Santajul, art. 194 alin. 1 Cod penal

Sentinţă penală 113 din 02.04.2010


Obiect: şantajul, art. 194 alin. 1 Cod penal

Sentinţa penală nr. 113/02.04.2010

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor X. şi Y., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în zilele de 8 şi 9 ianuarie 2010, inculpaţii au conceput şi expediat mai multe bilete prin care au ameninţat pe Z. şi membrii familiei sale cu moartea şi incendierea bunurilor, pentru a obţine suma de 28.000 Euro.

Inculpata Y. nu a fost de acord să dea declaraţie în instanţă, precizând că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul X. a învederat instanţei următoarele :

Se află în relaţii de concubinaj cu coinculpata Y., pe care a cunoscut-o în Italia, şi a locuit împreună cu aceasta într-un apartament închiriat în Tg. Neamţ.

Concubina sa l-a determinat să scrie cele două bilete, la dictarea acesteia, pentru a învăţa limba română, necunoscând scopul în care cele două bilete urmau să fie folosite.

Totul a început ca o joacă, el scria biletele în limba italiană, iar coinculpata i le traducea în limba română, însă la dictarea acesteia.

În concluzie, recunoaşte săvârşirea infracţiunii de şantaj şi regretă cele întâmplate, neştiind în realitate despre ce este vorba.

Au fost audiate martorele A. şi B., depoziţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 18 martie 2010, partea vătămată Z., prin apărător ales, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale.

Examinând probatoriul administrat în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

La data de 08.01.2010, numitul C., a sesizat organele de poliţie în legătură cu un bilet găsit în aceeaşi zi pe parbrizul maşinii proprietate personală, parcat în faţa locuinţei, bilet prin care soţia sa şi membrii familiei erau ameninţaţi cu acte de violenţă şi incendierea locuinţei, dacă nu ar fi plătit suma de 28.000 Euro.

Informaţiile cuprinse în acel mesaj trădau faptul că emitenţii cunoşteau în amănunt detalii ale vieţii private ale familiei părţii vătămate.

A doua zi, pe parbrizul aceluiaşi autoturism, partea vătămată Z. a găsit un alt bilet, aproape identic, în care era descris itinerariul părţii vătămate din ziua precedentă, pentru ca aceasta să conştientizeze iminenţa pericolului.

Biletele au fost scrise de mână, cu majuscule, pe o foaie de caiet de limba română, iar în cel de-al doilea, care, de asemenea, a fost predat organelor de poliţie, i se cerea părţii vătămate să predea suma de bani până la orele 12:00, în caz contrar ameninţările urmau să fie puse în practică.

Partea vătămată Z., conform „instrucţiunilor” date prin respectivele bilete, s-a deplasat cu maşina în parcarea magazinului „Q”, de unde a cumpărat o sacoşă galbenă, apoi a mers la bancă, unde s-a prefăcut că retrage suma de bani cerută (care, în fapt, au fost pachete cu şerveţele tăiate în forma şi mărimea necesare). A pus pachetul în sacoşă, apoi s-a deplasat pe jos până la magazinul „R.” şi a plasat sacoşa într-o pubelă.

Zona a fost supravegheată şi filmată de organele de poliţie. Nu după mult timp, a apărut inculpata Y., care a început să caute în tomberonul unde a fost lăsată sacoşa.

Din probele administrate în cauză, rezultă că au venit împreună din Italia şi au locuit fără forme legale într-un apartament din Tg. Neamţ, împreună cu fiica de 12 ani a inculpatei Y..

Aceasta a lucrat în luna decembrie 2009 ca menajeră la familia G., ocazie cu care a aflat informaţii despre membrii familiei şi averea pe care o posedă, informaţii pe care le-a povestit concubinului său.

Împreună s-au decis să o şantajeze pe partea vătămată, pentru a obţine bani. Astfel, inculpatul X. a conceput şi scris mesajele de ameninţare în limba italiană, iar inculpata le-a tradus şi scris de tipar în limba română, pe nişte foi de hârtie luate dintr-un caiet al fiicei sale, B.. Ulterior, ambele mesaje au fost copiate de inculpat în limba română.

Astfel, cu ocazia percheziţiei corporale, asupra inculpatului au fost găsite trei foi de hârtie, pe care erau scrise în limba italiană, ameninţările şi planul stabilit.

Acest aspect este confirmat atât de depoziţiile martorelor A. şi B., dar şi concluziile raportului de expertiză grafică, dispusă în cursul urmăririi penale, din care rezultă că scrisul aparţine inculpatului X..

Prin declaraţiile date în cauză, cei doi inculpaţi au încercat să se învinuiască unul pe celălalt, acuzându-se reciproc. Astfel, inculpata Y. a recunoscut, la urmărirea penală, că a săvârşit fapta, însă sub imperiul ameninţării coinculpatului X., deşi a avut posibilitatea concretă de a denunţa această faptă, de asemenea, nici susţinerile inculpatului X., cum că nu a avut cunoştinţă de conţinutul biletelor şi scopul în care acestea urmau să fie folosite, nu pot fi reţinute, atâta timp cât s-a stabilit că biletele găsite asupra inculpatului la percheziţia corporală, erau scrise de acesta în limba sa maternă.

În drept, instanţa reţine că fapta celor doi inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 194 alin. 1 Cod penal.

Vinovăţia inculpaţilor este dovedită cu următoarele mijloace de probă : plângerea şi declaraţia părţii vătămate, procesul verbal de depistare în flagrant, proces verbal de conducere în teren, dovezi predare-primire, biletele de ameninţare în original şi copie, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, suport CD conţinând înregistrările video ale depistării în flagrant a inculpatei, declaraţiile martorilor D., E., F., G., H., audiaţi în cursul urmăririi penale, A. şi B., audiate şi în instanţă.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care au fost comise, dar şi persoana inculpaţilor.

Astfel, aceştia sunt la prima abatere de la legea penală, ambii au copii minori în întreţinere; astfel, inculpata Y. este divorţată, iar fiica sa B. se află în prezent în îngrijirea bunicilor paterni, aceasta deoarece mama sa a fost arestată preventiv, iar inculpatul X. are trei copii minor în întreţinere, aşa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor ataşate la dosar de inculpat (filele 60-65).

Cum cei doi inculpaţi nu au mai fost condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 6 aluni, iar pedeapsa ce urmează a fi aplicată nu depăşeşte 3 ani, instanţa va face aplicaţia dispoziţiilor art. 81-82 Cod penal, care reglementează beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei, sens în care inculpaţii vor fi atenţionaţi asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

Instanţa va dispune punerea de îndată în libertate a celor doi inculpaţi, iar în baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, instanţa va respinge ca tardiv formulată cererea părţii vătămate privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale, pentru următoarele considerente :

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă a părţii vătămate se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar în cursul judecăţii a solicitat obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale, la termenul de judecată din data de 18 martie 2010, în condiţiile în care actul de sesizare a fost citit şi inculpaţii interogaţi la termenul de judecată din data de 18 februarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru toate părţile.

Este neîndoios că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral urmare a ameninţărilor aduse de inculpaţi, însă, aşa cum s-a arătat mai sus, cererea sa de constituire ca parte civilă în procesul penal, a fost formulată peste momentul impus de art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât inculpaţii, prin apărători, au invocat tardivitatea formulării acestei cereri.