Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

T-C.

Sentinţa civilă Nr. 1219/2013

Şedinţa publică de la 16 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.M.P

Grefier E.I.

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta S.C. D.P.S.R.L., prin administrator L.C.A., cu sediul în comuna B., judeţul G., în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. G. şi Ministerul de Finanţe - prin D.G.F.P.G., ambii cu sediul în T-J., judeţul G., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamanta fiind reprezentată de avocat O.I.A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care apărătorul reclamantei a învederat că nu formulează obiecţiuni la raportul de expertiză şi îşi precizează câtimea obiectului cererii la suma de 13.932 lei, aşa cum a fost calculată de expert D.I..

Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, constatând încheiată cercetarea judecătorească şi cauza în stare de judecată, instanţa a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat O.I.A. pentru reclamantă a solicitat admiterea acţiunii, aşa cum a fost precizată şi completată, obligarea pârâţilor în solidar la plata despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză, reprezentând contravaloarea făinii confiscate; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi onorariu de expert.

J U D E C Ă T O R I A

Deliberând asupra cauzei civile de fată;

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă la data de 13.11.2012, sub nr. 4569/317/2012, reclamantul L.C.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul I.P.J.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea  pârâtului să-i plătească contravaloarea a 10.320 kg făină, care au fost ridicate în vederea confiscării la data de 24.01.2010, în acest sens întocmindu-se procesul – verbal seria AP nr.1008114/24.01.2010; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face  în prezenta cauză.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, prin procesul verbal seria AP nr.1008114/24.01.2010 a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1500  lei şi  s-a dispus ridicarea în vederea confiscării a 10.320 kg făină, iar prin sentinţa civilă nr.1510 din 12 mai 2010 pronunţată în dosarul nr.513/317/2010 al Judecătoriei T-C., rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.1479/05.10.2010 a Tribunalului G., a fost admisă plângerea  formulată de el şi înlăturată sancţiunea complementară a  confiscării de 10.320 kg făină.

A mai arătat reclamantul că, deşi a solicitat să i se restituie în natură aceste bunuri, pârâtul  a comunicat la solicitările sale că aceste bunuri nu mai există în prezent, fiind imposibilă  restituirea în natură, astfel încât se impune să-i plătească contravaloarea acestor bunuri, valoare  care însă nu a fost stabilită prin sentinţă, astfel încât în temeiul art.574 C.proc.civ. se impune să se stabilească valoarea acestor bunuri confiscate.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile  art.274 C.proc.civ. şi art.574 C.proc.civ.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copie, sentinţa civilă nr.1510/12.05.2010 pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr.513/317/2010, decizia nr.1479/05.10.2010 pronunţată de Tribunalul G. în dosarul nr.513/317/2010, procesul verbal de contravenţie seria AP nr.1008114/24.01.2010 (filele 4-8).

La solicitarea instanţei, prin adresa nr.41758/12.01.2013 (fila 15 dosarul cauzei), pârâtul I.P.J. G. a comunicat următoarele: marfa confiscată, produs perisabil, a fost predată, spre valorificare, D.G.F.P.G., la data de 22.02.2010, astfel cum rezultă din documentele anexate (borderou cu bunurile ce urmează a fi predate la data de 22.02.2010 şi proces-verbal de predare-primire din data de 22.02.2010, înregistrat sub numărul  10126/24.02.2010). Adresa de înaintare a avut şi caracter de întâmpinare, pârâtul invocând disp. art.40 –art.41 din HG 731/2007, faţă de care a apreciat că obligaţia restituirii sumei rezultate din valorificare revine organului de valorificare, şi nu organului care a aplicat sancţiunea. Adresei de înaintare i-au fost ataşate, în copie, proces verbal din data de 22.02.2010, borderou cu bunurile ce urmează a fi predate la data de 22.02.2010 (filele 16-17).

Pentru termenul de judecată din data de 15.01.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare la acţiune – cerere completatoare (fila 18), prin care a arătat că a înţeles să formuleze prezenta acţiune în calitate de administrator la S.C. D.P.S.R.L., cu sediul în comuna B., judeţul G., şi că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, atât pe Inspectoratul  Judeţean de Poliţie G., cât şi pe Ministerul de Finanţe prin Direcţia Generală a Finanţelor  Publice G., acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile OG 2/2001, în ceea ce priveşte  înlăturarea măsurilor complementare.

Cererea completatoare şi precizatoare a fost comunicată pârâtului I.P.J. G. cu menţiunea de a formula un punct de vedere cu privire la această cerere, fiind, de asemenea, comunicată D.G.F.P.G.

Pârâta D.G.F.P.G. a formulat întâmpinare (filele 22-24 dosarul cauzei), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Pe cale de excepţie, pârâta a invocat lipsa calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român, întrucât, potrivit  dispoziţiilor art.25 din Decretul nr.31/1954, statul este persoană juridică în raporturile în care  participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii, el participând în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop. A mai precizat pârâta că art.7 din Legea nr.314/2001, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că Direcţiile Generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti reprezintă statul în calitate de proprietar al bunurilor devenite ale statului, aşadar, calitatea de reprezentant al Statului Român în litigiile având ca obiect restituirea bunurilor confiscate sau a contravalorii acestora aparţine DGFP G..

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că cele 10.320 kg de făină, confiscate prin procesul verbal de contravenţie nr.1008114/24.01.2010 al IPJ G., au fost predate spre valorificare instituţiei pârâte şi au fost valorificate în conformitate cu prevederile HG  nr.731/2007, republicată, privind  aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG  nr.14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate potrivit legii, în proprietatea privată a statului  rezultând suma de 6.937,82 lei fără TVA. Cantitatea de făină a fost declarată pe bază de  borderou  la DGFP G. de către IPJ G., cu adresa nr.38037/23.02.2010 înregistrată la DGFP G. sub nr.10126/24.02.2010, valoarea acesteia fiind stabilită prin evaluare la suma de 8.256 lei cu TVA, valoarea fără TVA fiind de 6.937,82 lei. A mai susţinut pârâta că suma la care instanţa poate obliga la restituire este suma de 6.937,82 lei, întrucât, potrivit dispoziţiilor art.40 alin.3 din  HG  nr.731/2007 privind aprobarea NM de aplicare a OG nr.14/2007 privind reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii în proprietatea privată a  statului, ”În cazul bunurilor valorificate, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul  valorii  recuperate în urma valorificării”. În temeiul art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, proces verbal de evaluare din 02.03.2010, adresa IPJ G. nr.38037/23.02.2010 prin care s-a transmis borderoul cu bunurile  confiscate şi intrate în proprietatea privată a statului, factura fiscală Seria GJ ANAF  nr.0009389/03.03.2010, chitanţa seria TS6 nr.6001132/04.03.2010, ordin de plată nr.14/03.03.2010 (filele 30-36).

Prin încheierea de şedinţă din 12.02.2013 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român, invocată de pârâta D.G.F.P.G., a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza specialitate evaluare bunuri mobile, urmând ca expertul să răspundă la următorul obiectiv: să se calculeze contravaloarea cantităţii de făină confiscate de la societatea reclamantă, respectiv 10320 kg făină albă vrac, tip 650, în raport cu valoarea de circulaţie a acesteia. A fost desemnat expert evaluator bunuri mobile D.I., cu un onorariu în cuantum de 500 de lei.

La data de 02.04.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic D.I. (filele 51-59), fiind acordat un termen pentru observarea raportului de expertiză de către toate părţile.

La raportul de expertiză nici una dintre părţi nu a formulat obiecţiuni.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr.1008114/24.01.2010 întocmit de intimatul I.P.J. G., L.C.A. a fost sancţionat cu amendă de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea 12/1990, prin acelaşi proces verbal de contravenţie dispunându-se şi confiscarea unei cantităţi de 10.320 kg făină.

Împotriva procesului verbal de contravenţie, contravenientul L.C.A. a formulat plângere contravenţională şi prin sentinţa civilă nr. 1510/12.05.2010 a Judecătoriei T-C., plângerea a fost admisă, a fost anulat procesul verbal de contravenţie seria AP nr. 1008114/24.01.2010, a fost exonerat petentul de plata amenzii şi a fost înlăturată sancţiunea complementară a confiscării cantităţii de 10320 kg făină, reţinându-se, în motivarea hotărârii judecătoreşti, că în cursul judecăţii s-a făcut dovada existenţei documentelor de provenienţă pentru cantitatea de făină transportată, prin aceea că la dosar au fost depuse facturi fiscale prin care S.C. D.P.S.R.L. a achiziţionat făina confiscată.

Împotriva sentinţei civile nr.1510/12.05.2010 a formulat recurs pârâtul I.P.J. G., iar prin decizia civilă irevocabilă nr.1479/05.10.2010 a Tribunalului G. recursul declarat a fost respins ca tardiv.

Se mai reţine că făina confiscată, în cantitate de 10320 kg, a fost predată în custodie către S.C. G. S.R.L. la data de 24.01.2010, potrivit procesului verbal de custodie (filele 12-13 dosar nr.513/317/2010), după care, cantitatea de făină a fost declarată de către IPJ G., pe bază de borderou, la DGFP G., cu adresa nr.38037/23.02.2010, înregistrată la DGFP G. sub nr.10126/1/24.02.2010 (filele 30-31), comisia de evaluare stabilind valoarea mărfii confiscate la suma de 8256 lei, din care 1318,18 lei reprezentând TVA.

Conform facturii fiscale seria GJ ANAF nr.0009389/03.03.2010 (fila 34 dosar), cele 10320 kg de făină au fost valorificate, fiind achiziţionate la preţul de 8256 lei, de către S.C. G. S.R.L.

În prezenta cauză, reclamanta S.C. D.P.S.R.L., în calitate de proprietară a mărfii confiscate reprezentate de făina albă în cantitate de 10320 kg, solicită obligarea pârâţilor I.P.J. G. şi M.F.P.prin D.G.F.P.G., în solidar, la plata sumei de 13932 lei, contravaloarea mărfii confiscate prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr.1008114/24.01.2010, anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Cu prioritate, instanţa constată că, în speţă, nu este incident nici un caz de solidaritate pasivă, convenţională sau legală, în condiţiile în care cei doi pârâţi nu şi-au asumat, prin convenţia lor, o obligaţie solidară şi nu există nici un caz de solidaritate pasivă legală, analiza temeiniciei acţiunii deduse judecăţii urmând a se face raportat la fiecare pârât în parte, ţinând cont de calitatea acestuia şi de raportul juridic în care se află cu reclamanta.

Astfel, în ceea ce priveşte pârâtul M.F.P.prin D.G.F.P.G., instanţa reţine că, potrivit disp. art.1 din OG 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, „bunurile de orice fel intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică în condiţiile prezentei ordonanţe, de către M.F.P.prin organele de valorificare abilitate”, iar potrivit disp. art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ, în înţelesul prezentei ordonanţe, prin organe de valorificare se înţeleg “direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene (…)”, ceea ce înseamnă că acest pârât are calitatea de organ de valorificare a mărfii confiscate reprezentate de făina albă în cantitate de 10320 kg.

În aceste condiţii, instanţa reţine că, din întreaga economie a OG 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului şi a HG 731/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanţe, rezultă că organele de valorificare au obligaţia de a prelua de la deţinători bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, declararea bunurilor făcându-se pe bază de borderou, predarea şi preluarea acestora consemnându-se într-un proces verbal de predare-primire, după care organele de valorificare procedează la evaluarea bunurilor, întocmind un proces verbal de evaluare, şi la valorificarea lor printr-una din modalităţile prevăzute de legea specială, respectiv valorificare prin magazinele proprii, prin licitaţie publică, în regim de consignaţie ori prin bursele de mărfuri.

De asemenea, art. 40 din HG 731/2007 prevede la aliniatul 1 că „organele de valorificare restituie bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau contravaloarea acestora, în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile”, aliniatul 3 al aceluiaşi text normativ prevede că „în cazul bunurilor valorificate, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii recuperate în urma valorificării”, iar aliniatul 6 prevede că sumele prevăzute la aliniatul 3 pot fi actualizate numai pe bază de hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.

În speţă, conform prevederilor legale, organul de valorificare, Direcţia Finanţelor Publice G., a preluat de la I.P.J. G. cantitatea de 10320 kg, făină albă vrac tip 650, confiscată prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr.1008114/24.01.2010, pe baza borderoului nr.38037/23.02.2010, înregistrat la organul de valorificare sub nr.10126/24.02.2010 (filele 32-33), a încheiat procesul verbal de predare-primire nr.10435/25.02.2010, a evaluat, prin comisia de evaluare înfiinţată, cantitatea de făină confiscată la suma de 6937,82 lei (8256 cu TVA) şi a valorificat-o la suma arătată, emiţând factura fiscală seria GJ ANAF  nr.0009389/03.03.2010 (fila 34).

În condiţiile în care, prin sentinţa civilă nr.1510/12.05.2010 a Judecătoriei T-C., rămasă irevocabilă prin decizia nr.1479/05.10.2010 a Tribunalului G., a fost anulat procesul verbal de contravenţie şi a fost înlăturată măsura confiscării, este evident că organul de valorificare are obligaţia de a restitui suma încasată drept contravaloare a mărfii confiscate şi intrată în bugetul consolidat al statutului încă din 03.03.2010, drept pentru care, raportându-se la criteriul de actualizare indicat de legea specială, respectiv nivelul actualizat al preţurilor, instanţa va obliga pârâtul M.F.P.prin D.G.F.P.G. la plata către reclamanta S.C. D.P.S.R.L. a sumei de 8107,54 lei, reprezentând valoarea rezultată din valorificarea mărfii confiscate prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr.1008114/24.01.2010, valoare actualizată cu indicii medii ai preţurilor de consum, conform calculului efectuat de expertul evaluator D.I. în raportul de expertiză întocmit.

 În ceea ce priveşte pârâtul I.P.J. G., instanţa reţine că, potrivit art.41 din OG nr.2/2001 republicată, „(1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta măsura, în condiţiile legii. (2) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. (3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanţa va dispune sa se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.”

Apreciază instanţa că, referindu-se la achitarea unei despăgubiri celui în drept, în înţelesul obişnuit şi în cel juridic despăgubirea având sensul de sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat, norma generală în materie, OG 2/2001,  a evocat ideea de prejudiciu, şi, concomitent, pe aceea de reparare a prejudiciului, deci de răspundere juridică, răspundere care, în speţă, faţă de principiile generale în materie, nu poate îmbrăca decât forma unei răspunderi civile delictuale.

Analizând, din perspectiva răspunderii civile delictuale, instanţa constată că în cauză există un prejudiciu, rezultat negativ suferit, şi constă în aceea că proprietarul cantităţii de făină, confiscate prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr.1008114/24.01.2010, a fost lipsit de bunul său, încălcându-i-se atributele dreptului de proprietate, suferind o diminuare a patrimoniului său din momentul confiscării bunurilor, iar acest prejudiciu a fost cauzat prin fapta pârâtului I.P.J. G. care a întocmit procesul verbal de contravenţie, anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, şi a dispus măsura confiscării, înlăturată de instanţa de judecată prin aceeaşi hotărâre. Este evidentă legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, iar vinovăţia există în sensul legii civile, în care răspunderea civilă delictuală este angajată pentru culpa levissima, cea mai uşoară culpă. Cu atât mai mult, se reţine culpa acestui pârât cu cât, prin adresa nr.38037/23.02.2010, cu care a înaintat organului de valorificare borderoul cu bunurile confiscate, a făcut menţiunea că în cazurile cuprinse în borderou nu s-au înregistrat contestaţii şi procesele verbal de constatare a contravenţiilor constituie titlu executoriu. Este evident că această atestare nu corespundea realităţii, în condiţiile în care în data de 02.02.2010 fusese promovată plângere împotriva procesului verbal de contravenţie, plângere înregistrată pe rolul instanţei sub nr.513/317/2010, or, faţă de disp. art.37 din OG 2/2001, procesul verbal de contravenţie nu reprezenta titlu executoriu, situaţie în care şi regimul valorificării mărfii confiscate ar fi urmat a fi analizat prin prisma altor dispoziţii legale. De asemenea, reţine instanţa că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că organul de valorificare a fost anunţat până la momentul promovării acţiunii de faţă, de către I.P.J. G., că procesul verbal de contravenţie a fost anulat şi măsura confiscării a fost înlăturată.

În speţă, criteriul pentru stabilirea „despăgubirii” îl dă chiar OG 2/2001, respectiv „valoarea de circulaţie a bunurilor confiscate”, criteriu faţă de care expertul evaluator D.I. a stabilit că valoarea de circulaţie a cantităţii de 10320 kg făină, cu caracteristicile făinii confiscate, este de 13932 lei.

Aceasta este şi valoarea pe care apreciază instanţa că trebuie să o primească, conform OG 2/2001, „cel în drept”, acesta neputând fi altul decât proprietarul mărfii confiscate, în speţă S.C. D.P.S.R.L.

A stabili că proprietarul mărfii confiscate trebuie să primească doar contravaloarea mărfii rezultată din valorificare ar contraveni dispoziţiilor OG 2/2001, care prevăd dreptul proprietarului de a primi o despăgubire egală cu valoarea de circulaţie a bunurilor confiscate.

În acelaşi sens, instanţa are în vedere şi disp. art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internaţional”. Scopul art.1 al Protocolului Adiţional este apărarea proprietăţii, aşa cum reiese clar din conţinutul primului alineat, rolul Convenţiei fiind acela de a veghea ca inerentele privări de proprietate, chiar într-o societate democratică, să se facă cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de legi si tratate pentru a se asigura o cât mai eficientă apărare a dreptului de proprietate.

Conform jurisprudenţei CEDO, noţiunea de „bun” are o accepţie vastă, Curtea Europeană apreciind în unele speţe (Cauza V. împotriva R.), că anularea unei decizii administrative prin care s-a dispus confiscarea unor bunuri, a antrenat cu certitudine o lipsire de proprietate. Caracterul nelegal deja stabilit al confiscării bunurilor reprezintă un element decisiv în aprecierea încălcării dreptului la proprietate în speţă şi permite concluzia că titularul acestuia a suferit o confiscare în fapt incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale.

Având în vedere cele expuse, disp. art.41 din OG 2/2001, art.998-999 vechiul C.civ. (în vigoare la data întocmirii procesului verbal de contravenţie) şi disp. art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, instanţa ava obliga pârâtul I.P.J. G. la plata către reclamanta S.C. D.P.S.R.L. a sumei de 5824,46 lei, reprezentând despăgubiri civile, diferenţa între valoarea de circulaţie a mărfii confiscate (la care este îndreptăţită societatea proprietară a bunurilor confiscate) şi valoarea actualizată rezultată din valorificarea mărfii confiscate (la plata căreia este obligat organul de valorificare).

Pentru toate considerentele ce preced, instanţa va admite în parte acţiunea civilă de faţă şi va obliga pârâţii la plata către reclamantă a sumelor aşa cum au fost detaliate mai sus, soluţia admiterii în parte fiind justificată prin aceea că a fost apreciată ca neîntemeiată solicitarea de obligare în solidar a celor doi pârâţi la plata sumei totale.

În temeiul art.274 C.pr.civ., deşi ambii pârâţi au căzut în pretenţii faţă de reclamantă, instanţa apreciază că, sub aspectul culpei procesuale, aceasta revine pârâtului I.P.J. G., drept pentru care îl va obliga la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, onorariu expert (chitanţă stată la fila 42 dosarul cauzei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

Admite în parte acţiunea civilă, cu precizările ulterioare, formulată de reclamanta S.C. D.P.S.R.L., prin administrator L.C.A., cu sediul în comuna B., judeţul G., în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. G. şi Ministerul de Finanţe - prin D.G.F.P.G., ambii cu sediul în T-J., judeţul G..

Obligă pârâtul M.F.P.prin D.G.F.P.G. la plata către reclamanta S.C. D.P.S.R.L. a sumei de 8107,54 lei, reprezentând valoarea rezultată din valorificarea mărfii confiscate prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr.1008114/24.01.2010, valoare actualizată cu indicii medii ai preţurilor de consum.

Obligă pârâtul I.P.J. G. la plata către reclamanta S.C. D.P.S.R.L. a sumei de 5824,46 lei, reprezentând despăgubiri civile, diferenţa între valoarea de circulaţie a mărfii confiscate şi valoarea actualizată rezultată din valorificarea mărfii confiscate.

Obligă pârâtul I.P.J. G. la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.04.2013..

Preşedinte,

L.M.P

Grefier,

E.I.

Domenii speta

Spete similare