Fond funciar

Sentinţă civilă 4097 din 19.12.2012


Dosar nr. Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa Nr. 4097/2012

Şedinţa publică de la 19 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE C. P.

Grefier M. Z.

Pe rol fiind pronunţarea în cauza civilă  privind pe reclamantul Z. D. domiciliat în oraşul T.-C., str. T., nr.76, judeţul G.  şi pe pârâţii D. I., D. A. şi P. E., domiciliaţi în oraş T. C., str. T., nr.78, judeţul G., având ca obiect revendicare imobiliară.

 Dezbaterile  au avut loc  la termenul  din data de 5.12.2012  fiind consemnate în încheierea de  şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa având nevoie de  timp pentru  a delibera, a amânat  pronunţarea la termenul din data de 12.12.2012, apoi la termenul din data de 19.12.2012 când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

 

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.11.2008 sub nr.4455/317/2008, reclamantul Z. D., i-a chemat în judecată pe pârâţii D. I.,  D.  A. şi  P. E., solicitând instanţei  ca prin sentinţa ce se  va pronunţa să fie obligaţi pârâţii  să-i lase  în deplină proprietate şi liniştită  posesie  o fâşie de teren cu lăţimea cuprinsă  între 0,30 şi1,5 m  situat în oraşul T. C., strada T. nr. 76, cu vecinii  N- rest proprietate, E-  rest proprietate, S – pârâţii , V M. D. şi să-şi  ridice gardul din plasă de sârmă şi scândură, amplasat pe terenul său, iar în caz de refuz să fie autorizat  reclamantul să-l ridice pe cheltuiala pârâţilor. A solicitat obligarea pârâţilor să-i plătească cheltuielile de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului şi că acest teren se învecinează, pe latura de sud, cu terenul pârâtei P. E., care este mama, respectiv soacra celor doi pârâţi. Prin sentinţa civilă nr. 2346/21.04.1994 s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţi, pe lungimea de 59 m, astfel încât terenul său să aibă lăţimea de 5,5 m, iar prin sentinţa civilă nr. 3279 din 04.09.2001 pârâţii au fost obligaţi să îşi ridice gardul din plasă de sârmă amplasat pe teren.

A mai arătat că, după punerea în executare a acestei din urmă sentinţe, pârâţii au montat din nou gard din plasă de sârmă şi scândură, pe stâlpi din fier, ocupându-i astfel o fâşie de teren cu lăţimea cuprinsă între 0,30 m şi 1,50 m, pe lungimea de 59 m, pe latura de sud a terenului său. 

În drept, au  fost  invocate  dispoziţiile  art..480 şi 1073-1075 Cod  Civil, art.274 Cod procedură civilă.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar în copie: titlu de  proprietate  nr. 436258/01 iulie 1994, adeverinţă de proprietate parţială nr.261/15.03.1994, extras harta cadastrală întocmit de Primăria T. C., proces verbal  încheiat la data de 19.09.2000, sentinţa civilă nr. 2546 din 21. 04. 1994, pronunţată de Judecătoria Tg- Cărbuneşti în dosarul nr.183/1994 , decizia civilă  nr. 89 A  pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.3508/1994,  decizia civilă nr. 1931 din 19 iunie 1995 pronunţată de Curtea de Apel Craiova,  proces verbal încheiat la data de 28. 03. 1996 de executorul judecătoresc, sentinţa civilă nr.3279 din 04.09.2001 pronunţată de Judecătoria Tg- Cărbuneşti, în dosarul nr.2245/2001,  proces verbal încheiat la data de 04.12.2002 de către executorul judecătoresc.

 Acţiunea  a fost timbrată  cu  taxă de timbru în cuantum de 20 lei.

 Pârâţii în temeiul art. 115-118 Cod procedură civilă au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată. Totodată, prin întâmpinarea depusă la dosar au invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Au arătat pârâţii că reclamantul se foloseşte de adeverinţa de proprietate eliberată de Primăria T. C., cu schiţa falsă, având trecută în schiţă o lăţime mai mare cu un metru, 5,5 m faţă de actul de vânzare – cumpărare în care are trecută lăţimea terenului în litigiu de 4,5 m, că prin adresa nr.740/P/2003 Parchetul Tg-Cărbuneşti a confirmat că reclamantului i s-a eliberat un act fals, respectiv extrasul de hartă cadastrală întocmit în anul 1994.

Au mai arătat pârâţii că prin sentinţa civilă nr.2346/21.04.1994 s-a stabilit linia despărţitoare dintre proprietăţile lor şi a fost pusă în executare prin procesul - verbal din 28.03.1996, ulterior reclamantul a formulat o acţiune pentru obligaţie de a face, iar prin sentinţa civilă nr.3279/04.09.2001 pârâtele P. E. şi D. A. au fost obligate să retragă gardul din plasă de sârmă care delimitează proprietăţile, astfel încât să fie respectată lăţimea terenului reclamantului de 5,5 m, sentinţă ce a fost pusă în executare prin procesul – verbal nr.284E/04.12.2002. După executarea acestei sentinţe reclamantul i-a chemat din nou în judecată pentru a fi obligaţi să retragă gardul de scândură pe o lungime de 11 m, iar prin sentinţa civilă 280/07.02.2003 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti  a fost respinsă acţiunea pentru obligaţie de a face.

Pârâţii au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art.1201 Cod civil, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Au depus la dosar în copie : adresa nr.740/P/2003 din data de 04.11.2003 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbuneşti, adresa nr.6332/29.10.1999 emisă de Consiliul Local T. C., sentinţa civilă nr.280/07.02.2003, pronunţată de Judecătoria Tg.Cărbuneşti, în dosarul nr.329/2003, încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.09.2003, pronunţată de Judecătoria Tg.Cărbuneşti, în dosarul nr.2245/2001, declaraţie.

La termenul de judecată din data de 10.02.2009 s-a ţinut interogatoriu pârâtului D. I., care nu a recunoscut pretenţiile reclamantului.

La data de 10.03.2010 reclamantul a depus la dosarul cauzei adresa nr.740/P/2003 din data de 04.11.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria  Tg-Cărbuneşti, sentinţa civilă nr. 1321 din data de 18.05.2004 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti, raport de expertiză tehnică judiciară din dosarul nr. 6579/2003, decizia nr. 943 din data de 19.04.2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, decizia nr.3269 din data de 24.11.2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, adresa nr.7.287 din data de 13.12.1999 a Oraşului T.-C., schiţa terenului, sentinţa civilă nr.38 din data de 09.01.1997 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti, procesul verbal încheiat la data de 19.09.2000, autorizaţie de construire nr. 3 din data de 15.02.2001, adresa nr. 8249/2004, decizia nr.908/23.09.2005 a Tribunalului Gorj, pronunţată în dosarul nr.2377/2005, motivele de recurs declarate împotriva deciziei nr.908/23.09.2005, pronunţată de Tribunalul Gorj, sentinţa penală nr. 2113 din data de 21.11.2006 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti, în dosarul nr.3995/2006, ordonanţa nr.959/II/2/2006, nr.961/II/2/2006 din data de 23.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbuneşti, sentinţa civilă nr. 2811 din data de 26.11.1980a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti, ordonanţa  nr. 2535/P/2005 din data de 11.04.2006  emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbuneşti şi proces verbal încheiat la data de 11.06.2004 de Primăria Oraşului T.-C.

În cauză au fost încuviinţate proba testimonială, solicitată de părţi, au fost audiaţi martorii M. N., B. Z., propuşi de reclamant, H. F., C. I., propuşi de pârâţi şi proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, pentru efectuarea expertizei a fost desemnat expert tehnic T. I., înlocuit cu expert tehnic I.  D..

În cursul cercetării judecătoreşti reclamantul a depus la dosar fotografii, declaraţie, întâmpinare din dosarul nr.329/2003, procese - verbale din 11.06.2004, 14.06.2004 şi 19.09.2000, adresele nr.8249/2004 şi 18783/28.12.2005, sentinţa civilă nr.38/1997, procesul verbal din 28.03.1996, adresa nr.959/II/2/1996, iar pârâţii au depus note de şedinţă, intitulate precizări şi în copie:sentinţa civilă nr.1605/2005, raport de expertiză întocmit în dosarul nr.774/2005, sentinţa penală nr.1537/15.07.2005.

Raportul de  expertiză a fost  depus  la dosar la data de 09.06.2010 (filele 209-213), împotriva acestuia s-au formulat obiecţiuni de către reclamant, obiecţiunile fiind respinse de către instanţă în şedinţa publică din data de 23.06.2010.

Prin sentinţa civilă cu nr. 2084/23.06.2010 a fost respinsă excepţia autoritatii de lucru judecat, a fost admisa în parte acţiunea formulata de reclamant, au fost obligaţi paraţii să lase in deplina proprietate şi liniştita posesie reclamantului terenul situat in T. C. T 17, P 754 in suprafata de 5 m p cu vecini la N,E,V rest proprietate reclamant la S moştenitori P. I G., au fost obligati aceeasi parati sa ridice gardul din lemn, pe stâlpi metalici cu lungimea de 7,33 m de pe terenul revendicat, si obligaţi solidar la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1020 lei către reclamant.

A reţinut instanţa în considerentele sentinţei că reclamantul nu ai detine în prezent latimea de 5,5 m pe toata lungimea de 59 m aspect ce a fost confirmat şi de martorii audiaţi, că reclamantul a facut astfel dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art 480 cciv pentru promovarea acţiunii în revendicare in ceea ce priveşte suprafaţa de 5 m.p. situata in T 17, P 754.

In termen legal au formulat recurs reclamantul şi  paraţii, prin decizia civilă cu nr.  2672/11.11.2010 fiind admis recursul, casata sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. A reţinut instanţa de recurs in considerentele deciziei că instanţa de fond având în vedere cauzele ce au făcut obiectul judecăţilor anterioare , a apreciat corect că nu există tripla identitate prev. de art. 1201 C.pr civ., însă nu s-a raportat corect la cele dispuse prin ultima ordonanţă a parchetului rămasă definitivă prin hotărâre judecătorească, ordonanţă prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, dispoziţie ce se putea aduce la îndeplinire pe calea executării silite, că cercetarea judecătorească nu s-a preocupat a lămuri dacă reclamantul a procedat la restabilirea situaţiei anterioare pe calea executării silite, conform ordonanţei Primului Procuror , restabilire care s-a raportat la procesul verbal de punere în executare a sentinţei civ. 2346/21.04.1994 ,  încheiat la 28.03.1996, astfel că şi în situaţia în care s-ar fi apreciat că nu intră în discuţie autoritatea de lucru judecat , mergând strict pe identitatea de obiect, cauză şi părţi între litigiul dedus prezentei judecăţi şi litigiile anterioare soluţionate definitiv şi irevocabil prin hotărâri judecătoreşti, trebuia să se aibă în vedere la stabilirea suprafeţei de teren revendicate procesul verbal de punere în posesie, în baza sentinţei civile nr.2346/21.04.1994, prin care s-a stabilit linia de hotar, cât şi procesele verbale de punere în posesie de către executorul judecătoresc în baza sentinţei civ. 3279/4.09.2001 a Judecătoriei Tg .Cărbuneşti , că nu s-a soluţionat complet fondul cauzei , cu atât mai mult cu cât trebuia să se lămurească în ce măsură cele constatate prin hotărârile judecătoreşti anterioare se impun ca o prezumţie de autoritate de lucru judecat  în prezenta cauză, plecând de la elementele pe care le presupune acţiunea în revendicare, respectiv dovedirea dreptului de proprietate, cât şi a ocupaţiunii terenului, în contextul în care expertiza efectuată în cauză a relevat că reclamantul deţine un plus de teren de 9 mp , iar pârâţii deţin cu 94 mp mai puţin decât în actul de proprietate, concluzia expertului desemnat la fond fiind în sensul că pârâţii nu ar ocupa teren de la reclamant, iar expertul nu a stabilit în ce măsură şi în ce punct titlurile de proprietate ale părţilor s-ar suprapune. În ceea ce priveşte  calitatea procesuală a pârâtului D. I. , trebuie avută în vedere împrejurarea că pentru a fi chemat în judecată în acţiunea în revendicare , pârâtul trebuie să fie persoana care ocupă terenul litigios, nu neapărat şi titularul dreptului de proprietate sau a altui drept real cu privire la acel teren.

Astfel cu ocazia rejudecării, se va proceda la efectuarea unei  noi expertize tehnice judiciare în sensul celor arătate anterior şi se vor avea în vedere şi celelalte aspecte inovate prin cererea de recurs de către pârâţi.

La această instanţă s-a format dosarul cu nr.5152/317/2010, fiind citate părţile.

Reclamantul în cursul cercetării judecătoreşti a depus la dosar copie de  pe;  raportul de  expertiză tehnică  judiciară întocmit de expert tehnic  judiciar ing. G. M. în dosarul nr.6579/2003, raportul de  expertiză  întocmit de  expert tehnic  ing. M. M.  în dosarul nr.1374/2004, raportul de  expertiză  tehnică  judiciară  întocmit de  expert tehnic  sing.V. N. în dosarul nr.774/2005, adresa nr.18783 din data de 28.12.2005, adresa nr.8249 din data de 05.07.2004  emise  de  Primăria oraşului T.C., judeţul Gorj, proces – verbal  nr.7565 din data de 14.06.2004 emis de Primăria oraşului T. C., judeţul Gorj, proces – verbal  nr.7467 din data de  11.06.2004 emis de Primăria oraşului T. C., judeţul Gorj, Ordonanţa  din data de 23.05.2006  emisă de  Parchetul de pe lângă  Judecătoria  Tg- Cărbuneşti  în dosarul nr.959/II/2/2006, memoriu, proces verbal  din data de 23 februarie 2006, adresa nr.38 din data de 01.03.2006 emisă de Poliţia oraş Tg-Cărbuneşti,judeţul Gorj, planşă fotografică  cu fotografiile  judiciare  executate cu ocazia  cercetărilor la faţa locului  cu nr.38 din data de 28.02.2006 emisă de Poliţia oraş T.-C., scrisoare medicală, proces  verbal de constatare în teren nr.17383 din data de  02.12.2010 emisă  de  Primăria  oraş T.C., judeţul Gorj.

 Prin memoriul adresat instanţei reclamantul a menţionat că sentinţa civilă cu nr. 2346/1994 a stabilit linia de hotar dintre cele doua proprietati, cuobligatia petru parati sa respecte o latime de 5,5 m pe lungimea de 59 m, ca aceasta sentinţă a fost pusă în executare , ca uklterior paratii au impins gardul spre proprietatea sa turnand o placa de beton, ca prin adresa cu nr., 8249/2004 paratii au fost obligati de primărie sa desfiinteze placa de beon si sa retragă gardul astfel incat sa-i lase latimea terenului de 5,5m , ca a sesizat politia care a cercetat fapta de tulburare de posesie si a constata ca aceasta fapta există si s-a dispus restabilirea situatiei anterioare conform sentintei civile din 2004, ca atat gardul de scandura cat si gardul de plasa de sarma sunt ale paratilor care le muta când vor si dupa bunul plac fara a avea autorizatei de construire.

 La termenul de judecata din data de 16.03.2011 potrivit îndrumărilor din decizia de casare instanta a dispus efectuarea in cauza a unei alte expertize, fiind avute in vedere in principal aspectele expuse de Tribunal in decizia de casare. In cauza a fost desemnat pentru efectuarea expetizei T. I.. Intrucat acesta desi onorariul achitat nu a efectuat lucrarea tergiversand solutionarea cauzei la termenul de judecata din data de 25.04.2012 a fost inlocuit cu expertul G. L..

La termenul de  judecata din data de 30.05.2012  a fost pusa in discuţia părţilor cererea de inlocuire a expertului, fiind desemnat sa efectueze expertiza in urma inlocuirii expertul M. M.. Intrucat si acesta din urma a formulat cerere de inlocuire apoi si d+na expert G. I., instanţa a desemnat un alt expert in persoana d-nei U. D..

Raportul de expertiză a fost depus pentru termenul din data de 28.11.2012, termen la care părtale au solicitat acordarea unui alt termen pentru a observa lucrarea.

Paraţii au formulat obiecţiuni  la raportul de expertiză ce au fost respinse cu motivarea ce se regăseşte in încheierea se şedinţă din data de 5.12.2012.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarea stare de fapt şi de drept:

Reclamantul şi paraţii sunt vecini si intre aceştia exista o stare conflictuală veche generata in principal de poziţionarea liniei de hotar dintre cele doua proprietăţi.

Un prim litigiu a avut ca obiect revendicare si grăniţuire si a format obiectul dosarului cu nr. 183/1994. In cauza a fost pronunţata sentinţa civilă 2516 /21.04.1994 fila 6, fiind respinsa acţiunea civila pentru revendicare si grăniţuire formulata de autorul paraţilor P. G., admisa cererea reconvenţională formulata de paratul reclamant in cauza de fata Z. D. si stabilita linia de hotar dintre proprietăţile parţilor astfel încât pe o lungime de 59 m sa aiba o latime de 5,5 m începând din coltul zidului soprului cu streasina catre apus pana la proprietatea M. D.. A fost obligat reclamantul sa monteze jgheaburi si burlane la construcţia şoprul existent in apropierea zonei litigiului. Sentinţa a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea ca nefondat a apelului si recursului , deciziile filele 8-12.

 Sentinţa a fost pusa in executare in acest sens fiind încheiat procesul verbal de executare la data de 28.03.1996 fila 13 fiind măsurata lăţimea de 5,5 m de la hotarul din partea de nord a vecinului B. A. si din loc in loc pe toata lungimea arătata mai sus, lăţimea fiind  marcata cu tarusi de fier.

In anul 2001 se promovează o alta cerere de către acelaşi reclamant ce solicita instantei ca paratii sa fie obligati sa retraga gardul construit pe proprietatea sa si sa plătească contravaloarea uzufructului de pe terenul ocupat. Cauza a facut obiect al dosarului cu nr. 3279/2001 fiind pronuntata sentita civila cu nr. 3279/2001.

A fost admisa in parte actiunea civila, obligate paratele sa retraga gardul  din plasa de sarma care delimitează proprietatile astfel incat sa fie respectata latimea terenului de 5,5 m stabilita prin sentinta civila cu nr. 2346/1994, iar in caz de refuz autorizat reclamantul sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala paratelor fila 15. A reţinut instanţa in considerentele sentintei civile ca gardul confecţionat din plasa de sarma si scândura construit de către parate , nu respecta linia de hotar stabilita prin sentinţa civila 2346/1994 in mai multe locuri depăşind aceasta linie către interiorul proprietăţii reclamantului Z. D..

Si aceasta sentinta a fost pusa in executare prin procesul verbal întocmit in dosar cu nr. 284/E/2002, fila 16.

In anul 2003 acelaşi reclamant Z. D. promovează o noua cerere ce are ca obiect retragerea unui gard de scândura pe o lungime de 11 m, obligarea paraţilor sa monteze jgheaburi si apărători de zăpadă.

Cauza a făcut obiect al dosarului cu nr. 329/2003 , soluţionat prin sentinţa civilă cu nr. 280/2003. A fost admisa in parte acţiunea civilă, constatată existenta autorităţii de lucru judecat cu privire la ridicarea gardului si instalarea jgheaburilor si obligata paratele sa taie crengile de la nucul ce depăşesc linia de hotar, fila 31. Sentinţa a rămas definitiva prin respingerea ca nefondat a apelului si recursului. 

La data de 19.09.2003 in cauza cu nr. 2245/2001 a fost pronunţată încheierea de respingere a cererii de îndreptare eroare materială formulata de reclamantul Z. D. Acesta a invederat instantei ca desi instanta in considerentele sentintei a mentionat ca gardul este confecţionat din plasa de sarma si scandura, in dispozitiv a stabilit sa fie retras numai gardul din plasa de sarma ceea ce a condus la imposibilitatea punerii in executare a sentintei civile.

Instanţa a respins cererea pentru îndreptare eroare materială pe de o parte intrucat reclamantul invoca neconcordanta intre considerente si dispozitiv pe de alta parte ca in mod corect instanta a dispus numai retragerea gardului din plasa de sarma intrucat numai acesta nu respecta linia de hotar. Fila 33.

La solicitarea paratilor intr-un litigiu purtat in contradictoriu cu reclamanţii au fost analizate actele de proprietate eliberate reclamanţilor in temeiul legii 18/1991, adeverinţa de proprietate cu nr. 261 eliberata in temeiul legii fondului funciar, HCJ 1107/1994 .  Prin sentinta civila cu nr. 1321/2004 a fost respinsa acţiunea fila 49.

Mai retine instanţa in urma analizării înscrisurilor depuse la dosarul cauzei ca pe parcursul anului 2004 paratul D. I. a fost sancţionat,  platforma care depăşeşte cu 0,5 m limita de grăniţuire dintre proprietatea acestuia si proprietatea reclamantului adresa 8249/2004 fila 66. Prin sentinţa civila cu nr. 1605/15.06.2005, fila 104  a fost obligat paratul sa desfiinţeze platforma betonată si sa aducă terenul la starea iniţială, obligaţie pe care paratul nu a îndeplinit-o pana in prezent.

Existenta platformei betonate a fost reclamata de către Z. D.. In acest sens o comisie din cadrul Primăriei s-a deplasat la fata locului, rezultatul constatărilor fiind consemnate in procesul verbal încheiat la data de 14.06.2004 fila 134. Se arata în procesul verbal că pe porţiunea cuprinsa intre şoprul proprietatea paraţilor si gardul din plasa de sarma nu se respecta in totalitate graniţa hotarului stabilit prin sentinţa civila in sensul ca o porţiune din gardul din lemn cuprins intre cel din plasa de sarma si cel din lemn lung de 3,38 m dinspre şopru  se afla la distanta de 4,70 m fata de proprietatea lui B. C. in loc de 5,5 m iar in partea de est a gardului din plasa de sarma distanta este de 5,40 m.

Fata de aceasta împrejurare reclamantul a formulat împotriva paratului plângere penală la Parchet pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.

Prin ordonanţa pronunţata la data de 23.05.2006, fila 74  a fost admisă plângerea petentului Z. D., a fost infirmata ordonanţa cu nr. 2535/P/2005 si redeschisa urmărirea penală, a fost scos de sub urmărire penală învinuitul parat D. I. cercetat pentru infracţiunea prev si ped de art 220 c.cpen fiindu-i aplicata sancţiunea cu caracter administrativ in cuantum de 1000 ron , restabilita situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii.

Soluţia a fost contestata la instanţa in temeiul art 278 indice 1 c.pr.pen , prin sentinţa penală 2113/2006 fila 71 fiind respinsa plângerea. A reţinut instanţa ca gardul din lemn, 11 m lungime, situat in continuarea gardului din sarma a rămas pe fostul amplasament respectiv pe proprietatea lui Z. D., ca profitând de aceasta stare de fapt paratul D. I. in mod treptat a înlocuit ştompii gardului de lemn cu ţevi metalice plantate in beton alături de stâlpii din lemn degradaţi, ca executorul judecătoresc nu a procedat la mutarea gardului din lemn motivând ca nu s-a prevăzut in dispozitiv.

Prin prezenta acţiune reclamantul solicita ca paraţii sa fie obligaţi sa-i lase in deplina proprietate si liniştita posesie o fâşie de teren cu lăţime cuprinsa intre 0,30 m şi 1,5 m si sa ridice gardul din plasa de sarma si scândura amplasat pe terenul său in caz de refuz să fie autorizat sa îl ridice însă pe cheltuiala paraţilor.

Expertul în urma identificării terenurilor deţinute de ambele părţi, funcţie de linia de hotar aşa cum a fost stabilita prin sentinţa civilă cu nr. 2346/1994, concluzionează că terenul revendicat de reclamanţi are o suprafaţa de 9 m.p. categoria de folosinţa arabil, este împrejmuit cu gard –stâlpi din ţeava si stâlpi din lemn, amplasamentul gardului fiind determinat de aliniamentul 2,3,4,5,6. Observând schiţa anexă a raportului de expertiză instanţa reţine că pe terenul in suprafaţa de 9 m.p. teren in litigiu se află o parte din platforma betonată edificata de reclamant in anul 2004.

 La stabilirea aliniamentului, expertul a luat in considerare lăţimea de 5,5 m aşa cum a fost stabilita prin procesul verbal al executorului judecătoresc la punerea in executare a sentinţei civile cu nr. 2346/1994, dar si procesul verbal întocmit ca urmare a  punerii in executare a sentinţei civile din 2001 cu nr. 3279 care specifica ca spre vest de pct 7 gardul trebuie mutat cu 029 m spre sud către paraţi.

Instanţa retine concluziile raportului de expertiză întocmit in cauză, opinia expertului fiind argumentata de înscrisurile acte de proprietate ale parţilor şi cele doua sentinţe civile, aflate la dosarul cauzei, cea dintâi sentinţa fiind cea prin care se stabileşte linia de hotar, cea din urma fiind aceea prin care aceeaşi paraţi sunt obligaţi sa ridice gardul din plasa de sarma care delimitează proprietăţile in aşa fel incit să se respecte linia de hotar.

De altfel concluziile raportului de expertiză efectuat in cauza sunt in mare parte susţinute si de expertiza efectuata de către expert V. N. in litigiul penal purtat intre aceleaşi parţi amintit in considerentele de mai sus.

Astfel identifica expertul V. N. gardul din plasa de sarma amplasat in partea de vest  a celui in litigiu solicitat a fi ridicat, si gardul din scândura ce este amplasat pe terenul reclamantului raportat la sentinţa civila ce stabileşte linia de hotar.

Susţin paraţii in apărare ca in cauza exista autoritate de lucru judecat cu privire la petitul cu nr. 2 al cererii introductive de instanţa ce are ca obiect ridicarea gardului.

 Excepţia invocata va fi respinsa de către instanţa in cauza nefiind îndeplinită  tripla identitate de elemente ceruta de textul de lege. Astfel prin sentinta civila cu nr. 3279/2009 paratii au fost obligaţi sa ridice un gard din plasa de sarma  ce delimitează proprietatile astfel incat sa fie respectata dimensiunea in latime a terenului reclamantului cum a fost stabilita prin sentinta din 1994, fara a fi stabilit amplasamentului gardului. Cu ocazia punerii in executare a sentinţei civile se retine ca reclamantul si-a exprimat nemulţumirea in legătura cu faptul că de la zidul şopronului si pana la gardul din plasa de sarma exista un gard din scândura, gard despre care executorul afirma că nu este prevăzut in sentinţa civilă.

Existenta gardului din scândura este atestata si de expertiza întocmita in dosarul cu nr. 6774/2005 de către expert V. N., care aşa cum am arătat identifica gardul din plasa de sarma situat in partea de vest a proprietatii.

Din probele administrate si redate mai sus rezulta ca paratul pe parcursul timpului in mod treptat a înlocuit ştompii gardului de lemn cu ţevi metalice plantate in beton alături de stâlpii din lemn degradaţi.

Starea de fapt constatata de instanţa in prezentul dosar a fost reţinuta atât in ordonanţa parchetului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului parat, cat si in considerentele sentinţei penale, expuse in considerentele de mai sus.

Se apreciază astfel de către instanţa că in cauza nu exista autoritate de lucru judecat, astfel ca instanţa va respinge excepţia invocata de către paraţi.

De altfel nici nu ar exista raţiunea formulării unei noi cereri de chemare in judecată de către reclamant, în condiţiile în care nu ar fi in discuţie ridicarea unui alt gard, întrucât prin sentinţa civilă cu privire la care se invoca autoritatea de lucru judecat, este autorizat reclamantul sa efectueze lucrarea pe cheltuiala paratelor. Altfel spus in condiţiile in care gardul din plasa de sarma nu ar fi fost ridicat pana in prezent, reclamantul avea posibilitatea ca pe cheltuiala pârâţilor sa-l ridice si astfel o noua cerere de chemare in judecata nu era necesara. 

Va fi înlăturata de asemenea apărarea pârâţilor referitoare la faptul ca detin in fapt in proprietate o suprafaţa de teren mai mica decât in acte, iar reclamantul o suprafaţa de tere mai mare, si astfel nu ocupă din terenul reclamantului.

Opinia instantei are in vedere faptul ca in cauza forma celor proprietati funcţie de actele de proprietate prezentate a fost analizată in cadrul dosarului avand ca obiect grăniţuire. Fiind trasata o linie de hotar intre cele doua proprietati, sentinţa civilă fiind irevocabilă şi pusa in executare, instanţa nu mai poate reveni in litigiul de faţă să constate o altă situaţie de fapt, operand in cauză prezumţia puterii  de lucru judecat.

 Mai mult aşa cum s-a reţinut în considerentele de mai sus actele de proprietate ale reclamantului au fost contestate de catre parati, fiind pronuntata in cauza sentinta civilă cu nr. 1321/2004 fila 47. In acest context este de prisos a fi analizată o eventuală suprapunere a titlurilor de proprietate ale părţilor. In condiţiile in care paraţii nu erau mulţumiţi de întinderea terenului ce le-a revenit in proprietate,  isi puteau formula apărările corespunzătoare in cadrul dosarului având ca obiect revendicare si grăniţuire, dosar in care la rândul lor au revendicat teren de la reclamant.

 In continuare instanţa reţine că la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că în urma pronunţării ordonanţei primului procuror, reclamantul s-ar fi adresat executorului in vederea restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii ocupaţiunii terenului. Oricum exerciţiului dreptului de a promova prezenta acţiune nu este condiţionat de acesta procedura, in caz contrar reclamantul fiind lipsit de dreptul de acces la instanţă.

La stabilirea suprafeţei de teren revendicate expertul a avut in vedere atât sentinţa civilă prin care s-a stabilit linia de hotar, cat si procesul verbal de punere în posesie incheiat de executorul judecătoresc incheiat cu ocazia punerii in executare a sentintei civile de mai sus si a sentintei civile 3279/2001.

Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse instanţa apreciază astfel acţiunea reclamantului ca fiind întemeiată, si paraţii vor fi obligaţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului un teren în suprafaţa de 9 m.p. situat in intravilanul oraşului T. C. delimitat de conturul B-P –R-S-T-7-6-5-4-3-2-8-7-B, categoria de folosinţa arabil, cu vecini la N Z. D., la E Z. D. la S most P. I G., la V M. D..

S-a reţinut aşadar de catre instanţa ca paratul D. I. are calitate procesuală pasiva locuind împreuna cu soţia si soacra sa in acelasi imobil, ocupand in egala masura terenul litigios. Observând obiectul actiunii ce a fost intemeiata pe dis part 480 c.civ se retine ca paratul nu trebuie sa fie neapărat titularul dreptului de proprietate asupra terenului litigios ci un posesor nelegitim, calitate pe care paratul o are. Aşadar va fi respinsa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocata de parat.

Petitul privind obligaţia de a face este de asemenea întemeiat ocupaţiunea fiind realizată prin montarea gardului, si in temeiul art 494 c.civ vor fi obligati paratii să ridice gardul din lemn pe stâlpi metalici delimitat pe aliniamentul 2-3-4-5-6  dimensiunile acestuia fiind intre punctele 2-3 1,94 m, 3-4 1,15 m 4-5 2,25 m 5-6 1,94 m.

In temeiul art 274 c.pr.civ culpa procesuală fiind a paraţilor vor fi obligaţi  în solidar la plata către reclamant a sumei de 2220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate in toate ciclurile procesuale. Cheltuielile de judecata au fost calculate funcţie de dovezile ataşate la dosarul cauzei  si constau in onorariu avocat, taxa de timbru, onorariu experţi.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

ÎN NUMELE  LEGII

H O T   R Ă  Ş T E

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D. I..

Admite acţiunea formulata de reclamantul Z. D. domiciliat în oraşul T. C., str. T.,nr.76, judeţul Gorj  în contradictoriu cu pârâţii D. I., D. A. şi P. E., domiciliaţi în oraş T. C., str. T., nr.78, judeţul Gorj.

Obligă pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului un teren în suprafaţa de 9 m.p. situat in intravilanul oraşului T. C. delimitat de conturul B-P –R-S-T-7-6-5-4-3-2-8-7-B, categoria de folosinţa arabil, cu vecini la N Z. D., la E Z. D. la S most P. I G., la V M. D..

Obligă aceeaşi pârâţi să ridice gardul din lemn pe stâlpi metalici delimitat pe aliniamentul 2-3-4-5-6  dimensiunile acestuia fiind intre punctele 2-3 1,94 m, 3-4 1,15 m 4-5 2,25 m 5-6 1,94 m.

În temeiul art 274 c.pr.civ obligă pârâţii în solidar la plata către reclamant a sumei de 2220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate in toate ciclurile procesuale.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

 Pronunţată în şedinţa publica azi 19.12.2012.

 

Preşedinte,

C.P.

Grefier,

M.Z.

CP / 11.01.2013/6 ex

Domenii speta