Incredinţare minor

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul P.Z.B., împotriva sentinţei civile nr.8698/25.11.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosar nr. 8413/320/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 21 octombrie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de azi.

INSTANŢA

Prin sentinţa civilă nr. 8698/ 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei tg. Mureş , pronunţată în dosarul nr. 8413/320/2008  a fost  admisă cererea formulată de reclamanta S.E.M.,  în contradictoriu cu pârâtul P.Z.B., a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional Porkolab Zsolt- Bela în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţional  Suto Edith- Mona, ca neîntemeiată ; s-a dispus încredinţarea  mamei reclamante, pârâtă- reconvenţional,  spre creştere şi educare pe minora Porkolab Zsofia- Stefania, născută la data de 14.07.2001 ; s-a dispus obligarea pârâtului- reclamant reconvenţional  la plata sumei de 166,39  lei, cu titlu de obligaţie de întreţinere către reclamanta pârâtă reconvenţional , în favoarea minorei Porkolab Zsofia- Stefania, născută la data de 14.07.2001, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul acesteia şi obligarea  pârâtului - reclamant reconvenţional la plata sumei de 1506,30 lei cheltuieli de judecată către reclamanta- pârâtă reconvenţional .

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa  de fond a reţinut că din relaţia de concubinaj dintre reclamanta S.E.M. şi pârâtul P.Z.B. a rezultat minora Porkolab Zsofia Stefania, născută la data de 14.07.2001 . După  despărţirea părţilor ,  în luna septembrie 2004, potrivit înţelegerii acestora ,  minora a locuit 3 zile pe săptămână la mamă iar 4 zile pe săptămână la tată şi pentru vacanţe programul a fost de asemenea împărţit între cei doi părinţi ; acest program a fost flexibil şi ambii părinţi s-au ocupat corespunzător de minoră pe perioada cât aceasta era sub îngrijirea lor.

Din probele administrate în cauză a reieşit că minora este legată afectiv atât de reclamantă cât şi de pârât ,  de asemeni că ambii părinţi se preocupă de creşterea şi educarea minorei, participând financiar, fiecare după posibilităţile materiale.

A mai reieşit totodată că  minora are condiţii mai bune de locuit la pârât şi că acesta are posibilităţi financiare mai mari decât mama reclamantă , însă potrivit adeverinţelor de venituri depuse la dosarul cauzei s-a constatat că diferenţa de venit este în medie de aproximativ trei sute de lei pe lună în favoarea pârâtului, diferenţă pe care instanţa a apreciat-o ca fiind nesemnificativă  în condiţiile în care acesta mai are în întreţinere încă o minoră, de vârstă foarte fragedă de sub 1 an, a cărei îngrijire necesită eforturi financiare mari.

S-a reţinut că ambii părinţi se preocupă de activitatea şcolară şi extraşcolară a minorei, dar că tatăl fiind profesor chiar la şcoala unde aceasta frecventează cursurile, o supraveghează mai mult şi se implică mai mult decât mama reclamantă, fapt confirmat în declaraţiile învăţătoarelor  minorei ; instanţa a cenzurat însă declaraţia uneia dintre aceste martore  , privitor la comportamentul anormal al minorei în primăvara lui 2009 şi la afirmaţiile făcute că minora s-a prezentat la clasă în repetate rânduri fără teme făcute şi cu lipsă caiete, când venea de la mamă, întrucât acestea nu sunt susţinute şi de cea de-a doua învăţătoare , care în schimba  relatat că  de situaţia şcolară a minorei s-a preocupat şi mama, aceasta luând legătura cu ea şi participând la şedinţele cu părinţii din clasa I.

Instanţa a mai reţinut că  , potrivit declaraţiilor  a două martore  ,  pârâtul a avut asupra minorei, înainte de despărţirea părţilor un comportament violent, respectiv a lovit-o peste faţă.

Faţă de acest incident şi faţă de constatarea pe care instanţa a făcut-o cu privire la atitudinea intransigentă pe care pârâtul a avut-o de a refuza să-i dea mamei acceptul  în decembrie 2008, pentru plecarea cu minora în vacanţă în străinătate, cu motivarea acestuia că reclamanta promovase prezenta cerere de chemare în judecată, prejudiciind astfel pe minoră,  s-a format convingerea instanţei  pârâtul este o persoană impulsivă care nu are în vedere întotdeauna interesul minorei ; în schimba constatat că mama reclamantă este atentă faţă de nevoile minorei, şi-a dat acceptul fără nici o reţinere ca aceasta să meargă în străinătate cu pârâtul, atunci când acesta l-a solicitat.

Instanţa a cenzurat declaraţiile martorilor  referitoare la  faptul că  tatăl nu şi-a dorit naşterea fiicei şi cele privind comportamentul mamei în prezenţa minorei, prin convieţuirea cu un bărbat , constatând că pârâtul prin comportamentul lui ulterior a dovedit afecţiune către minoră  iar la mamă este firesc să aibă o relaţie cu un bărbat, aşa cum a existat şi la pârât anterior căsătoriei cu actuala soţie, relaţie la care a fost părtaşă în mod nemijlocit minora, aşa cum rezultă de fotografiile depuse în dosar.

Deşi minora a fost audiată în camera de consiliu şi şi-a exprimat dorinţa de a fi încredinţată tatălui, instanţa  nu s-a pronunţat în sensul opţiunii exprimate de minoră , considerând că vârsta minorei de 7 ani este prea mică pentru ca aceasta să nu poată fie influenţată în opţiunea ei de unul sau altul dintre părinţi şi ca să aibă o reprezentare a ceea ce se întâmplă în situaţia dată.

În raport de vârsta fragedă a minorei şi ţinând cont de faptul că mama s-a preocupat în permanenţă de minoră, cu toate că nu a avut posibilităţi financiare la fel de mari ca pârâtul la un moment dat, instanţa a constatat că  este în interesul superior al minorei să fie încredinţată spre creştere şi educare mamei , ceea ce însă  nu-l împiedică pe tată de a se ocupa în continuare de instrucţia şcolară a acesteia, de a o susţine în activitatea ei extraşcolară şi financiar , de a o implica în viaţa familiei sale.

Instanţa  a precizat că nu poate contesta faptul că tatăl este legat afectiv de minoră şi că s-a implicat activ în viaţa acesteia, dar având în vedere că şi mama a fost la fel de activă iar minora are o vârstă la care are nevoie în mod neîndoielnic de prezenţa mamei şi ţinând cont şi de faptul că tatăl mai are la acest moment responsabilităţi şi faţă de copilul rezultat din căsătorie, care este foarte mic şi care necesită  o atenţie deosebită, a ales să încredinţeze minora reclamantei .

Potrivit art. 86 Codul Familiei,  instanţa de fond a  dispus  obligarea pârâtului la plata unei  pensiei de întreţinere în favoarea minorei în sumă de 166,39 lei lunar de la data pronunţării hotărârii şi până la majoratul acesteia , având în vedere veniturile pe care pârâtul le obţine  ca şi faptul  că acesta mai are un minor în întreţinere. . .

Instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă. 

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul  reclamant reconvenţional Porkolab Zsolt- Bela  , solicitând admiterea apelului , schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii introductive formulate de reclamanta Suto Edith- Mona  , admiterea cererii reconvenţionale , încredinţarea minorei Porkolab Zsofia Ştefania spre creştere şi educare  către apelant  , obligarea pârâtei reconvenţionale la plata unei pensii de întreţinere în favoare minorei , cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată .

Se susţine în motivarea apelului că  instanţa de fond a  apreciat greşit probele administrate în cauză  şi astfel a pronunţat o hotărâre care nu este în interesul minorei . În acest sens se arată că s-a apreciat greşit faptul că mama a fost la fel de active implicată în viaţa minorei ca şi tatăl , reţinându-se în mod simplist ca factor decisiv  în privinţa încredinţării faptul că minora are o vârstă la care are nevoie în mod neîndoielnic de prezenţa mamei .

Apelantul arată că instanţa de fond nu a acordat importanţa cuvenită faptului că mama reclamantă nu are o locuinţă stabilă  , în schimb la domiciliul apelantului aceasta beneficiază e o cameră proprie  unde se poate juca şi învăţa în cele mai bune condiţii  . Se arată că , în locuinţa unde mama pretinde  că locuieşte  , fetiţa a fost constrânsă să împartă camera cu alţi adulţi  , lucru care poate avea efecte negative asupra ei .

Se mai arată că instanţa nu a atribuit importanţa cuvenită mediului în care minora urmează să trăiască  - respective că în locuinţa mamei  locuiesc persoane fumătoare ( mai ales având în vedere că minora suferă de bronşită)  , în schimb în locuinţa apelantului nu se fumează , iar acesta a depus eforturi constante în a o trata  pe minoră , ducând-o în mod regulat la tratament la Salina Praid  şi la mare .

Apelantul  susţine că nu s-a avut în vedere faptul că acesta , împreună cu soţia sa  se ocupă mai mult de activitatea şcolară şi extraşcolară a minorei  .

De asemeni , se mai arată că în mod greşit instanţa de fond a concluzionat că ambii părinţi participă financiar după propriile posibilităţi materiale  la creşterea fetiţei , întrucât încă de când aceasta a început să frecventeze grădiniţa cu program prelungit  , toate cheltuielile aferente au fost suportate exclusive de către tată , acesta fiind unicul contribuitor la cheltuielile legate de excursii şi alte activităţi extraşcolare , la acestea adăugându-se şi drumeţiile , taberele şi perioadele de tratament în vederea  îmbunătăţirii afecţiunii respiratorii de care suferă minora .

Referitor la diferenţa de venituri a părţilor , se arată că  instanţa  de fond a omis faptul că , deşi apelantul mai are un minor în întreţinere, în fapt veniturile familiei acestuia sunt întregite cu cele ale soţiei sale  ; totodată instanţa de fond a omis să observe caracterul instabil , temporar al situaţiei veniturilor mamei  , care la vârsta de 30 de ani  nu a reuşit să aibă un loc de muncă stabil .

În ceea ce priveşte cenzurarea declaraţiei martorei P.G., una dintre învăţătoarele minorei , privitor la comportamentul minorei în primăvara anului 2009  , nu se justifica , în condiţiile în care  deşi declaraţia celeilalte învăţătoare este  puţin diferită , reiese şi din declaraţia acesteia din urmă că în  acea perioadă minora a avut un comportament mai dificil .  Se precizează că apelantul a fost cel care a luat măsurile necesare  în vederea îmbunătăţirii situaţiei , inclusiv ducând-o pe minoră la psihologul şcolii .

Concluzia instanţei  de fond referitoare la faptul că apelantul ar fi o persoană impulsivă  este greşită şi se bazează pe faptul că  a refuzat să-şi dea acceptul  ca minora să plece în străinătate cu minora  , însă nu s-au luat în considerare împrejurările în care a avut loc acest refuz  , respectiv după iniţierea de către intimată a prezentului proces  , în condiţiile în care la acel moment  reclamanta intimată avea o relaţie de concubinaj cu  un cetăţean maghiar care locuieşte la Budapesta  ; de asemeni , se arată că anterior în două cazuri precedente , apelantul  şi-a dat acordul scris , la notariat  , permiţând ca minora să călătorească cu mama în străinătate ; în fine se arată că solicitarea  reclamantei de a-şi da acordul a ajuns prea târziu  pentru ca apelantul să-şi poată exprima acest acord în formă autentică .

Se arată că instanţa de fond a apreciat că este firesc ca mama reclamantă  să aibă o relaţie cu un bărbat  , aşa cum a existat şi la apelant , anterior căsătoriei acestuia  , însă  situaţiile nu sunt similare . Se precizează că relaţia apelantului cu actuala sa soţie datează din anul 2004  , este vorba de o relaţie stabilă, minora având întotdeauna un loc privilegiat în familia apelantului , fiind iubită la fel de mult atât de către apelant cât şi de soţia acestuia , situaţie care nu s-a schimbat după naşterea celui de-al doilea copil al apelantului . Instanţa  de fond  nu a acordat importanţa cuvenită faptului că mama reclamantă  nu a avut o relaţie stabilă şi constantă , din contră , aceasta a schimbat foarte mulţi parteneri , fapt care cu certitudine reprezintă un model negativ  şi are un impact negative asupra minorei , aflată  în perioada prepubertăţii . 

Se arată că , deşi minora  audiată în cameră de consiliu , neinfluenţată de nimeni  , şi-a exprimat dorinţa de a fi încredinţată apelantului , instanţa nu a ţinut cont de această opţiune  , deşi la momentul audierii minora avea aproape 8 ani , iar cum ani la rând a fost martora diferenţelor din toate punctele de vedere  ale modului de viaţă al celor doi părinţi  , e clar că decizia ei nu a fost  luată printr-o decizie emotivă de moment .

Referitor la argumentarea finală a instanţei de încredinţare a minorei, se susţine că nu s-a ţinut cont de modul diferit  în care cei doi părinţi  au luat şi iau parte la creşterea şi educarea minorei şi  nici de garanţiile morale şi materiale pe care ci doi părinţi le oferă  , dar cel mai grav , s-a desconsiderat total opţiunea minorei . Se susţine că această argumentare a instanţei este o desconsiderare a activităţii apelantului  , care în mod efectiv şi dovedit a contribuit  într-o măsură mai mare la creştere aşi educarea  potrivită a minorei .  Se arată că minora , într-adevăr a ajuns la o vârstă la care are mai mare nevoie de un model de mamă constant şi echilibrat  în viaţă , însă acest model este soţia apelantului  ,cu care are de altfel o legătură de afecţiune puternică  . Mama reclamantă  în schimb  nu oferă garanţii morale  , prin modul ei de viaţă promiscuu , haotic şi parazitar  , astfel încât încredinţarea minorei către aceasta ar fi o greşeală fatală pentru evoluţia psihologică şi fizică a acesteia .

În fine , se arată că motivul real de promovare al acţiunii nu îl reprezintă dorinţa mamei de a  obţine încredinţarea minorei , în condiţiile în care  a fost de acord cu împărţirea timpului de creştere a fetiţei  şi cu faptul că apelantul aproape în exclusivitate  contribuia la eforturile financiare legate de creşterea minorei , ci în fapt este vorba de o răzbunare a acesteia , la momentul aflării faptului că apelantul va mai avea un copil .

În drept au fost invocate prevederile art. 282 şi urm. Cod de procedură civilă .

Prin întâmpinare , intimata a invocat excepţia tardivităţii apelului  iar pe fond a  solicitat respingerea apelului , cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată .

Cu privire la excepţia invocată se arată că sentinţa atacată a fost comunicată pârâtului reclamant reconvenţional la data de 26.02.2010  , iar potrivit ştampilei cu data poştei  reiese că apelul a fost depus  la data de 15.03.2010  , prin urmare la o zi după expirarea termenului de apel .

Referitor la fondul cauzei se arată în primul rând că  s-a dovedit de către intimată în faţa instanţei de apel că  are  o locuinţă stabilă : după destrămarea relaţiei cu apelantul a locuit la părinţii ei , şi pe toată durata perioadei în care a locuit la aceştia a asigurat minorei  condiţii bune de locuit , într-un apartament de două camere , din care una era amenajată pentru minor şi mamă  , minora având amenajat un spaţiu propriu de studio  , mama ajutând-o la lecţii .  Totodată se susţine că prezenţa bunicilor materni a fost în permanenţă un lucru pozitiv în viaţa minorei . Intimata arată că din luna 2009 a “împrumutat spre folosinţă” un apartament  compus din două camere , unde minora are amenajat propriul spaţiu , unde are toată intimitatea necesară şi cele mai bune condiţii  pentru învăţătură şi joacă .

Referitor la mediul în care minora trăieşte , se arată că părinţii  intimatei nu sunt fumători , iar aceasta fumează doar ocazional şi niciodată în prezenţa minorei .  De asemeni , se mai precizează că  într-adevăr apelantul a dus-o pe minoră la Salina Praid  , însă în condiţiile în care acesta la rândul său suferă de bronşită şi prin urmare şi-a tratat şi propria boală , astfel încât nu era necesar ca şi mama intimată s-o ducă pe minoră la salină , în schimba  mergând în vacanţă în alte locuri de odihnă .

Intimata  nu contestă că apelantul şi soţia acestuia se preocupă de activitatea şcolară şi extraşcolară  a minorei , însă aşa cum a reieşit din probele administrate, la rândul ei a participat la  şedinţele cu părinţii  , la serbările şcolare , de asemeni  a arătat că o duce pe minoră la cursuri de actorie la Fundaţia Talentum, la cursuri de echitaţie la Clubul de echitaţie Scorillo  , astfel încât este evident că ambii părinţi s-au ocupat de minoră , semnificativ fiind însă interesul minorei  , sens în care se arată că aceasta s-a plâns că nu mai doreşte să meargă la cursuri de dans dar trebuie să o facă pentru că tatăl ei îi impune acest lucru .

Se susţine că instanţa de fond a reţinut în mod corect că  ambii părinţi participă material  , după posibilităţi , la creştere şi educarea minorei , însă aceasta  nu înseamnă numai participarea la cheltuielile legate de masa de la grădiniţă , donaţii pentru fondul clasei , etc.  Se arată că minora a frecventat grădiniţa şi apoi  şcoala  cu program prelungit pentru că aşa a vrut tatăl , deşi  intimata  ar fi avut posibilitatea de a o  scoate  pe minoră la prânz ( fiind ajutată de părinţii ei)  ; pe de altă parte , se arată că  apelantul a fost cel care a cerut colegei sale , învăţătoarea Palias Gyongy  să nu primească bani de la intimată  atunci când aceasta vrea să plătească abonamentul pentru masa de prânz . Pe toată perioada în care minora stă la mamă , aceasta îi asigură  alimente de calitate şi un meniu echilibrat  , de asemeni a dus-o pe fetiţă în excursii  , însă atunci când s-a ivit posibilitatea de a participa în străinătate la o tabără de echitaţie  , tatăl apelant s-a opus .

Diferenţa de venituri  dintre cei doi părinţi  nu este relevantă în ceea ce priveşte încredinţarea minorei . Chiar dacă şi soţia  apelantului are un loc de muncă şi realizează venituri , aceste se împart între cei patru membrii ai familiei ;  pe de altă parte , intimata s-a căsătorit între timp , astfel încât pot fi luate în considerare şi veniturile pe care le obţine soţul ei .  Susţinerile apelantului  referitoare la faptul că intimata nu are un loc de muncă stabil sunt apreciate ca fiind nefondate .  Intimata a precizat că a urmat cursuri universitare , perioadă în care a desfăşurat activităţi remunerate potrivit cu timpul efectiv de care dispunea  ,iar ulterior a fost implicată în diverse activităţi legate de politică . În ceea ce priveşte faptul că a avut mai multe locuri de muncă , arată că aceasta s-a întâmplat pentru că a manifestat flexibilitate  , aspectul important fiind acela ca să poţi asigura familiei mijloacele necesare  unui trai decent

Se mai arată că în mod corect a cenzurat instanţa de fond declaraţiile martorei P.G.i  , având în vedere  că acestea au fost  infirmate de declaraţiile celeilalte învăţătoare a minorei ; intimata mai precizează că în acea perioadă a dus minora la psiholog  , iar acesta nu a constatat tulburări comportamentale de natura celor menţionate de martoră .

Intimata apreciază că , concluzia instanţei  de fond potrivit  căreia apelantul este o fire impulsivă  este corectă  şi fundamentată pe probele administrate  ; totodată este corectă aprecierea că şi mama reclamantă  să aibă o relaţie cu un bărbat  , relaţie care de altfel s-a concretizat prin căsătoria pe care intimata a încheiat-o la data de 29 mai 2010  , nefiind reale susţinerile apelantului referitoare la faptul că mama intimată  îşi schimbă partenerii foarte des .

În ceea ce priveşte opţiunea minorei exprimată în cameră de consiliu, se arată că minora a fost audiată după ce a petrecut câteva zile cu tatăl , şi probabil a făcut alegerea sub imperiul fricii  de tatăl său ; totodată , văzând şi prevederile art. 24 din Legea nr. 272/2004 , se impune a fi avută în vedere vârsta şi gradul de maturitate la copilului . Sub acest aspect se mai arată că minora a fost supusă unei evaluări psihologice  , în urma căreia s-a concluzionat că aceasta nu are capacitatea de abstractizare care să-i permită  să înţeleagă relaţiile cauzale  în situaţii de viaţă mai complexe .

Intimata consideră că în pronunţarea hotărârii , prima instanţă nu a dat dovadă de subiectivism  , aşa cum critică apelantul  , iar afirmaţiile acestuia potrivit cărora modul ei de viaţă ar fi “promiscuu , haotic şi parazitat” sunt acuzaţii calomnioase grave ,  de altfel o dovadă a caracterului său impulsive .

În ceea ce priveşte motivul promovării cererii de încredinţare a  minorei , se arată că  în opinia intimatei  se impunea ca  aceasta să aibă un loc stabil, să conştientizeze locul unde este casa ei ; fetiţa  a crescut  şi începe să simtă  nevoia de intimitate  şi  de mai multă apropiere faţă de mamă . 

Deşi programul minorei a fost stabilit astfel încât aceasta să petreacă în mod egal timpul cu fiecare dintre părinţi , în vara anului 2008 între părinţi au început să apară neînţelegeri  , în contextul în care  apelantul a dus-o pe minoră în concediu în Grecia , fără a aduce acest lucru la cunoştinţă intimatei  ; de asemeni au existat discuţii legate de şcoala la care minora va fi înscrisă ( şcoala pe care acum o frecventează este departe de locuinţa ambilor părinţi şi au fost desfiinţate cursurile “step by step” ) , apelantul opunându-se ca minora să frecventeze o şcoală mai apropiată  de casă  , de asemeni  faptul că  apelantul a refuzat să o consulte pe intimată atunci când  minora urma să meargă într-o excursie . 

Intimata a solicitat instanţei  de apel să aibă în vedere  vârsta minorei, faptul că aceasta fiind de sex feminin  are nevoie de prezenţa mamei naturale  , de faptul că tatăl şi-a întemeiat o nouă familie  şi are un nou copil care necesită toată atenţia  , faptul că minora este singurul copil  reclamantei şi că aceasta este dispusă să-şi petreacă timpul şi să se dedice creşterii şi educării minorei ; de asemeni se arată că  minora este foarte ataşată de mamă , că intimata este o mamă bună , are loc de muncă şi  condiţii bune de locuit ; nu în ultimul rând se solicită a se avea în vedere că apelantul nu şi-a dorit copilul  , intimata asumându-şi toată responsabilitatea  , că apelantul este o fire agresivă  şi impulsivă  şi că acesta se opune ca mama să aibă legături personale fireşti cu minora .

La termenul de judecată din data de 17 iunie 2010  intimata  a arătat că nu mai  înţelege să susţină excepţia tardivităţii invocată prin întâmpinare.

În faţa instanţei de apel  a fost audiată în cameră de consiliu  minora P.Z.S. .

Ambele părţi au formulat concluzii scrise .

Analizând  hotărârea atacată în raport de efectul devolutiv al căii de atac , consacrat de art. 292 , 295 Cod de procedură civilă şi în raport de susţinerile apelantului şi apărările formulate de intimată prin întâmpinare , tribunalul reţine următoarele:

Minora P.Z.S. s-a născut la data de 14 iulie 2001 , din relaţia de concubinaj a părţilor litigante , iar după ce această relaţie a luat sfârşit , părinţii s-au ocupat  în continuare împreună de creşterea şi educare fetiţei . 

În prezenta cauză , fiecare dintre părinţi a solicitat  încredinţarea minorei ,  în condiţiile în care, după cum a reţinut şi prima instanţă , din probatoriul administrat a reieşit că  ambii părinţi se preocupă  şi o îngrijesc corespunzător pe minoră  , de asemeni şi faptul că minora este legată afectiv de ambii părinţi .

Faţă de criticile aduse hotărârii pronunţate  de către  prima instanţă , care a apreciat că se justifică încredinţarea minorei spre creşte şi educare  mamei reclamante , tribunalul are în vedere că , în ceea ce priveşte criteriul după care se va călăuzi instanţa pentru a decide cu privire la încredinţarea copilului  este interesul acestuia , în determinarea interesului urmând a fi  avute în vedere o serie de criterii ( posibilităţile de dezvoltare fizică  , morală şi intelectuală  pe care copii le pot găsi la unul dintre părinţi , legăturile de afecţiune  stabilite între copii şi familie  , complexul de împrejurări  privind vârsta şi sexul copilului  , etc )  , criterii ce nu pot fi privite decât interdependent.

S-a susţinut de către apelant că instanţa  de fond nu a avut în vedre faptul că mama reclamantă nu a dovedit faptul că are o locuinţă stabilă, iar condiţiile locative pe care aceasta le poate oferii la domiciliul părinţilor ei sunt precare .  Este adevărat că în considerentele hotărârii instanţa de fond a reţinut că minora are condiţii mai bune de locuit  la tatăl pârât , însă  din ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară (filele 24-25) , a reieşit că apartamentul în care locuia la acel moment reclamanta ( proprietate a părinţilor săi ), este îngrijit corespunzător  , posedă toate utilităţile necesare  şi oferă condiţii corespunzătoare de locuit  , iar pe de altă parte  , deşi s-a mai susţinut prin declaraţia de apel că în respectiva locuinţă minora nu a beneficiat de un spaţiul al ei  fiind constrânsă să împartă camera cu alţi adulţi , tribunalul constată că probele administrate nu  au relevat faptul că  , chiar în situaţia în care ( după cum a arătat mama ) minora stă în aceeaşi cameră cu reclamanta , acest lucru poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării sale .

Chiar dacă , după cum s-a probat , în locuinţa pârâtului apelant minora beneficiază de o cameră amenajată  pentru ea  ,  tribunalul arată că  acest criteriu , al spaţiului locativ ,  trebuie  privit în ansamblul criteriilor prin prisma cărora se apreciază interesul superior al minorei .

Pe de altă parte , în cursul judecării căii de atac , reclamanta intimată a făcut dovada faptului că în baza unui contract de comodat  deţine o locuinţă  ,care , potrivit anchetei sociale ( fila 30 ) este corespunzătoare şi în care mama  a amenajat o cameră proprie  , mobilată şi dotată potrivit nevoilor şi cerinţelor  minorei

Referitor la mediul în care ar urma să trăiască minora  încredinţată mamei , tribunalul reţine că deşi mama reclamantă nu a negat că fumează  şi nu a contesta faptul că  tatăl apelant este cel care a dus-o în mod regulat pe minoră pentru tratament la salina Praid , nu s-a dovedit în cauză că mama fumează în prezenţa minorei  , iar în ceea ce priveşte tratamentul minorei ,  nu reiese că mama ar fi fost dezinteresată de acest aspect ,  în mod just  aceasta arătând că  nu se impunea a relua  şi ea acest tratament , în condiţiile în care minora l-a efectuat în compania tatălui .

Referitor la preocuparea părţilor pentru pregătirea şcolară a minorei  , tribunalul consideră că în mod corect prima instanţă a constatat că ambii părinţi participă la serbările  şi concursurile  şcolare  şi se interesează de situaţia şcolară a minorei .  Cele două învăţătoare ale fetiţei , audiate în cauză  au confirmat acest lucru ; sub acest aspect instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că pârâtul apelant fiind cadru didactic în cadrul unităţii de învăţământ la care este înscrisă fiica sa , avea posibilitatea de a se implica mai mult  în aceste activităţi  ( având în vedere şi faptul că , după cum a relatat martora P.G. – fila 128 dosar fond-  accesul în şcoală pentru părinţi  nu este permis , martora întâlnindu-se cu pârâtul la serviciu  ) ca şi faptul că atunci când mama lipsea de la şedinţele cu părinţii o contacta telefonic pe învăţătoare ( declaraţi aceleiaşi martore)  .  Deşi apelantul a contestat susţinerile privitoare la faptul că şi mama participă la activităţi extraşcolare împreună cu minora, tribunalul constată că  , chiar martora P.G. a confirmat faptul că mama este cea care o duce pe minoră la cursurile de călărie .

S-a mai criticat prin declaraţia de apel faptul că instanţa de fond a  concluzionat că ambii părinţi participă financiar  , după propriile posibilităţi materiale  la întreţinerea fetiţei .  Martorele P.G. şi Gabor Lizetta ( învăţătoarele minorei ) au relatat că într-adevăr tatăl a fost cel care  plătea pentru masa minori şi achitat bani pentru materialele şcolare  , însă aceasta nu exclude  participarea reclamantei intimate la întreţinerea minorei , întrucât participarea la creşterea minorei nu se limitează la suportarea acestor cheltuieli  ; pe de altă parte, tribunalul are în vedere declaraţia martorei Czego Ilona ( fila 115 dosar fond ) , referitoare la faptul că zilele de naştere ale fetiţei au fost sărbătorite de mamă , într-un mod modest , întrucât aceasta nu are posibilităţi  materiale mari  ca şi la faptul că  mama a dus-o pe fetiţă în excursii  . După cum a  arătat şi prima instanţă  ,tatăl apelant are posibilităţi financiare mai mari decât mama , însă  apelantul a interpretat greşit concluzia primei instanţe  ,care nu a avut în vedere o contribuţie egală a părinţilor la suportarea cheltuielilor legate de creşterea minorei , ci în moc corect a arătat că aceste cheltuieli au fost suportate în funcţie de posibilităţile materiale ale fiecăruia . Sub acelaşi aspect , al posibilităţilor financiare de care dispun părţile , s-a criticat aprecierea făcută de prima instanţă cu privire la veniturile părţilor  ,  critică ce nu este fondată prin prisma probelor administrate ( adeverinţele de venituri) . Chiar dacă mama la data judecării cererii de către prima  instanţă  era angajată de puţină vreme la o firmă  , acesta nu este un aspect are să denote faptul că aceasta este incapabilă  de aş găsi un loc de muncă  , iar faptul că a  schimbat mai multe locuri de muncă anterior  ( în actualul context soci- economic ) nu este  un aspect relevant . În această privinţă , tribunalul mai arată că , evident , în situaţia în care unul dintre părinţi dispune de mijloace materiale  superioare celuilalt , are de asemeni posibilitatea de a oferi  mai multe copilului  , din punct de vedere material  , însă  a absolutiza un astfel de criteriu  ar echivala cu o „cumpărare „ a copilului , întrucât copii nu au nevoie doar de  bunuri materiale  ci în primul rând de afecţiune şi înţelegere din partea părinţilor . 

Critica privitoare la cenzurarea declaraţiei martorei P.G. de către prima instanţă  este de asemenea nefondată , în contextul în care afirmaţiile acesteia referitoare la faptul că fetiţa se prezenta la şcoală fără a avea lecţiile făcute atunci când stătea la mamă , nu au fost confirmate de către cea de-a doua învăţătoare -  cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă a arătat ( fila 130 dosar fond )  că în cadrul conlucrării profesionale cu colega sa îşi aduceau reciproc la cunoştinţă sancţiunile şi calificativele acordate elevilor .  Totodată , în ceea ce priveşte faptul că în perioada 2007 -2009 minora ar fi avut un comportament anormal , după cum a arătat martora nu se poate susţine că  acestea afirmaţii sunt  confirmate de cele relatate de cea de-a doua învăţătoare ,- care a  relatat doar că minora era mofturoasă , întrucât a fi mofturos nu poate echivala cu un comportament anormal . Considerentele reţinute de instanţă cu privire la subiectivismul acestei  martore  sunt pertinente , având în  vedere că aceasta a recunoscut faptul că  pârâtul a avut calitatea de meditator al fiului ei , subiectivism care se manifestă şi în atitudinea martorei care, deşi contactată telefonic de reclamanta intimată , nu a răspuns .

Prin declaraţia de apel s-a mai susţinut că este greşită concluzia instanţei  de fond cu privire la caracterul impulsiv al apelantului ,prin prisma faptului că acesta a refuzat să-şi dea acordul pentru ca minora să plece din ţară cum mama ei , al un concurs de echitaţie .  În fapt , instanţa  nu a arătat că pârâtul este impulsiv , ci intransigent  ,  concluzie pe care tribunalul  o apreciază ca justă , cu atât mai mult cu cât  , deşi la interogatoriu luat în faţa instanţei  pârâtul a recunoscut că nu şi-a dat acordul întrucât deja fusese promovat prezentul litigiu ( fila 34 dosar fond ) , în  motivele de apel face referire la temerea că minore ar fi putut fi scoasă definitiv din ţară ( afirmaţie nedovedită ) şi că cererea pentru a-şi da acceptul a  ajuns prea târziu ( de asemenea nedovedită ) . 

Nu poate fi ignorat în acest  context nici faptul că  , după cum s-a probat în cauză ,  tatăl apelant a lovit-o pe minoră ,  chiar dacă a fost doar  un incident izolat. 

În ceea ce priveşte  criticile referitoare la faptul că intimata în cauză  ar reprezenta un model negativ pentru minoră , prin  prisma faptului că aceasta  nu a avut o legătură constantă şi stabilă , asemeni unei familii funcţionale  ( precum cea  a pârâtului apelant )  , tribunalul reţine că  susţinerile apelantului  cu privire la modul de viaţă  al reclamantei intimate nu au fost dovedite  ,( afirmaţiile martorului  Kendi –Szakacs Huba – fila 43 dosar fond – în acest sens fiind doar  relatări  indirecte , din spusele altor persoane ) , iar pe de altă parte ,  în faţa instanţei  de apel  , intimata a făcut dovada că şi-a întemeiat o familie , prin căsătorie .

În fine , în ceea ce priveşte opţiunea minorei ( audiată atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel ) , tribunalul arată că  , potrivit prevederilor art. 24  alin.4 din Legea nr. 272/2004 , opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va da importanta cuvenita, in raport cu vârsta şi cu gradul de maturizare al copilului. De altfel, este evident ca aceasta a fost raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut prin disp. art. 24 al.2 din lege , obligativitatea pentru instanţă de a asculta copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, in orice procedura judiciara sau administrativa care îl priveşte si posibilitatea de a fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciază ca audierea lui este necesara pentru soluţionarea cauzei, considerându-se ca aceasta vârsta este caracterizata de un anumit grad de maturitate, ce poate convinge instanţa de importanta si pertinenta unei asemenea declaraţii) . În aceste context , raportat la vârsta la care minora a fost audiată ( 7 şi respectiv 9 ani ) tribunalul apreciază că  dorinţa minorei exprimată cu ocazia audierii în cameră de consiliul  - în sensul  de a fi încredinţat tatălui - nu poate constitui un criteriu exclusivist în determinarea măsurii de încredinţare , acesta nefiind  la vârsta la care  poate face o apreciere pertinentă cu privire la interesul său .

În consecinţă ,tribunalul consideră că sunt corecte raţiunile pentru care instanţa de fond  a dispus încredinţarea minorei către mamă .

Având în vedere toate considerentele  mai sus expuse , tribunalul apreciază că nu sunt fondate criticile aduse de apelant hotărârii primei instanţe , că  sentinţa atacată este legală şi temeinică ,astfel încât , în temeiul prevederilor art. 296  Cod de procedură civilă ,va  respinge  apelul ca nefondat .

Apelantul fiind în culpă procesuală ,în temeiul prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă ,urmează a fi obligat în favoarea intimatei la plata sumei de 2000 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată ,constând în onorariu avocaţial .

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul P.Z.B., domiciliat în  Tg.Mureş, str. Sârguinţei, nr.31, ap.3, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr.8698/25.11.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosar nr. 8413/320/2008.

Obligă apelantul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.E.M. cu domiciliul în Tg.Mureş, B-dul 1 Decembrie 1918, nr.243, ap.27, jud.Mureş.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Octombrie 2010.

Cu opinie separată, în sensul admiterii apelului.

Motivarea opiniei separate:

Diferit de opinia majoritară considerăm că apelul pârâtului se impunea a fi admis şi a se dispune încredinţarea minorei  P.Z.S. născută la data de 14 iulie 2001 tatălui apelant.

În prezenta cauză, fiecare dintre părinţi a solicitat încredinţarea minorei. Pentru aceasta trebuie avute în vedere o serie de criterii ( posibilităţile de dezvoltare fizică , morală şi intelectuală  pe care copii le pot găsi la unul dintre părinţi, legăturile de afecţiune  stabilite între copii şi familie, complexul de împrejurări  privind vârsta şi sexul copilului etc ), criterii ce nu pot fi privite decât interdependent.

În ceea ce priveşte condiţiile asigurate minorei se observă că în locuinţa pârâtului apelant minora beneficiază de o cameră amenajată  pentru ea,  şi de un mediu stabil în timp ce reclamanta intimata a schimbat până în prezent 3 locuinţe pe parcursul unui an ceea ce creează o instabilitate pentru minoră (schimbări de trasee dese spre şcoală, acomodarea într-un nou loc etc.).

Privitor la mediul în care ar urma să trăiască minora încredinţată mamei, mama reclamantă nu a negat că fumează  şi nu a contestat faptul că  tatăl apelant este cel care a dus-o în mod regulat pe minoră pentru tratament la salina Praid .

Referitor la preocuparea părţilor pentru pregătirea şcolară a minorei,  în mod corect prima instanţă a constatat că ambii părinţi participă la serbările  şi concursurile  şcolare  şi se interesează de situaţia şcolară a minorei. Cele două învăţătoare ale fetiţei , audiate în cauză  au confirmat acest lucru; sub acest aspect instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că pârâtul apelant fiind cadru didactic în cadrul unităţii de învăţământ la care este înscrisă fiica sa , avea posibilitatea de a se implica mai mult.

Critica privitoare la cenzurarea declaraţiei martorei P.G. de către prima instanţă  este credem noi fondată , în contextul în care afirmaţiile acesteia se referă la faptul că fetiţa se prezenta la şcoală fără a avea lecţiile făcute atunci când stătea la mamă. Totodată , în ceea ce priveşte faptul că în perioada 2007 -2009 minora ar fi avut un comportament anormal , după cum a arătat martora  se poate susţine că acestea afirmaţii sunt confirmate de cele relatate de cea de-a doua învăţătoare.

Ar fi trebuit să se mai aibă în vedere şi  modul de viaţă  al reclamantei intimate probate prin declaraţia martorului Kendi –Szakacs Huba – fila 43 dosar fond, minora fiind pusă în situaţia să doarmă împreună cu mama ei şi cu alţi bărbaţi.

În aceste context , raportat la vârsta la care minora a fost audiată ( 7 şi respectiv 9 ani ) şi consecvenţa acesteia demonstrează dorinţa fermă a fetiţei în a sta cu tatăl ei, ea având deja un grad de maturitate dezvoltat după cum rezultă din scrisoarea medicală (f.45 prima instanţă) din care rezultă că minora are un nivel intelectual foarte bun şi o autoîncredere dezvoltată, cunoscându-şi deci propriul interes.

De altfel şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-o speţă asemănătoare, Sommerfeld c.Germania, din 8 iulie 2003, a considerat că în aprecierea interesului copilului, trebuie să se ţină seama şi de dorinţa acestuia şi că trebuie să se ia în calcul interesele tuturor persoanelor vizate şi, în special, interesul superior al copiilor. (a se vedea inter alia şi hotărârea din cauza Glaser c.Marea Britanie, din 19 septembrie 2000)

Faţă de cele arătate apreciem că se impunea admiterea apelului şi încredinţarea minorei tatălui ei.

Domenii speta

Spete similare