Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 4042 din 05.12.2012


Titlu : revendicare imobiliară

Domeniu asociat : revendicare imobiliară

Dosar nr. ….. Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă nr.4042

Şedinţa publică de la ….

Completul compus din:

PREŞEDINTE C.V.

Grefier M.N.M.

Pe rol pronunţarea  în cauza civilă  privind  pe reclamanta  B.I., domiciliată în comuna Ţ., sat F., judeţul G, în contradictoriu cu pârâtul S. Ghe.(zis S),  domiciliat  în comuna  Ţânţăreni, sat Floreşti, judeţul Gorj, având ca obiect revendicare şi pretenţii.

Dezbaterile  au avut loc  la termenul  din  05.12.2012, fiind consemnate  în încheierea  de  şedinţă de la acea dată, parte integrantă  din prezenta  hotărâre, când, având  nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat  pronunţarea la termenul  din 12.12.2012 şi apoi, pentru  aceleaşi motive, la termenul de azi.

I N S T A N Ţ A

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-C sub nr. …/317/2012, reclamanta B.I. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. Ghe.(zis S), pentru ca în urma  probelor  ce  le va administra şi prin sentinţa ce se va pronunţa: să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi în liniştită  posesie  un imobil casă de locuit compusă din 3 camere şi sală pe beci, acoperită cu ţiglă, construită  din lemn situată  pe terenul  în suprafaţă  de  14 ari curţi construcţii, situat în  intravilanul comunei Ţ, sat F., judeţul G , cu vecinii la N- P. A., S- Ghe. E, E- Dc 5001, V- hotar; să fie obligat pârâtul  să-i achite  contravaloarea unui şopru  compus  din 3  camere  din care 3 din lemn şi una  din cărămidă ce a fost  acoperit  cu şiţă situat  pe terenul  de  la pct.1, pe care acesta  l-a demolat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că  pe terenul de  aproximativ 14 ari curţi  construcţii, situat în intravilanul comunei Ţ sat F., judeţul G, cu vecinii la  N- P.A., S – S. Ghe.E, E- Dc 5001, V- hotar se află imobilul casă de locuit  compusă din 3 camere şi sală  pe beci, acoperită cu ţiglă, construită din lemn şi un şopru compus  din 3 camere din care  2 din lemn şi una  din cărămidă, ce a fost  acoperit cu şiţă, imobile ce au fost primite de către reclamantă de la  părinţii săi P. T. şi  P. D, fiind moştenitoarea acestora, iar la căsătoria  fiicei sale, I, cu pârâtul  S. Ghe. , ea le-a permis  să locuiască  şi să se folosească  de  aceste imobile, pentru  că nu aveau unde locui.

A mai arătat reclamanta că deşi între fiica sa  şi pârât a intervenit  desfacerea căsătoriei, reclamanta în continuare i-a permis acestuia  să se folosească  de  bunurile  descrise  mai sus  şi să locuiască  acolo doar pentru ca acesta să fie alături  de  copiii săi, de nepoţii săi, însă în anul 2010, pârâtul şi-a dat  afară copii din imobilul în care el era  tolerat de reclamantă doar pentru a fi aproape de ei şi, deşi în nenumărate  rânduri a încercat  o înţelegere amiabilă cu el în sensul că l-a rugat să aibă o atitudine normală de familie cu fiii săi, asigurându-l în schimb că îi va permite să locuiască în continuare în imobilele proprietatea sa, acesta a refuzat şi refuză în mod constant.

Cu privire la imobilul şopru descris la pct.4 a arătat reclamanta că acesta l-a demolat fără acordul  său însuşindu-şi toate  materialele provenite din acesta.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, art.563 Cod civil.

Apărătorul reclamantei, avocat B.I.  a depus la dosarul cauzei  taxa judiciară de  timbru în sumă  de  50,00 lei, adresa nr. 94431 din data de 21.09.2010 emisă de I.P.J.G – Postul de Poliţie  Ţ, chitanţa în sumă de 452 lei, reprezentând diferenţă taxă de timbru, notă de şedinţă, trei declaraţii extrajudiciare ale lui H. V., F. G. şi Ş. E., note de şedinţă şi a solicitat proba testimonială cu  martori, sens în care a propus pe D. I., T. A. şi proba cu expertiză tehnică de specialitatea „construcţii”.

 Pârâtul S. Ghe.(zis S.) a depus la dosar notă de şedinţă – întâmpinare, prin  care a solicitat  respingerea  acţiunii în revendicare  imobiliară şi pretenţii formulată de reclamanta  B. I. cu cheltuieli de judecată.

În privinţa imobilului casă  de locuit a precizat că nu există  nici un imobil având  componenţa  şi dispunerea camerelor din acţiune, a existat, iniţial, o construcţie casă de locuit, din lemn, având 3 camere, acoperită cu tablă, posibil fostă  proprietare  a bunicului reclamantei, P. I., construcţie care să fi fost moştenită de acesta de la părinţii  săi, P.  I. şi P.I.. Că, iniţial, prin testamentul autentificat sub nr.20/15.01.1964, încheiat  la Notariatul de Stat Regional  F., numitul P.I. a dispus ca, după încetarea  sa din viaţă, fiul său, P.  I.T. să stăpânească gospodăria sătească din comuna Ţ, sat F, compusă din  casă de locuit din lemn, acoperită cu ţiglă, având  3 camere(nu avea beci) şi un şopron  cu 3 camere, acoperit cu şiţă, bunurile  testate intrând în proprietatea sa” prin moştenire  părintească de la tatăl său, decedat de peste 50 de ani”, testament  respectiv  fiind revocat prin testamentul  autentic  din data de  06.02.1964, încheiat  tot la Notariatul de  Stat Regional F, aşa cum se  menţionează chiar  pe testamentul respectiv.

A mai arătat că după decesul lui P. T. din data de 05.01.1997, conform înscrisului  intitulat”Act de  partaj succesoral” autentificat  sub nr.1932/19.12.1997 la BNP C. C, a intervenit  un partaj voluntar asupra bunurilor provenite  de la P. I.T., între cele 4 fiice ale  acestuia: H.  V., S. E, B. I. şi F. G, în urma acestui partaj succesoral din data de 19.12.1997 privind succesiunea  lui P.  I.T, în lotul  nr.3, atribuit lui B. I., sunt repartizate doar câteva  suprafeţe de  teren(4 bucăţi) şi nici o construcţie, iar printre  terenurile atribuite în lotul nr.3 nu se regăseşte  şi terenul de  1.400 mp,  pe care  se  regăsea  casa de locuit, doar  în lotul nr.1, H. V., sunt atribuite construcţii( cota de 5/8 din construcţii), fiind vorba de  cu totul  alte construcţii(o altă casă  de  locuit, o bucătărie , un alte  teren), situate pe un alt teren  formând  o cu totul altă  gospodărie decât  acea din litigiu.

În continuare pârâtul a arătat că există mai multe succesiuni, cu diferiţi moştenitori şi cote succesorale legale care conduc la concluzia că reclamanta nu este  nici unica  moştenitoare, nici unica proprietară a imobilelor construcţii, invocând excepţia  lipsei calităţii  procesuale active în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă şi art.480 Cod civil, motiv pentru care  a solicitat  admiterea excepţiei lipsei  calităţii  procesuale  active şi să  se dispună respingerea  acţiunii ca  fiind formulată de o persoană lipsită de calitate  procesuală activă.

În dovedirea  celor expuse a  solicitat proba cu interogatoriu reclamantei, martori, înscrisuri.

Apărătorul pârâtului avocat C.I. a depus la dosar împuternicire avocaţială, titlul de proprietate  nr.436159 din data de  6 iulie 1994, proiect  autorizaţie construire, certificatul de urbanism nr.52/30.08.1994, autorizaţie de construire nr.6/23.02.1995, memoriu  de prezentare, plan  fundaţie, act de partaj succesoral, testament, contract de furnizare a energiei electrice pentru iluminat casnice, bon de mişcare contor electric, note de şedinţă.

La termenul de judecată din data de 03.10.2012 s-a pus în discuţia părţilor şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârât prin întâmpinare.

În cauză au fost încuviinţate proba cu interogatoriul, proba testimonială şi efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii, s-a ţinut interogatoriu părţilor, răspunsurile acestora fiind consemnate  în listele cu întrebări ataşate la dosar şi au fost audiaţi martorii D. I, T. A., propuşi de reclamantă, D. M. şi C. D, propuşi de pârât.

În şedinţa publică din data de 31 octombrie 2012  a fost desemnat  domnul expert F.F, iar la data de 29.11.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză la care părţile au formulat obiecţiuni, obiecţiunile fiind respinse de către instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că imobilul casă de locuit în litigiu a aparţinut autorilor reclamantei, martorii audiaţi în cauză arătând că imobilul provine de tatăl reclamantei, fiind lăsat ca zestre acesteia.

După căsătoria pârâtului cu fiica reclamantei, reclamanta le-a permis celor doi să locuiască în imobil, pe numele pârâtului fiind eliberat titlul de proprietate nr.436159/06.07.1994, prin constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului.

Ca urmare a desfacerii căsătoriei dintre pârât şi fiica reclamantei şi a relaţiilor acestuia cu copii rezultaţi din căsătorie, relaţiile dintre părţi s-au deteriorat, reclamanta pretinzându-i pârâtului să părăsească imobilul, stare de fapt ce rezultă din interogatoriul părţilor, adresa nr.94431/21.09.2010 emisă de Postul de Poliţie Ţ şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Având în vedere starea de fapt relevată de probele administrate, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art.563 Cod civil pentru promovarea acţiunii în revendicare, respectiv că este proprietara imobilului şi că pârâtul îl deţine fără drept.

Astfel, atât din probele administrate, cât şi din întâmpinarea şi notele de şedinţă depuse la dosar de către pârât rezultă că imobilul casă de locuit a aparţinut autorilor reclamantei, acţiunea în revendicare a acesteia fiind admisibilă şi în situaţia în care nu ar deţine un drept exclusiv asupra imobilului, dobândit în urma partajului, art.643 alin. 1 Cod civil  permiţând fiecăruia dintre coproprietari să promoveze acţiunea în revendicare.

Totodată, împrejurarea că pârâtul ar fi adus îmbunătăţiri la imobil, nu este de natură să paralizeze acţiunea în revendicare, indiferent de valoarea acestor investiţii, cât timp probele administrate au relevat că imobilul nu a fost demolat, ci i s-au adus îmbunătăţiri, cu privire la acestea fiind aplicabile dispoziţiile prevăzute de art.494 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data efectuării.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să achite contravaloarea şoprului, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998  din Cod civil de la 1864, aplicabil speţei, potrivit căruia orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Astfel,  prin probele administrate în cauză reclamanta nu a făcut dovada că demolarea şoprului s-a făcut fără acordul său, iar martorul C. D. a declarat că şoprul era în stare de degradare şi a fost demolat pentru că prezenta pericol.

Cum reclamanta nu a făcut dovada existenţei faptei ilicite şi a prejudiciului, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului.

 În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând taxa de timbru aferentă acţiunii în revendicare, onorariu avocat, onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta B. I., domiciliată în comuna Ţ, sat F, judeţul G, în contradictoriu cu pârâtul S. Ghe. (zis S), domiciliat în comuna Ţ, sat F, judeţul G.

Obligă pârâtul  să lase  reclamantei  în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul casă de locuit, compus din 3 camere şi sală pe beci, situată în comuna Ţ, cu vecinii N- P. A., S- Ghe. E., E – Dc 5001, V - hotar.

Respinge capătul de cerere privind pretenţiile.

Obligă  pârâtul  la plata  către reclamant a sumei de 1514 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 12.12.2012.

Preşedinte,

C.V.

Grefier,

M.N.M.

Red.C.V.Tehn.D.A.

4ex/10 ianuarie 2013