejurare în care i-a fost furat motoscuterul, precum şi că acesta din urmă i-a fost restituit ulterior (declaraţia de la fila 56).

Partea vătămată C C, audiată la termenul din data de 17.05.2011, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea unuia dintre cele două motoscutere ce i-au fost sustrase, respectiv a celui pe care nu l-a recuperat prin restituire (declaraţia de la fila 56).

Fiind audiat de către instanţa de judecată, inculpatul a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 3201 C.p.p. recunoscând în totalitate faptele aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa a respins cererea inculpatului privind aplicarea procedurii simplificate întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală nu rezulta la acel moment că fapta inculpatului era stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil cu privire la partea vătămată C C, motiv pentru care judecata s-a desfăşurat potrivit procedurii de drept comun.

Drept urmare, în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul minor O. M. M., părţile responsabile civilmente O. M. şi O. N., părţile vătămate M. P. şi C. C., precum şi martorii din acte B. A. M. şi B. M., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Tot pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a ataşat la dosar referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt cu privire la inculpatul minor O, M, M, (filele 71-75), precum şi o caracterizare întocmită de Primăria Comunei .

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În seara de 28.08.2010, în jurul orei 22:00, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său, până în com. M, unde a stat împreună cu mai multe persoane la un bar situat în incinta staţiei peco. În jurul orei 1:00 inculpatul a plecat spre casă însă, pe raza com. M, văzând în curtea locuinţei părţii vătămate M. P.un motoscuter marca Honda de culoare gri, a pătruns prin efracţie şi l-a sustras prin cuplarea firelor ce realizează contactul, transportându-l ulterior în domiciliul său şi ascunzându-l în saivanul oilor.

În noaptea de 16/17.09.2010, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, ştiind că fiul părţii vătămate C.C. deţine un motoscuter, inculpatul a plecat către domiciliul acesteia din comuna M., a pătruns în curte prin escaladarea gardului şi apoi în garaj pe un geam pe care l-a forţat. De acolo a sustras un motoscuter de culoare neagră, realizând contactul prin utilizarea unei şurubelniţe, pe care l-a transportat apoi la domiciliul său, unde le-a ascuns.

Fiind audiat în faza actelor premergătoare, inculpatul a declarat că nu au mai participat la săvârşirea acestor fapte şi alte persoane şi că nu a sustras motoscuterul de culoare gri aparţinând părţii vătămate C. C, ci numai pe cel de culoare neagră (declaraţia de la fila 71 dos. u.p.).

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţific dactiloscopic nr. 11673/29.09.2010, urmele digitale prelevate de pe un ochi de geam găsit pe sol în apropierea ferestrei de pe latura de vest a locuinţei părţii vătămate C. C. au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului, ale cărui impresiuni se găsesc pe fişa dactiloscopică aparţinând inculpatului O.M. M. (filele 47-53 dos. u.p.).

Cu ocazia efectuării percheziţiei autorizate, la data de 22.09.2010 organele de poliţie au găsit la domiciliul inculpatului motoscuterul marca Honda aparţinând părţii vătămate M. P., precum şi motoscuterul marca Honda SH 150 de culoare neagră aparţinând părţii vătămate C. C., ambele fiind restituite ulterior celor două părţi vătămate conform dovezilor de predare-primire ataşate la dosarul cauzei.

De asemenea, s-a procedat la reconstituirea la faţa locului a infracţiunilor de furt, ocazii cu care inculpatul a indicat cu precizie modul şi împrejurările în care a săvârşit aceste fapte, precizând că de la partea vătămată C. C. a sustras un singur motoscuter. Aceasta, fiind audiată în faza de urmărire penală, a arătat că nu deţine acte de provenienţă ale celor două motoscutere pe care le-a reclamat ca fiindu-i sustrase (declaraţia de la fila 22 dos. u.p.). De asemenea, deşi citată de către instanţă cu menţiunea depunerii de dovezi cu privire la existenţa în posesia sa a două motoscutere la momentul comiterii faptei (fila 50), această parte vătămată nu a făcut niciun demers în acest sens, şi mai mult, deşi a fost prezentă în instanţă pe parcursul judecăţii cauzei, aceasta nu a propus nicio probă pentru a-şi dovedi susţinerile. Din aceste motive, coroborate cu împrejurarea evidentă că inculpatul minor, singur, nu putea să sustragă în acelaşi timp două motoscutere, instanţa reţine că inculpatul a sustras din posesia părţii vătămate C. C. doar un singur motoscuter.

Fiind audiat de către organele de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea şi circumstanţele prezentate anterior, iar în faţa instanţei a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele săvârşite.

Din cele expuse, instanţa reţine ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, cu respectarea condiţiilor de vinovăţie cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Instanţa apreciază că faptele inculpatului minor O. M. M. care în noaptea de 28/29.08.2010, în jurul orei 1:00, a pătruns prin efracţie în curtea locuinţei părţii vătămate M. P. ., de unde a sustras un motoscuter marca Honda, pe care l-a transportat la domiciliul său din comuna ., iar în noaptea de 16/17.09.2010 a pătruns prin efracţie şi prin escaladarea unei ferestre în garajul părţii vătămate C. C. situat în comuna M., jud. Olt, de unde a sustras de asemenea un motoscuter, pe care l-a transportat la domiciliul său, prejudiciul fiind recuperat prin restituire, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g şi i C.p.

Elementul material al laturii obiective a acestor infracţiuni s-a realizat prin acţiunea de luare a celor două motoscutere din posesia legitimă a părţilor vătămate, fără consimţământul acestora.

Acţiunea de luare s-a realizat în momentul imposedării, al aproprierii bunurilor, moment în care acestea au ieşit din sfera de stăpânire a părţilor vătămate în posesia cărora se aflau şi au intrat în sfera de stăpânire a inculpatului.

Urmarea imediată constă în pricinuirea pagubei - prejudiciul creat în patrimoniul părţilor vătămate (chiar dacă acesta a fost ulterior integral recuperat).

Există legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului şi urmarea produsă în sensul că paguba nu s-ar fi produs în lipsa activităţii de luare săvârşită de către acesta.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă calificată prin scop, modalitate prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p., dat fiind faptul că inculpatul a acţionat cu scopul de a-şi însuşi bunurile pe nedrept.

Este incidentă împrejurarea agravantă a infracţiunii prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. g C.p. deoarece furtul bunurilor menţionate mai sus a fost săvârşit „în timpul nopţii”, aşa cum reiese din întregul material probator aflat la dosarul cauzei. Furtul săvârşit în timpul nopţii este considerat ca fiind mai grav deoarece noaptea oferă împrejurări favorabile pentru comiterea faptei.

Este incidentă împrejurarea agravantă a infracţiunii prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. i C.p. deoarece furtul bunurilor menţionate mai sus a fost săvârşit prin efracţie (parte vătămată M. P.), respectiv prin efracţie şi prin escaladarea unei ferestre (parte vătămată C. C.). Aceste aspecte se degajă din declaraţiile inculpatului, precum şi din menţiunile din cuprinsul proceselor-verbale de cercetare la faţa locului.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 99 şi urm. C.p. întrucât faptele au fost săvârşite la o dată la care inculpatul era minor, având vârsta de 17 ani şi 11 luni.

Vinovăţia inculpatului este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate şi ale inculpatului, depoziţiile martorilor B. A. M. şi B. M., ce se coroborează cu menţiunile din cuprinsul proceselor-verbale de cercetare la faţa locului, ale procesului-verbal de reconstituire, ale proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaştere, precum şi cu planşa fotografică privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptelor, cu dovezile de predare-primire a bunurilor sustrase şi cu menţiunile din raportul de constatare tehnico-ştiinţific dactiloscopic.

La individualizarea judiciară a pedepselor pe care le va aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., reţinând: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 3 ani la 15 ani), gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite (generat de nerespectarea dispoziţiilor legale privind relaţiile sociale referitoare la patrimoniu, asociată cu forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta - intenţia directă calificată prin scop) (amplificat de împrejurările comiterii faptelor în timpul nopţii şi prin efracţie şi escaladare), starea de minoritate, persoana inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale).

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 C.p. rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, i C.p. cu aplic. art. 99 şi urm. C.p. la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ şi preventiv prev. de art. 52 C.p.

Instanţa nu va reţine în favoarea inculpatului disp. art. 74 si 76 C.p. referitoare la reţinerea şi aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare având ca efect coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conduita inculpatului de recunoaştere a faptelor comise constituind o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenţei ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.

Existenţa uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C.p. nu obligă instanţa de judecată să o considere drept circumstanţă atenuantă judiciară şi să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.

Reţinerea împrejurării arătate mai sus drept circumstanţă atenuantă este lăsată la aprecierea instanţei care va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, precum şi de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.

Instanţa va da eficienţă dispoz. art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală în sensul că va pronunţa condamnarea inculpatului care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite instanţa va aplica inculpatului O. M. M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de:

- art. 208 alin. 1 C.p. rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, i C.p. cu aplicarea cu aplic. art. 99 şi urm. C.p. şi art. 320 ind. 1 C.p.p. pedeapsa de pedeapsa de 1 an închisoare (parte vătămată C. C.);

- art. 208 alin. 1 C.p. rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, i C.p. cu aplicarea cu aplic. art. 99 şi urm. C.p. şi art. 320 ind. 1 C.p.p. pedeapsa de 1 an închisoare (parte vătămată M. P.).

Având în vedere faptul că cele două infracţiuni au fost comise în concurs real, iar pedepsele stabilite sunt ambele la pedeapsa închisorii, în baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. instanţa va contopi pedepsele astfel aplicate, inculpatul O. M. M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1an închisoare.

Sub aspectul executării pedepsei instanţa consideră că scopul preventiv şi educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C.p. şi art. 110 C.p.. În consecinţă, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este rezultanta de 1 an închisoare, încadrându-se deci în dispoziţiile art. 81 alin. 2 C.p.. Din fişa de cazier judiciar existentă la dosar rezultă că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infracţiune intenţionată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, şi în consecinţă nu este recidivist, îndeplinind astfel cerinţa prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p.. În privinţa scopului preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanţa consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanţa apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relaţiile de familie ale inculpatului şi ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale şi profesionale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenţia asupra importanţei  respectării relaţiilor în societate în relaţia cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenţie.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a suspenda executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani, calculat în baza art. 110 C.p..

Instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p. pe durata executării pedepsei principale şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C.p., având în vedere criteriile de la art. 71 alin. 3 C.p., respectiv natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, cu menţiunea că aceasta este executabilă întrucât la momentul pronunţării prezentei sentinţe inculpatul este major.

Instanţa nu va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit a teza I, c, d şi e întrucât săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul superior al copilului şi care să determine interzicerea drepturilor părinteşti, a celui de a fi tutore sau curator, dreptul de a alege, precum nici dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunilor.

Aşadar, criteriile de individualizare au în vedere stabilirea şi aplicarea pedepsei indiferent dacă e vorba de pedeapsa principală, complementară sau accesorie, iar prevederea unor pedepse care din cauza aplicării ope legis rămân în afara controlului judiciar încalcă principiul fundamental conform căruia „restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o” (art. 53 al. 2 din Constituţia României).

Mai mult, ca urmare a hotărârii din cauza Sabou şi Pârcălab c. României pronunţată de Curtea EDO, legitimitatea modului de aplicare automată a pedepselor accesorii a fost pusă sub semnul întrebării, Curtea constatând că interzicerea automată a dreptului prevăzut de art. 64 lit. d C.p. constituie o ingerinţă nejustificată în exercitarea dreptului prevăzut de art. 8 din Convenţie. Ulterior, prin Legea nr. 278/2006 au fost modificate dispoziţiile art. 71 C.p., consfinţindu-se caracterul facultativ al interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e C.p.. Apoi, prin hotărârea din cauza Hirst c. Marii Britanii, Curtea EDO a constatat violarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a exercitării dreptului de a alege, astfel caracterul facultativ al interzicerii dreptului de a fi tutore încetând a mai fi unul iluzoriu.

Pe fondul unei practici neunitare în ceea ce priveşte aplicarea jurisprudenţei CEDO, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat un recurs în interesul legii care a consfinţit faptul că „interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal”.

Astfel, în acest context, faţă de criteriile enumerate mai sus şi de toate aspectele legale şi jurisprudenţiale menţionate, instanţa apreciază că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activităţile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii.

Instanţa constată că prin Legea nr. 278/4.07.2006, a fost introdus un nou alineat la art. 71 C.p., respectiv alin. 5, potrivit căruia „pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii (...), se suspendă şi executarea pedepselor accesorii”. Această dispoziţie legală a fost introdusă pentru clarificarea unor aspecte menţionate în doctrina penală, care aprecia că pedepsele accesorii sunt alăturate, secundare, pedepselor principale cu închisoarea sau detenţiunea pe viaţă şi că acestea presupun interzicerea drepturilor prevăzute de lege pe toată durata executării pedepsei principale. În consecinţă, se aprecia că în cazul pedepselor suspendate condiţionat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, în condiţiile în care pedeapsa principală nu ar fi executabilă, ci suspendată condiţionat.

Prin introducerea dispoziţiei legale menţionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, în sensul că pedepsele accesorii pot însoţi şi o pedeapsă suspendată condiţionat, însă, în acest caz, şi executarea acestora este suspendată, pe toată durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În consecinţă, instanţa va dispune aplicarea pedepselor accesorii, urmând ca ulterior să dispună suspendarea executării acestora, având în vedere că şi executarea pedepsei principale va fi suspendată condiţionat.

În temeiul art. 359 C.p.p. instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 1101 C.p. rap. la art. 83 C.p. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa constată că, în baza art. 14 şi 15 C.p.p.:

- partea vătămată M. P., audiată la termenul din data de 17.05.2011, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea mai multor bunuri pe care le reclamă a-i fi fost sustrase în aceeaşi împrejurare în care i-a fost furat motoscuterul (declaraţia de la fila 56).

- partea vătămată C. C., audiată la termenul din data de 17.05.2011, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea unuia dintre cele două motoscutere ce i-au fost sustrase, respectiv a celui pe care nu l-a recuperat prin restituire (declaraţia de la fila 56).

Întrucât prejudiciul a fost recuperat integral prin restituirea câte unui motoscuter către fiecare parte vătămată, iar din probatoriul administrat în cauză reiese că s-au efectuat cercetări numai cu privire la sustragerea unui motoscuter în dauna părţii vătămate M. P. (nu şi a bunurilor indicate de aceasta în faţa instanţei), precum şi că inculpatul a sustras un singur motoscuter din posesia legitimă a părţii vătămate C. C., instanţa constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 998-999 C.civ., prin fapta sa culpabilă inculpatul cauzând un prejudiciu de natură materială ambelor părţi vătămate constituite părţi civile în cauză, ce a fost însă recuperat integral, astfel neimpunându-se acordarea de despăgubiri.

Drept urmare, în baza art. 14 şi 346 C.p.p. va respinge acţiunile civile formulate de părţile civile C. C. şi M. P., ca neîntemeiate, şi va lua act că prejudiciul a fost integral recuperat prin restituire.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 189 alin. 1 C.p.p. instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru faza de judecată (av. R. C. R. – delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 2696/23.02.2011) se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, întrucât inculpatul este cel din a cărui culpă procesuală au fost generate acestea. Inculpatul minor va fi obligat singur la plata acestor cheltuieli deoarece art. 191 alin. 3 C.p.p. prevede că partea responsabilă civilmente va fi obligată în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat numai în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, iar în prezenta speţă acţiunile civile au fost respinse.

Domenii speta

Spete similare