Partaj succesoral şi ieşire din indiviziune

Dosar nr. 923/188/2018 partaj succesoral şi ieşire din indiviziune

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 852

Şedinţa publică din data de 02.10.2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte –RA

Grefier – IM

La ordine venind pronunţarea asupra cauzei civile având ca obiect partaj succesoral şi ieşire din indiviziune, formulată de reclamantul N.G.,  în contradictoriu cu pârâta N.E..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 18.09.2019 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru astăzi, 02.10.2019.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 18.06.2018, sub nr. 923/188/2018, reclamantul N.G. a chemat în judecată pârâta N.E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o pronunţa, să constate  că părţile sunt moştenitori legali ai defunctului N.R., să constate că patrimoniul succesoral este compus din jumătate dintr-un apartament situat în Bicaz şi un teren situat în comuna Hemeiuşi, judeţul Bacău, să dispună ieşirea din indiviziune în sensul atribuirii în natură a terenului, pârâtei revenindu-i apartamentul, cu cheltuieli de judecată. 

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a  arătat că la data de 6 august 1993 a murit tatăl său, pârâta fiind soţia supravieţuitoare. Arată că este fiu din altă căsătorie a defunctului, părinţii săi fiind divorţaţi, ambii recăsătorindu-se. Masa de împărţit este formată din jumătate dintr-un apartament situat în Bicaz, strada Piatra Corbului  Bl 15, ap 9, judeţul Neamţ şi o suprafaţă de 2500 mp teren înscris în TP nr 33807/20.03.1995.

În drept s-au invocat dispoziţiile art 728şi art 963 alin 1 şi 2  Cod civil, art 970, 972 lit a, art 975 alin 1 şi 3 şi art 1143 Cod civil.

Acțiunea a fost însoțită de următoarele înscrisuri : împuternicire avocaţială,  contract de vânzare-cumpărare a apartamentului cu schiţă anexă, extras OCPI, certificat de atestare fiscală, încheiere notarială privind verificările efectuate în evidențele succesorale cu privire la defunct, acte de stare civilă, TP nr 33807/1995, proces verbal de punere în posesie cu schiţă anexă, sentinţa civilă nr 1523/23.02.2010  pronunţată de Judecătoria Bacău, sentinţa civilă nr 231/25.01.1977 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi încheiere de îndreptare a erorii materiale

Acţiunea a fost legal timbrată, cu 5095,70 lei şi respectiv 602,25 lei.

Pârâta N.E. a formulat la data de 28.09.2018 cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării şi întâmpinare.

Prin încheierea din data de 21.11.2018 s-a respins cererea de repunere în termen pentru formularea de către pârâtă a întâmpinării dar s-a reţinut că excepţiile  pot fi invocate oricând în cursul judecăţii. Pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la opţiune succesorală suţinând că reclamantul nu a acceptat succesiunea tatălui său în termenul de 6 luni de la data decesului  astfel că acesta este străin de succesiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, în contextul neacceptării succesiunii în termenul de opţiune succesorală .

În susţinerea excepţiilor s-a arătat că defunctul a divorţat de mama reclamantului în noiembrie 1954 şi că reclamantul a venit la ei o singură dată în anul 1975 sau 1976, neparticipând nici la înmormântarea tatălui său. În 2012 a încercat să vândă terenul dar fiind contactat, reclamantul a arătat că nu doreşte să ştie nimic de moştenirea tatălui său.

Au fost ataşate înscrisuri ( filele 73-79).

Excepţiile invocate au fost unite cu fondul,  s-a încuviinţat şi s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiaţi ca martori: B.A., S.V., M.V. şi C.C., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.

La data de 27.03.2019 au fost depuse de către reclamant prin apărătorul ales alte înscrisuri ( filele 114-130).

Pentru reclamant s-au depus concluzii scrise în care s-a arătat că pârâta nu a anunţat pe nimeni din familia soţului  că acesta a murit, că reclamantul a venit la Bicaz şi a aflat de la o vecină că tatăl său a decedat şi, deşi a încercat mai multe demersuri pentru dezbaterea succesiunii, pârâta s-a opus. Mai menţionează că martorii audiaţi au arătat că a ţinut legătura cu tatăl său şi că, după moartea acestuia, prin intermediul unchiului N.N., a primit de la acesta un inel şi 500 mărci, aceasta fiind ultima dorinţă a tatălui său. De asemenea a arătat că pârâta l-a  restricţionat pe defunct în relaţiile cu el şi că, pe parcursul procesului pârâta a încercat chiar să încheie o tranzacţie ceea ce echivalează cu o recunoaştere a acceptării asuccesiunii. 

Analizând şi coroborând probele administrate în cauză instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul, N.G., în calitate de fiu al defunctului N.R. a chemat în judecată pe soţia supravieţuitoare a tatălui său, N.E. solicitând deschiderea succesiunii  şi ieşirea din indiviziune cu privire la patrimoniul succesoral compus din jumătate dintr-un apartament şi un teren .

Pârâta a invocat excepţia prescipţiei dreptului de opţiune succesorală şi legat de aceasta, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului care, neacceptând succesiunea în termenul legal, este străin de moştenire.

Procedând potrivit art 248 Cod procedură civilă, soluţionarea excepţiilor este prioritară. 

Ca şi chestiune prealabilă, reţinând că potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii, având în vedere data deschiderii succesiunii, instanţa va analiza prezenta cerere prin prisma  dispoziţiilor codului civil din anul 1864.

Cu privire la moştenirea defunctului N.R., la data de 6 august 1993  a intervenit decesul (conform certificatului de deces - fila 20), cu ultimul domiciliu în oraş Bicaz, strada Piatra Corbului Bl 15, ap 9, judeţul Neamţ. 

Potrivit art. 651 Cod civil care prevede că data deschiderii succesiunii coincide cu momentul morţii celui care lasă moştenirea, instanţa va constata deschisă succesiunea defunctului N.R. la data de  6 august 1993.

Conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit Legii nr 319/1944, soţul supravieţuitor vine în concurs cu rudele defunctului. Potrivit art 1 lit a din Legea nr 319/1944 soţul supravieţuitor moşteneşte din averea celuilalt soţ  când vine la succesiune cu copiii legitimi şi recunoscuţi sau numai cu unii din ei, ori cu descendenţii lor,  o pătrime.

Din căsătoria soţilor N. nu au rezultat copii. Din căsătoria anterioară a defunctului s-a născut N.G. aşa cum rezultă din certificatul de naştere al descendentului depus la fila 31 dosar. 

Cu toate că transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii moştenirii, ea nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Potrivit prevederilor art 686 Cod civil nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine, calitatea de moştenitor legal conferind calitatea de succesibil-persoană cu vocaţie succesorală, în timp ce succesor al unei moşteniri devine numai acel succesibil care şi-a exprimat opţiunea succesorală de acceptare a acelei moşteniri.

În speţă, nu a existat o manifestare expresă a acceptării sau de renunţare la moştenirea defunctului N.R.  de către fiul său, neexistând un certificat de moştenitor, analiza rezumându-se aşadar la posibilitatea unei acceptări tacite a moştenirii de către reclamant.

Pentru ca soarta juridică a moştenirii să nu rămână multă vreme incertă, potrivit art. 700 alin 1 Cod civil, dreptul de opţiune trebuie să fie exercitat într-un termen de şase luni calculat de la data deschiderii moştenirii, aceasta fiind perioada analizată în care reclamantul ar fi trebuit să facă acte de acceptare tacită a moştenirii tatălui său.

Potrivit art 689 Cod civil, acceptarea este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare. Jurisprudenţa a stabilit că actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinţei de a accepta. Deşi aria actelor care ar putea valora acceptare tacită a moştenirii sunt destul de extinse, sarcina de a aprecia în concret asupra acestora revine instanţei de judecată, din coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză.

În speţă, cel despre a cărei moştenire este vorba a decedat în 1993, adică acum 26 ani.

Reclamantul, partea în sarcina căruia este proba în procesul civil a încercat să probeze că a avut o relaţie cu tatăl său şi că, se întâlneau uneori la Bucureşti, pârâta fiind întotdeauna reticentă la relaţia cu fiul din altă căsătoria.

Instanţa reţine că relaţia dintre părinte şi copil înainte de moarte este lipsită de efecte juridice în ceea ce priveşte moştenirea ulterioară, fiind destule cazuri în care copilul refuză moştenirea fie renunţând la ea pur şi simplu sau pentru că nu-i este favorabilă fie nefăcând acte de acceptare. Prin urmare, relaţiile dintre părţi înainte de deces se circumscriu unei sfere de normalitate dar care nu probează prin ele însele acceptarea succesiunii.

Reclamantul a arătat că nu a ştiut de moartea tatălui şi a aflat de la o vecină că acesta este decedat. Susţinerea, pe lângă faptul că nu este localizată în timp, este neprobată. Oricum, din întreg ansamblu probator administrat în cauză nu au fost relevate în concret actele de acceptare tacită a succesiunii, probele propuse şi administrate fiind cel mult, circumstanţiale.

Martorii propuşi de reclamant au arătat că au cunoştinţă că defunctul i-ar fi lăsat fiului un inel şi 500 mărci, daruri pe care acesta să le primească după moartea sa. Pe lângă faptul că împrejurarea în sine este neclară şi nu există nici o dovadă a datei la care defunctul s-a decis asupra acestor daruri a căror semnificaţie este cel puţin echivocă, în patrimoniul succesoral indicat de reclamant nu au fost relevate şi aceste bunuri, mai ales că, fiind bunuri succesorale, se împart potrivit cotelor legale între moştenitori.

Ori, în speţă, dovada actelor de acceptare tacită a bunurilor succesorale indicate trebuie să vizeze neîndoielnic acele imobile,  ceea ce nu s-a putut dovedi. Relaţiile cu pârâta nu puteau împiedica iniţierea unei proceduri notariale, fie şi mult după deces dacă despre moartea părintelui s-a aflat târziu dar astfel de dovezi nu există. De altfel, rămâne neexplicată data la care reclamantul a primit inelul dacă cei din familie nu ştiau de moartea tatălui, respectiv a fratelui.

Nici împrejurarea că părţile au convenit să ceară un termen pentru o soluţionare amiabilă nu reprezintă o recunoaştere a acceptării moştenirii, pârâta neputând face astfel de dovezi. Cel mai probabil a gândit că reclamantul este fiul răposatului soţ care concluzionează spre o acceptare a situaţiei dar la 90 ani cât are pârâta nu a cântărit argumentele juridice. 

În lipsa unor acte concrete de acceptare tacită a moştenirii, se concluzionează spre lipsa acceptării tacite a moştenirii  tatălui  de către reclamant. 

În consecinţă, se va reţine că singura succesoare în drepturi a defunctului N.R. este soţia sa supravieţuitoare, N.E. care va culege întreaga sa moştenire, actele acesteia de acceptare tacită a moştenirii fiind evidente, fiind singura care şi-a manifestat interesul faţă de patrimoniul succesoral al defunctului, fiind deţinătoarea titlului de proprietate a terenului şi locuind efectiv în apartament vreme de peste 26 ani de când a decedat soţul său.

Neacceptând succesiunea în termenul legal, reclamantul nu este titularul dreptului la moştenire, nu justifică calitatea sa procesuală de a promova prezenta acţiune astfel că cererea va fi respinsă ca fiind promovată  de o persoană fără calitate procesuală.

Ca parte căzută în pretenţii, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial de 2000 lei potrivit chjtanței depuse la dosar. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală a reclamantului.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul N.G., în contradictoriu cu pârâta N.E., având ca obiect partaj succesoral  ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei 2000 lei  cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bicaz.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi 2 octombrie 2019.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare