Civil - acţiune în constatare

Hotărâre 11248 din 29.11.2010


Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3059/320/2009, reclamanţii VS, VL şi SS au solicitat în contradictoriu cu SG, în calitate de moştenitor al BE şi SE, BI, TCV şi TL, PA:

-să se constate joncţiunea posesiilor asupra imobilului înscris în C.F. nr. 851 Sâncraiu de Mureş, nr. top 302/3/4 (303/2/1 302/2/1) în suprafaţă de 1200 mp proprietate a defunctei BE.

- să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil prin uzucapiune.

-să se dispună întabularea dreptului de proprietate pe numele reclamanţilor, în cote egale.

În fapt, reclamanţii au susţinut că proprietara tabulară a acestui teren a decedat aproximativ în anul 1960 avându-i moştenitori pe fiica SE şi pe BI, fiu.

În anul 2005, conform adeverinţei nr. 57 din 2009, SE a decedat, moştenitorul acesteia fiind fiul, SG, pârâtul din cauză.

Asupra acestui imobil reclamanţii au exercitat o posesie utilă, netulburată, continuă, publică, sub nume de proprietar atât de reclamanţi cât şi de autorii lor, fiind îndeplinite condiţiile art. 1847 C civil şi următoarele.

În anul 1998, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3689 susţin că au cumpărat 500 mp din acest imobil, împreună cu construcţiile de la pârâtul Tătaru Coriolan, iar acesta l-a cumpărat, la rândul lui de la PA, fiind îndeplinite condiţiile art. 1860 C civil.

Terenul este îngrădit încă din timpul vieţii proprietarului tabular, cu o suprafaţă de 1700 mp, în anul 1998 fiind dezmembrat în două parcele de 1200 mp respectiv de 500 mp.

În drept, reclamanţi au invocat şi prevederile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.

Cererea a fost legal timbrată cu 3008 lei taxă de timbru şi 3 lei timbru judiciar. (f.19, 34)

Reclamanţii, la solicitarea instanţei, în vederea lămuririi cadrului procesual sub aspectul părţilor şi al obiectului (încheierea din 08.02.2010) au precizat cererea, lărgind cadrul procesual, fiind atras în judecată Siko Ioan, în calitate de moştenitor al defunctei proprietare tabulare.

În fapt au arătat că pârâtul BI a locuit împreună cu sora lui SE în acest imobil, în anii 1940, într-o casă de lut neîntabulată, pe care l-au vândut în anul 1960 familiei Sos, care l-a vândut mai departe lui Nagy Sandor, care a locuit acolo până în anul 1990, când a vândut familiei lui Nagy Sandor.

Pârâţii Tătaru Coriolan şi TL au formulat note, susţinând că de la dobândirea de către aceştia a terenului în cauză aceştia l-au folosit paşnic, terenul fiind îngrădit de la dobândire până la înstrăinare.

Pârâtul SG Mihaly a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, neîndeplinirea condiţiilor referitoare la joncţiunea posesiilor şi la uzucapiune, cu cheltuieli de judecată. A arătat că este fiul lui SIS şi al SE, născută BE, din părinţi BM şi BA. Susţinerile reclamanţilor potrivit căruia bunica sa ar fi fost proprietara tabulară a terenurilor identificate în C.F. nr. 851 Sâncraiu de Mureş sunt eronate din perspectiva menţiunilor acestei cărţi funciare, care trimit la BE măritată cu NI. În cererea reclamanţilor se regăsesc o serie de inadvertenţe, cu privire la decesul proprietarului tabular, al suprafeţei de teren îngrădite raportat la cea din cartea funciară, dezmembrarea terenului în 1998.

În drept a invocat prevederile art. 645, 1837, 1846-1847 şi 1169 C civil.

PA a depus întâmpinare susţinând că acest imobil a fost dobândit prin cumpărare de la un anumit Sandor, din Mădăraş, în anul 1933-1994, cu care a încheiat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare. După aproximativ un an l-a vândut mai departe lui Tătar Coriolan.

Pârâtul Siko Ioan Eugen a formulat note, susţinând calitatea sa de nepot al proprietarei tabulare BE, căsătorită Nagy, decedată în 23.12.1975. Acesta a declarat că este de acord cu întabularea terenului în suprafaţă de cca.1200 mp, situat în str. Vale nr, 57, aflat în posesia reclamanţilor. Bunica sa a avut un frate care a fost căsătorit cu Balla Anna care în anii 1940-1950 a locuit împreună cu cei doi copii BI şi BE în acest imobil.

Aceşti pârâţi au vândut casa în anii 1980 familiei Sos care a vândut mai departe.

În această zonă s-au eliberat titluri de proprietate pe numele BI şi BE, căsătorită Sandor, dar pentru diferenţa ce este îngrădită nu s-au eliberat acte de proprietate.

În probaţiune au fost administrate înscrisuri: copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 3689/1998 (f.4), adeverinţă de stare civilă (f.5), copia fidelă a Cf nr. 851 Sâncraiu de Mureş (f.20), copia fidelă a C.F. nr. 851/I Sâncraiu de Mureş (f.22), copia certificatului de căsătorie al lui Sandor Iuliu-Ştefan cu BE (f.26), copia certificatului de naştere SG Mihaly (f.27), copie certificat deces SE (f.28), plan de amplasament şi delimitare a bunului imobil (f.36), copie certificat de naştere Balla Eszter (f.44), adeverinţă stare civilă (f.45), certificat de atestare fiscală (f.46, 48), memoriu tehnic (f.48), copia titlului de proprietate 101157 din 31.10.1996 şi fişa de punere în posesie (f.54, 67), relaţii de la Primăria Comunei Sâncraiu de Mureş (f.59, 81, 113, 126), fişa de punere în posesie a numitei Câmpian Ileana şi a lui Balla M Iosif (f.68,82), extras din Registrul Agricol (f.70, 90-93, 118-120), copia act identitate Siko Ioan-Eugen, copia certificat de naştere Nagy Iuliana, copia certificatului de moştenitor nr. 31/2004 (f.87-89).

A fost administrată şi proba cu interogatoriile pârâţilor TCV (f.94), PA (f.96), reclamantului VL (f.115),

Pârâtul Sandor Mihaly a formulat concluzii scrise (f.83, 137) cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive şi la netemeinicia cererii pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Reclamanţii au solicitat prin intermediul concluziilor respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor invocate de instanţă din oficiu.

Ca urmare a admiterii declaraţiei de abţinere formulată de preşedintele completului, dosarul, în urma repartizării aleatorii a fost înregistrat sub nr. 3059.01/320/2009.

La termenul din 08.11.2010 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SG Mihaly, BI, TCV şi TL, PA şi, dat fiind momentul procesual la care s-au dezbătut în contradictoriu a acordat părţilor, şi cuvântul asupra fondului.

Analizând excepţiile invocate, din perspectiva prevederilor art. 137 C pr civilă, instanţa reţine:

Reclamanţii au înţeles să promoveze o cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, întemeiată pe prevederile art. 28 ale Decretului - Lege nr. 115/1938-uzucapiunea extratabulară împotriva cărţii funciare, potrivit căruia posesia trebuie să fie exercitată în condiţiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului tabular.

Raportat la acest text se pot trage concluzii cu privire la părţile între care se leagă raportul juridic litigios.

Având în vedere că prescripţia achizitivă constituie o sancţiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate, cererea, pentru a produce efectele juridice urmărite, trebuie exercitată exclusiv împotriva succesorilor acestuia, (evident că proprietarul este decedat-condiţie premisă).

Ca atare, dispoziţiile art. 28 nu pot fi interpretate decât în sensul că uzucapiunea extratabulară nu poate avea loc dacă moştenitorii proprietarului tabular şi-au întabulat dreptul de proprietate dobândit prin moştenire.

Din conţinutul cărţii funciare nr. 851 Sâncraiu de Mureş, în care susţin reclamanţii că se regăseşte suprafaţa pe care tind să o uzucapeze, rezultă evidenţierea a trei imobile, sub A+1, parcela cu nr. top. 302/3/1 arabil de 800 stânjeni, sub A+2 302/3/1/2, sub A+3 nr. top. 303/2/1 şi 302/2/1, cu 90 stj., respectiv 710 stj.

Proprietar al celor trei parcele apare la B1 BE măritată NI, cu titlul de moştenire şi partaj., la nivelul anului 1948.

La poziţia B.2 este menţionat Titlul de proprietate al numitei Câmpean Ileana, iar imobilul de sub A+1, în suprafaţă totală de 2877 mp se transcrie în C.F. nou 1852/N.

Reclamanţii au susţinut iniţial că pârâtul SG este unicul succesor al proprietarei tabulare, ulterior prin precizarea cererii l-au indicat pe pârâtul Siko Ioan drept unic moştenitor.

Analizând din perspectiva certificatelor de stare civilă calitatea acestora de succesori ai proprietarei tabulare, calitate care ar justifica şi în plan procesual îndreptăţirea de a figura ca pârâţi în cauză instanţa apreciază că în privinţa pârâtului SG Mihaly aceasta nu este îndeplinită.

Deşi este o coincidenţă de nume în privinţa mamei acestui pârât şi cel al proprietarei tabulare, BE, mama pârâtului nu a fost căsătorită cu NI, ci cu Sandor Iuliu-Ştefan(f.26); iar părinţii acesteia au fost BM şi BA, pe când în cazul proprietarei tabulare, părinţii acesteia sunt Balla Mihaly şi Balla Rakhel (f.44 şi 45).

În consecinţă, reclamanţii nu au demonstrat în privinţa pârâtului SG Mihaly calitatea de succesor al proprietarului tabular.

Susţinerile ulterioare ale reclamanţilor potrivit cărora în privinţa acestuia se justifică totuşi calitatea procesuală pasivă întemeiate pe faptul ocupării temporare a locuinţei de către mama acestuia (concluziile scrise f.139), nu pot fi reţinute ca argumente în acest sens.

Simplul fapt al ocupării temporare a imobilului raportat la cererea de constatare a intervenirii uzucapiunii, în regim de carte funciară, nu are efecte din perspectiva calităţii procesuale pasive. Aceasta, în continuare, poate fi recunoscută exclusiv în privinţa succesorilor proprietarului decedat.

În concluzie în privinţa pârâtului SG Mihaly reclamantul nu a demonstrat calitatea procesuală pasivă, necesară în cadrul acestui tip de cerere, motiv pentru care admiţând excepţia invocată de acesta, instanţa va proceda la respingerea cererii formulate împotriva sa, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În privinţa pârâţilor BI, TCV şi TL, PA reclamanţii susţin calitatea procesuală pasivă a acestora din perspectiva invocării joncţiunii posesiilor.

Joncţiunea posesiilor, ca instituţie de drept operează în cazul în care cel care invocă uzucapiunea demonstrează posesia autorului său pe care o uneşte celei exercitată de el. În această materie, autor este persoana care, ca şi cel care invocă uzucapiunea, nu este titular al dreptului de proprietate.

Autorul, în acest caz nu dobândeşte calitate procesuală pasivă, împotriva acestuia reclamantul nu îşi realizează dreptul pretins, căci acesta nu este nici fostul proprietar decedat, nici succesor al proprietarului.

În concluzie, în privinţa „autorului” nu există identitatea reclamată de calitatea procesuală pasivă (între persoana chemată în judecată şi cea împotriva căreia se poate realiza dreptul).

În plus privinţa pârâtului BI, reclamanţii susţin că acesta împreună cu sora sa SE ar fi locuit în imobilul edificat pe acest teren, ei fiind cei care ar fi vândut imobilul în anul 1960 familiei Sos. Tot reclamanţii susţin că nu există decât o coincidenţă de nume între fosta proprietară şi numita SE. Nu sunt clarificate, deşi instanţa a solicitat lămurirea cadrului procesual şi sub acest aspect al părţilor, elementele de relaţie între pârâtul BI şi fosta proprietară BE, cu excepţia faptului că este vorba de o coincidenţă de nume.

În concluzie, nici în privinţa acestora reclamanţii nu au dovedit calitatea procesuală pasivă, iar ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor BI, TCV, TL, PA instanţa va proceda la respingerea cererii îndreptată împotriva acestora.

Asupra fondului cererii:

Instanţa va proceda în continuare la analiza cererii în contradictoriu cu pârâtul Siko Ioan Eugen, a cărui calitate de unic moştenitor al proprietarei decedate-nepot de fiică (mama, Nagy Iuliana, măritată Siko a fost fiica acesteia) rezultă din notele sale, dar şi din certificatele de stare civilă şi de moştenitor (f.88).

Condiţiile cerute de lege pentru a se putea invoca uzucapiunea sunt raporta la prevederile art. 28:

a)titularul dreptului întabulat în cartea funciara să fie decedat;

b)uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular;

c)posesia sa să fie utilă, indiferent de buna – credinţă sau reaua – credinţă a posesorului.

Evident că în privinţa utilităţii posesiei exercitate în vederea dobândirii dreptului de proprietate este necesar să se îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul civil, posesia trebuie să fie continuă, publică, paşnică şi să nu fie precară.

Proprietara BE căsătorită NI a decedat în anul 1975.

Reclamanţii au intrat în stăpânirea terenului, în 1998, odată cu achiziţionarea imobilului situat în Sâncraiu de Mureş, str. Vale nr. 57 (casă şi teren de 500 m).

Pentru a accesa uzucapiunea reglementată de prevederile art. 28 ale Decretului-lege nr. 115/1938 aceştia au invocat joncţiunea posesiilor, solicitând potrivit art. 1860 C civil, unirea posesiunii exercitate de aceştia din anul 1998 cu cea exercitată de autorii săi Tătaru Coriolan şi Lucia, PA, Nagy Sandor şi familia Sos.

Nu se cunoaşte în ce împrejurări acest teren de aproximativ 1700 mp a fost împrejmuit, având în vedere că în cartea funciară figurează o suprafaţă mult mai mare.

Din relaţiile oferite de Primăria comunei Sâncraiu de Mureş rezultă că 500 mp din acest teren, precum şi terenurile limitrofe, care cel mai probabil având în vedere suprafaţa mare din Cartea funciară şi vecinătatea, sunt înscrise în această carte funciară, au format obiect al legilor fondului funciar.

Astfel, din chiar cuprinsul Cărţii funciare, rezultă că imobilul de sub A+1 a fost atribuit conform titlului de proprietate 101416/2002 numitei Câmpeana Ileana.

Suprafaţa de 500 mp a fost atribuită lui Tătaru Coriolan conform T.P. nr. 101157/1996, (C.F. 851/I, f.22 şi 54) iar, din fişa de punere în posesie aflată la fila 67 a dosarului, verso, rezultă că terenul aflat în prelungirea acestei suprafeţe de teren aparţine lui Balla Francisc, similar şi latura dinspre nord.

Comisia Locală susţine că nu deţine planuri parcelare pentru a răspunde afirmativ la întrebarea dacă terenul înscris în CF 851 Sâncraiu de Mureş a format sau nu obiect al legilor reparatorii ale fondului funciar, deşi din fişele de punere în posesie transmise de aceasta, rezultă fără echivoc că aceste terenuri, vecine suprafeţei de 500 mp (inclusiv aceasta ) au format obiect al legilor fondului funciar.

Aceasta revine asupra răspunsului iniţial, şi prin adresa nr. 2593/2010 susţine că terenul situat în spatele imobilului din str. Vale nr. 57 a format obiect al Legii nr. 18/1991, fiind atribuit lui Balla M Iosif, deşi din fişa de punere în posesie a lui Tătaru Coriolan persoana beneficiară este Balla Francisc.(f. 67 verso comparativ cu fila 82 verso).

Din declaraţiile la interogatoriu ale lui Tătaru Coriolan, care vor fi valorificate de instanţă din perspectiva unei declaraţii valabile, rezultă că deşi acesta susţine că a cumpărat tot terenul de la PA, (fără 300 mp) pentru suprafaţa de 500 mp a obţinut titlu de proprietate, în temeiul legii fondului funciar. Aceştia nu au încheiat nici un înscris probator al convenţiei.

Acesta a mai declarat şi că noii proprietari, reclamanţii au încercat la primărie să suplimenteze suprafaţa de teren de 500 pe care au dobândit-o prin contract de vânzare-cumpărare, fiindu-le refuzată cererea.

Reclamanta VL susţine, cu ocazia interogatoriului, că diferenţa de teren de la 500 la 1700 mp urma să le revină acestora, după ce Balla Iozsef, ar fi obţinut titlul de proprietate.

In speţă, din probele administrate a rezultat că reclamanţii şi autorii acestora Tătaru Coriolan şi Lucia, dar şi PA au folosit terenul însă, posesia exercitată nu a fost una utilă, fiind afectată de viciul precarităţii.

Aceasta deoarece, aceştia nu au posedat imobilul în litigiu sub nume de proprietar, concluzie care se desprinde din faptul că aceştia, cât şi autorul Tătaru Coriolan au efectuat demersuri pentru a obţine un titlu de proprietate asupra întregului teren.

Mai mult, terenul formând obiect al legilor fondului funciar, fiind ieşit din patrimoniul proprietarei, nu poate face obiect al uzucapiunii, posesia nefiind în acest caz una publică , fiind afectată de viciul clandestinităţii,

Această manifestare a voinţei reclamanţilor şi chiar şi a autorului este fără dubiu incompatibilă cu asumarea calităţii de proprietar, ceea ce face ca posesia reclamanţilor să nu fie utilă.