Civil - partaj judiciar

Hotărâre 2165 din 08.03.2010


Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Mureş la data de 04.12.2008 sub nr. 10367/320/2008, reclamanta NM a solicitat în contradictoriu cu pârâţii MAE şi MV, stabilirea dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de 550 mp din terenul intravilan ce a fost cumpărat în luna mai 1995, având suprafaţa totală de 1.100 mp. şi asupra cotei ce-i revine din casa de locuit construită în anul 1998 compusă din subsol cu două pivniţe, parter cu o cameră o bucătărie o baie, la etaj 3 camere, 1 baie şi un balcon.

Pentru sumele avansate pârâţilor în perioada ianuarie 2006 – februarie 2007 solicită ca pârâţii să-i restituie suma de 32.000 lei, la care să se adauge şi dobânda aferentă ce se practică de bănci.

În motivare a arătat că acest demers se datorează repetatelor discuţii avute cu pârâţii şi cu mama naturală a pârâtei, propunându-i pârâţilor să meargă la un notar pentru realizarea unei înţelegeri potrivit căreia pe timpul vieţii să aibă dreptul la o cameră, acces la bucătpărie, baie şi grădină. În urma acestor propuneri s-a ajuns la diferite reproşuri, jigniri şi ameninţări din partea acestora.

În drept petenta nu şi-a întemeiat cererea.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată, nelegală şi nefondată a acţiunii civile introdusă de reclamantă.

În motivare pârâta a arătat că reclamanta este mama sa adoptivă iar adopţia a fost încheiată cu efecte depline, că între părţi există obligaţia legală de întreţinere potrivit prevederilor art. 86 şi următoarele C familiei.

Totodată invocă prevederile Legii nr.146/1997, respectiv în a constata netimbrarea acţiunii.

În drept a invocat art.86 şi ur, C.fam, art.115 şi urm. C.pr. civ.

Reclamanta şi-a precizat cererea în sensul stabilirii dreptului de proprietate prin atribuirea unei pivniţe de la subsolul casei.

La termenul din 29 iunie 2009 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei raportat la primul capăt al cererii care viza recuoaşterea unui drept de proprietate asupra unei părţi din construcţii.

Pârâţii au formulat concluzii cu privire la această excepţie susţinând că reclamanta nu a fost niciodată titulara dreptului de proprietate a imobilului din litigiu, pârâţii dobândind prin cumpărare de la numiţii DM, DIM şi Şandor Marcela Maria, dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus arătat, aşa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare.

Exepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a fost unită cu fondul cauzei.

După închiderea dezbaterilor, reclamanta a depus concluzii scrise, prin intermediul cărora a dezvoltat motivele de fapt ale cererii iniţiale şi a descris aportul la edificarea construcţiei, fiind ataşate o serie de înscrisuri.

La data de 01.03.2010, prin registratura instanţei reclamanta a mai depus un set de înscrisuri.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri: autorizaţie de construire nr.17 din 10.09.1998 (f.3), schiţe ale imobilului (f.4-8), extras CF nr.837/II Voiniceni (f.9), contract de vânzare cumpărare (f.10-11), încheierea nr. 17327 a Biroului de carte funciară, cerere de înscriere imobil în c.f., proces-verbal pentru evidenţiere construcţie (f.12-14), centralizator (f.42), extras de cont (f.45-46,52,55,61-70 ), convenţie de depozit la termen pentru persoane fizice (f.48-51), document cumulativ (f.56), centralizator (f.58-59), planşe foto (f.91-95), somaţie (f.96), copii acte de identitate ale părţilor (f.98).

A fost administrată proba cu interogatoriul pârâţilor Moldovan (f.88-90) şi al reclamantei (f.99).

Au fost audiaţi martorii Ilieş Dănilă Ioan, Oltean Cornelia Togan Elena, Şandor Marcela Maria, depoziţia acestora fiind ataşată la dosarul cauzei filele 106-109.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între DM DIM şi SMM în calitate de vânzători şi pârâţii, în calitate de cumpărători, s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului situat în Ceuaşu de Câmpie sat Voiniceni, înscris în C.F. nr. 837/II Voiniceni, cu nt. Top 282/23/2 în suprafaţă de 1100 mp.

Anterior încheierii contractului în formă autentică, părţile au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, înscris în care figurează ca martor reclamanta (f.10).

Pe acest teren a fost edificată o construcţie, evidenţiată în C.F. 837/II, proprietatea pârâţilor Moldovan.

Reclamanta, mama pârâtei MAE şi nora pârâtului MV susţine atribuirea unei suprafeţe de teren de 550 mp din suprafaţa de 1100 mp şi recunoaşterea unui drept de proprietate asupra pivniţei de la subsolul casei (f.23).

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active în recunoaşterea/stabilirea dreptului de proprietate, raportat la natura dreptului ce se solicită a fi recunoscut şi la scopul urmărit, instanţa a apreciat că cererea reclamantei are natura juridică a unei acţiuni în revendicare.

În calificarea cererii, instanţa reţine că reclamanta argumentează dobândirea dreptului de proprietate prin contribuţia sa materială la achiziţionarea terenului şi la edificarea construcţiei. Prin evacuarea sa forţată din imobil dreptul dobândit i-a fost nesocotit.

Reclamanta, pe fondul acestei contribuţii, se consideră proprietara bunurilor indicate, sens în care a înţeles să solicite recunoaşterea acestui drept inclusiv scriptic („în acte”), conform răspunsului la interogatoriu (f.100 întrebarea nr. 6).

Anterior introducerii cererii a formulat propuneri în acest scop pârâţilor, propuneri neacceptate şi care au devenit astfel factorul declanşator al demersului judiciar de faţă.

Reclamanta consideră în mod eronat, că în virtutea aportului la dobândirea terenului şi la edificarea casei a dobândit o cotă-parte din acestea.

Aportul în bani la cumpărarea unui imobil nu se înscrie între modalităţile cunoscute de dobândire a dreptului de proprietate, iar din operaţiunile invocate de reclamantă, respectiv vânzarea-cumpărarea intervenită şi edificarea construcţiei nu rezultă că în persoana acesteia a operat un transfer al dreptului de proprietate.

Operaţiunile invocate nu au avut în mod cert aptitudinea de a transfera dreptul de proprietate pentru ca reclamanta să se prevaleze de acest drept în situaţia pierderii posesiei pe care a exercitat-o asupra imobilului.

În analiza excepţiei invocate, din materialul probatoriu administrat instanţa reţine că reclamanta nu a dovedit că este titulara dreptului de proprietate ce se cere a fi stabilit (aportul valoric la dobândirea unor bunuri neavând aptitudinea de a transmite dreptul de proprietate) neexistând o identitate între titularul dreptului pretins a fi încălcat şi cel ce acţionează în această calitate, excepţia invocată este întemeiată, sens în care acest capăt de cerere va fi respins ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu privire la cererea de restituire a sumei de bani investită în îmbunătăţirea confortului construcţiei aflată în proprietatea pârâţilor, instanţa a reţinut din materialul probator administrat că la originea avansării acestor sume nu s-a aflat o convenţie a părţilor de natură a institui în persoana reclamantei un drept de creanţă, iar în persoana pârâţilor o obligaţie corelativă, convenţie ce nu a putut fi încheiată în formă scrisă, imposibilitatea morală de a preconstitui înscrisul pe fondul relaţiilor de rudenie.

Analizând răspunsul la interogatoriul reclamantei rezultă că în virtutea relaţiilor de familie existente anterior între părţi, aceasta împreună cu soţul Rus Ioan, iar după decesul acestuia, singură, i-a ajutat cu diverse sume de bani pe pârâţi.

Sumele nu au fost avansate cu scopul de a fi restituite, ci motivul determinant al înmânării acestor sume de bani a fost relaţia de familie, ajutorul oferit copiilor.

Şi din declaraţia martorului Ilieş Dănilă transpare acelaşi motiv determinat al conduitei reclamantei, respectiv relaţia armonioasă din familie. Acesta declară că relaţia stabilită între părinţi şi copii nu era de natură a presupune o restituire a sumelor avansate.

Nici martorele Oltean Cornelia şi Togan Elena nu au relevat o înţelegere a părţilor cu privire la restituirea sumelor de bani avansate.(f.107-108).

Deşi toţi martorii confirmă aportul consistent al sumelor de bani la dobândirea terenului şi la edificarea casei, cu toate acestea instanţa nu a identificat o relaţie de natură contractuală - împrumut sau o altă obligaţie, potrivit căreia pârâţii s-au angajat în restituirea sumelor investite de reclamantă în imobilul construcţie.

Inclusiv pârâţii, cu ocazia interogatoriului administrat nu infirmă ajutorul material primit, consistent potrivit acestora, însă şi din conţinutul acestor răspunsuri instanţa reţine că banii au fost un ajutor în familie între mamă şi copii.

În concluzie, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada încheierii unei convenţii între părţi potrivit căreia în patrimoniul reclamantei s-a născut dreptul de a cerere restituirea sumelor avansate pârâţilor, respectiv obligaţia corelativă în patrimoniul reclamanţilor.

Probatoriul administrat conduce la concluzia existenţei unor donaţii, în modalitatea darului manual, caracterizate de principiul irevocabilităţii (darurile manuale odată făcute devin irevocabile).

Nu sunt incidente prevederile art. 86 C familiei invocate de pârâţi în justificarea lipsei de temeinicie a demersului reclamantei, căci aceştia nu au demonstrat îndeplinirea condiţiilor acestui text, respectiv nevoia, lipsa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci.

La pronunţarea soluţiei, nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse de reclamantă după închiderea dezbaterilor, etapă care nu este caracterizată de contradictorialitate şi de publicitate (f.114-122, 126-129).

În privinţa cererii de obligare a reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată, raportat la prevederile art.138 C pr civilă, văzând că dovada acestor cheltuieli a fost făcută numai după închiderea dezbaterilor (după formularea concluziilor asupra fondului-f.124) apreciază că această cerere este neîntemeiată.

Orice dovadă de care înţelege să se folosească partea trebuie invocată şi administrată anterior închiderii dezbaterilor, nefiind permisă administrarea de probe după acest moment procesual, fără a încălca principiul contradictorialităţii şi al publicităţii, nici una din părţi nemaiavând posibilitatea nemijlocită de a cerceta înscrisul şi de a-l combate sau de a solicita aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin.3 C. pr. civilă.

Domenii speta