Fara titlu

Sentinţă civilă 646 din 16.03.2009


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.646/16.03.2009

Domeniu asociat - partaj - obligaţie de a face, pretenţii

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la această instanţă la data de 13.03.2008 sub nr.X/257/2008 reclamanta  B. L. a chemat în judecată pe pârâţii M. A. si M. E. solicitând 

- obligarea pârâtului M. A. să ridice cei doi stâlpi metalici amplasaţi abuziv pe terenul proprietatea reclamantei, identificat cu nr.top 4375/1/IV în suprafaţă de 276 mp înscris în CF nr.X M., în caz contrar de neexecutare să autorizeze reclamanta la ridicarea acestora pe cheltuiala pârâtului;

- obligarea ambilor pârâţi la îngrădirea imobilului top 4375/1/III, teren ce se învecinează cu proprietatea reclamantei pe latura stângă, pe aliniamentul stabilit în mod irevocabil prin sentinţa Judecătoriei Mediaş nr.3699/2003 şi sent.nr.4085/2004 de lămurire a dispozitivului, iar în caz contrar de neexecutare a obligaţiei reclamanta să fie autorizată la efectuarea acestei lucrări pe cheltuiala pârâţilor:

- să se constate că reclamanta şi pârâţii sunt coproprietari în cote de 1/3 fiecare asupra fântânii amplasată pe teren cu nr.top 4375/1/IV înscris în CF M. nr.X şi să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea acesteia către reclamantă cu obligarea la plata către pârâţi a contravalorii corespunzătoare cotelor deţinute

- încetarea servituţii de trecere la fântână instituită în sarcina imobilului top 4375/1/IV şi în favoarea topograficelor nr.4375/1/I, 4375/1/II, 4375/1/III ca şi consecinţă a sistării stării de coproprietate asupra fântânii şi radierea servituţii de trecere din cartea funciară

- obligarea pârâţilor la plata contravalorii în lei a lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de aprox.8 mp din terenul proprietatea reclamantei, top 4375/1/IV

In motivarea acţiunii reclamanta arată ca este proprietara tabulara a imobilului apartament nr.4 cu teren clădit si neclădit  în suprafaţă de  276 mp, înscrisă in cartea funciara X M., nr.top 4375/1/IV. Imobilul se învecinează pe  partea dreapta şi pe partea stângă cu proprietatea paraţilor, fraţii săi, iar  topograficul 4375/1/IV în suprafaţă de 276 mp a făcut parte iniţial din nr.top 4375/1 în suprafaţă de 670 mp, fiind dezmembrat în două loturi ca urmare a procesului de sistare de indiviziune purtat între reclamantă şi pârâţi, soluţionat irevocabil prin sentinţa 3699/2003 a Judecătoriei Mediaş. Urmare a sistării de indiviziune imobilul reclamantei se învecinează la stânga cu nr.top 4375/1/I apartament 1 proprietatea lui M. E. şi top 4375/1/II apartament 2 proprietatea lui M. A.. Pe partea dreaptă se învecinează cu nr.top 4375/1/III proprietatea lui M. A.. Toate cele trei apartamente deţin în indiviziune terenul de 256 mp în cotele precizate.

În vara anului 2007 pârâtul M. A. a amplasat abuziv pe latura stângă extremă a proprietăţii sale 2 stâlpi metalici înalţi de 3 metri şi legaţi între ei cu o sârmă, ceea ce a dus la îngrădirea utilizării normale a porţii aceasta nemaideschizându-se normal, ci numai la 60 de grade.

Mai arată că ridicarea gardului pe latura stângă cade în obligaţia pârâţilor în calitate de coproprietari indivizi ai fondului învecinat top. nr.4375/1/III, însă aceştia refuză să-şi îndeplinească această obligaţie.

Reclamanta este proprietara gardului ce mărgineşte proprietatea sa pe latura stângă, acesta fiind edificat cu cheltuiala sa exclusivă, iar obiceiul locului este ca gardul să fie edificat pe dreapta de către proprietar, iar cel din partea stângă de către vecin.

Referitor la fântână, acesta fiind bun comun, solicită sistarea indiviziunii întrucât cu ocazia soluţionării dosarului nr.X/2002 s-a arătat că „deşi părţile au invocat calitatea lor de coproprietari asupra acestui bun, instanţa nu a fost investită să sisteze indiviziunea”. Mai arată că fântâna a fost edificată de părinţii părţilor şi este amplasată la aproximativ 1 metru de colţul casei sale, în imediata apropiere atât a intrării, cât şi a geamului casei, iar exercitarea servituţii de trecere este deosebit de împovărătoare, dată fiind relaţia deosebit de tensionată cu care o are cu fraţii şi cumnatele sale.

In drept a invocat  art.480, art.1076 Cod civil, art.588, 585, 1077, 723, 636, 1075 Cod civil.

In dovedire a depus la dosar plan de situaţie, planşe foto, sentinţe civile, încheiere de carte funciară, extras CF, autorizaţie de construcţie,certificat de urbanism, adeverinţă medicală, etc.

A solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză tehnică, cercetare la faţa locului.

Acţiunea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 57 lei şi timbru judiciar de 1,6 lei.

La termenul din 17 aprilie 2008 reclamanta a precizat în scris contravaloarea lipsei de folosinţă solicitată la petitul 5 şi anume 200 lei anexând taxă de timbru de 18 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei.

Pârâtul M. E. a formulat întâmpinare arătând că este de acord cu construcţia gardului despre care vorbeşte reclamanta, că nu este de acord cu încetarea servituţii de trecere la fântână si cu sistarea stării de coproprietar asupra fântânii. Arată că a contribuit la întreţinerea fântânii, a efectuat îmbrăcămintea de lemn care protejează fântâna, a zugrăvit-o,  aceste lucrări au fost efectuate exclusiv de el. Arată de asemenea că nu este de acord să fie despăgubit pentru fântâna şi nici cu plata către reclamanta a contravalorii lipsei de folosinţă a celor 8 mp de teren. Mai arată că la data de 14.04.2003, când s-a efectuat expertiza judiciară, garajul era construit, iar reclamanta şi-a construit garajul în anul 2007, însă proiectantul care a întocmit planul de construcţie nu a ţinut cont de anumite cote.

La data de 15 mai 2008 pârâtul M. A. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională arătând că solicită admiterea doar în parte a acţiunii reclamantei, întrucât primul capăt de cerere a rămas fără obiect, ţevile metalice fiind ridicate de către acest pârât, iar referitor la capătul 2 al cererii, este de acord cu îngrădirea imobilului cu nr.top 4375/1/III, teren ce se învecinează cu proprietatea reclamantei, pe aliniamentul stabilit prin sentinţele Judecătoriei Mediaş, dar este necesar în primul rând ca această hotărâre irevocabilă să fie pusă în executare de bună voie sau pe calea executării silite deoarece nici în prezent linia de graniţă nu este materializată în teren. De asemenea, fiind în indiviziune cu celălalt pârât, urmează a se solicita sistarea indiviziunii pentru a se cunoaşte exact care este porţiunea de teren care se va învecina cu proprietatea reclamantei.

Cât priveşte petitul 3 este de acord să se constate că cele trei părţi sunt coproprietare asupra fântânii, dar solicită respingerea cererii privind sistarea indiviziunii, întrucât fântâna a fost construită de tatăl său împreună cu pârâtul, este o indiviziune forţată şi perpetuă.

În ceea ce priveşte petitele 4 şi 5 solicită respingerea acestora.

Ca şi reclamant reconvenţional pârâtul a solicitat:

- obligarea pârâtei reconvenţionale să ridice gardul de beton edificat perpendicular pe uşa de acces a apartamentului nr.3 proprietatea sa (top 4375/1/III) şi de asemenea să mute racordul de gaz metan care se găseşte tot la uşa de acces a imobilului proprietatea sa, în caz contrar, de neexecutare, să-l autorizeze instanţa la ridicarea acestora, pe cheltuiala pârâtei reconvenţionale;

- instituirea unei servituţi de trecere cu piciorul pentru apartamentul nr.3, proprietatea sa, în sarcina imobilului top nr.4375/1/II şi în favoarea top 4375/1/I;

- obligarea pârâtei reconvenţionale să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 30 mp pe care o foloseşte în mod abuziv, suprafaţă care se află în top 4375/1/III şi care depăşeşte suprafaţa de 276 mp atribuită acesteia prin sentinţe civile;

- obligarea pârâtei reconvenţionale la plata contravalorii în lei a lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de 30 mp din terenul proprietatea reclamantului reconvenţional.

A motivat reclamantul reconvenţional că pârâta a edificat un gard perpendicular pe calea acces a apartamentului nr.3, blocând astfel accesul în imobil, chiar şi cu piciorul, iar pentru a avea posibilitatea folosirii uşii de acces în imobil, este necesar ca aceasta să demoleze acel zid. Faţă de această situaţie, pentru a avea posibilitatea de acces normal în imobil, a solicitat instituirea unei servituţi de trecere pe terenul acesteia, în caz contrar fiind în imposibilitate să folosească intrarea în apartamentul nr.3. Mai arată că pârâta foloseşte 30 de mp în plus de teren faţă de ceea ce s-a stabilit prin sentinţele 3699/2003 şi 4085/2004 ale Judecătoriei Mediaş.

În drept a invocat art.115, art.119 şi 274 Cod proc.civilă.

În probaţiune a solicitat înscrisuri, martori, interogatoriu şi expertiză.

A timbrat cererea reconvenţională cu taxă de timbru de 48,74 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Pârâta reconvenţională a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională arătând că cererile reclamantului reconvenţional M. A. sunt inadmisibile în condiţiile în care linia de graniţă ce delimitează proprietatea reclamantei de proprietăţile învecinate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă pusă în executare silită. Mai arată că M. A. nu are calitate procesuală activă de a formula o cerere de constituire drept servitute în favoarea unui teren care nu îi aparţine, servitutea de trecere poate fi reclamată numai de proprietarul locului înfundat, însă top 4375/1/I în favoarea căruia se solicită instituirea acestui drept este proprietatea lui M. E.. Apartamentul nr.3 nu are caracter de loc înfundat.

Prin precizarea la cererea reconvenţională depusă la 5.06.2008 M. A. a solicitat:

- obligarea pârâtei reconvenţionale să ridice gardul de beton edificat perpendicular pe uşa de acces a apartamentului nr.3 proprietatea sa (top 4375/1/III) şi de asemenea să mute racordul de gaz metan care se găseşte tot la uşa de acces a imobilului proprietatea sa, în caz contrar, de neexecutare, să-l autorizeze instanţa la ridicarea acestora, pe cheltuiala pârâtei reconvenţionale;

 - instituirea unei servituţi de trecere cu piciorul pentru accesul în apartamentul nr.3 în sarcina imobilului cu nr.top 4375/1/IV şi în favoarea top nr.4375/1/III;

- obligarea pârâtei reconvenţionale să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 30 mp pe care o foloseşte în mod abuziv, suprafaţă care se află în top 4375/1/III şi care depăşeşte suprafaţa de 276 mp atribuită acesteia prin sentinţele civile nr.3699/2003 şi nr.4085/2004 ale Judecătoriei Mediaş.

Prin acţiunea în prezent aflată pe rol la Judecătoria Mediaş M. A. a solicitat sistarea indiviziunii în contradictoriu cu M. E., cauză nesoluţionată până la ieşirea în pronunţare a prezentei cauze.

S-au efectuat 2 expertize în dosar şi anume una pentru stabilirea valorii fântânii, la cererea reclamantei pârâtă reconvenţională, precum şi o expertiză topografică, la cererea reclamantului reconvenţional M. A.

S-a efectuat de asemenea o cercetare la faţa locului (fila 74 dosar) şi s-au audiat martori G. D., S. I., propuşi de către reclamanta.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta este proprietara tabulară a imobilului apartament 4 cu teren clădit si neclădit  în suprafaţă de  276 mp, înscrisă în cartea funciara X M., nr.top 4375/1/IV.

Prin sentinţa nr.3699/2003 a Judecătoriei Mediaş din dosar nr.X/2002 s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenului neclădit situat în str.A.I. nr.-.

Urmare a sistării de indiviziune prin  sentinţa nr.3699/2003 a Judecătoriei Mediaş imobilul reclamantei se învecinează la stânga cu nr.top 4375/1/I apartament 1 proprietatea lui M. E. şi top 4375/1/II apartament 2 proprietatea lui M. A.. Pe partea dreaptă se învecinează cu nr.top 4375/1/III proprietatea lui M. A..

Prin sentinţa de lămurire a dispozitivului nr.4085/2004 instanţa a lămurit dispozitivul sentinţei mai sus arătate stabilind în concret lăţimea garajelor şi distanţele liniilor ce formau figura geometrică a terenului reclamantei.

Pe terenul proprietatea reclamantei, la aprox.1 metru de intrarea în casa acesteia există o fântână, fiind instituită o servitute de trecere la aceasta în sarcina imobilului nr.top 4375/1/IV şi în favoarea topograficelor nr.4375/1/I, nr.4375/1/II şi nr.4375/1/III.

Deşi s-a dovedit că pârâtul M. A. a amplasat 2 stâlpi metalici pe terenul proprietatea reclamantei nr.top 4375/1/IV, s-a dovedit şi faptul că aceşti stâlpi au fost ridicaţi între timp, aşa cum arată atât pârâtul cât şi reclamanta. Prin urmare acest capăt de cerere nemaiavând obiect, va fi respins cu acest argument.

Cât priveşte petitul 2 al cererii principale, ambii pârâţi au fost de acord cu îngrădirea imobilului. Chiar dacă în prezent sunt în curs de sistare a coproprietăţii, acest aspect nu  constituie motiv de suspendare a prezentului proces până la soluţionarea ieşirii din indiviziune a celor doi pârâţi.

Potrivit art.600 Cod civil fiecare poate a îndatora pe vecinul său să contribuie la clădirea gardului. Art.606 Cod civil instituie o prezumţie de comunitate a gardului despărţitor, însă aceasta este o prezumţie relativă. Reclamanta a edificat gardul pe partea stângă a proprietăţii sale, iar obiceiul locului este ca vecinul să edifice gardul din stânga. Întrucât a edificat gardul pe o parte, obligaţia de a edifica gardul pe cealaltă parte, respectiv pe partea cu care reclamanta se învecinează cu nr. top. 4375/1/III incumbă pârâţilor, de altfel aceştia fiind de acord cu acest petit, aşa cum s-a arătat.

Prin urmare, capătul 2 de cerere al acţiunii principale va fi admis,  obligând pârâţii să îngrădească imobilul teren nr. top 4375/1/III ce se învecinează cu proprietatea reclamantei (nr. top 4375/1/IV), conform aliniamentului stabilit în mod irevocabil prin sentinţa nr. 3699/2003 şi nr. 4085/2004 ale Judecătoriei Mediaş, în caz contrar reclamanta va fi autorizată să facă această lucrare pe cheltuiala pârâţilor.

Cât priveşte petitul nr.3, fântâna este un imobil prin destinaţie şi se află pe proprietatea reclamantei. Acest bun nu este susceptibil de împărţire in natura, ci el aparţine fondului pe care se află. Nu s-a ţinut cont la sistarea indiviziunii de faptul că acest bun măreşte valoarea lotului pe care el se află şi s-a dat indicaţia părţilor de a se adresa cu sistare de indiviziune asupra acestui bun.

 Urmează a se dispune  încetarea servituţii de trecere la fântână, pentru motivele de mai jos.

 Prin expertiza efectuată în cauză (expert F.) se arată că există posibilitatea de amenajare a unei noi fântâni pe terenul pârâţilor.

Este de evidenţiat şi faptul că pe strada respectivă există reţea de furnizare a apei potabile de mai mult timp, astfel încât menţinerea unei servituţi în aceste condiţii nu mai poate subzista. Părţile şi-au împărţit imobilul rămas după părinţii lor, iar in timp intre aceştia s-au creat mai multe animozităţi care în timp s-au adâncit, în prezent, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, relaţiile dintre familiile lor sunt foarte tensionate, tensiune care porneşte si de la exercitarea servituţii. Or, toate aceste împrejurări constituie motive de imposibilitate obiectiva de exercitare a servituţii.

Aşa cum s-a arătat, nefiind susceptibil de împărţire, este imposibil de a se sista coproprietatea asupra fântânii, însă instanţa va ţine cont de principiul îmbogăţirii fără justă cauză determinat de faptul ca lotul reclamantei are o valoare mai mare prin existenta fântânii şi faţă de acesta va dispune obligarea reclamantei să plătească celorlalţi pârâţi câte o treime din valoarea acestei fântâni, respectiv suma de 633 lei.

Conform expertizei de evaluare a fântânii s-a stabilit că valoarea tehnică a fântânii existente pe teren este de 1.900 lei.

Nu s-au avut în vedere celelalte variante din expertiză, respectiv „varianta de puţ forat”, ci valoarea actualizata a fântânii existente.

Ca urmare a soluţiei  date, instanţa va dispune radierea servituţii de trecere pentru fântână din cartea funciară.

Cât priveşte capătul 5 de cerere instanţa va reţine că nu s-a dovedit de către reclamantă, aceasta neadministrând probe cu care sa dovedească cele susţinute, astfel încât în baza art.1169 Cod civil va respinge acest capăt de cerere.

Cât priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul M.A., instanţa urmează a o respinge pentru motivele de mai jos.

 In privinţa racordului de gaz metan pentru care s-a cerut mutarea, atât reclamanta cât şi pârâtul au arătat că acesta a fost mutat între timp, motiv pentru care respectivul petit a rămas fără obiect.

Cât priveşte solicitarea de a fi obligată pârâta reconvenţională să îşi ridice gardul de beton, gard a cărui existenţă a fost constatată cu prilejul cercetării la  faţa locului, instanţa observă că gardul a fost edificat  in baza proiectului şi autorizaţiei de construcţie, motiv pentru care şi acest petit va fi respins.

S-a mai cerut prin cererea reconvenţională instituirea unei servituţi de trecere cu piciorul pentru accesul la apartamentul nr.3 proprietatea reclamantului reconvenţional. Cu prilejul cercetării la faţa locului s-a  învederat ca acest apartament (pentru care se cere instituirea unei servituţi) este cel aflat pe partea dreapta a proprietăţii reclamantei, cu ieşire in strada Graia de Jos. Acest apartament beneficiază de o ieşire la o altă stradă, accesul în acesta putându-se face pe această stradă, (de altfel existând poartă şi chiar o mică curte). Situaţia a fost constatata la fata locului, consemnându-se aceasta in procesul verbal de cercetare la fata locului.

Conform art.616 Coc civil numai proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului. Imposibilitatea de ieşire la calea publică trebuie să fie absolută iar necesitatea efectuării unor amenajări sau reclamarea unei căi mai scurte şi mai convenabile nu justifică recunoaşterea dreptului de servitute. Acestea s-au stabilit în practica judiciară, iar în speţa de faţă apartamentul proprietatea lui M.A.nu are caracter de loc înfundat, motiv pentru care şi această solicitare va fi respinsă.

Paratul reclamant reconvenţional a precizat ca solicita instituirea servituţii in favoarea apartamentului, nu a terenului top.4375/1/III.

În ceea ce priveşte capătul 3 din cererea reconvenţională, s-a dovedit prin expertiza topo efectuată la dosar şi anume expertiza Tămăşan, că suprafaţa de 30 mp a căror revendicare a fost solicitată de pârâtul M.A. se află în proprietatea reclamantei şi este conformă cu hotărârea instanţei. Pentru aceste motive nedovedindu-se că reclamanta pârâtă reconvenţională ar stăpâni o suprafaţă de teren aflată în proprietatea pârâtului reclamant reconvenţional, în baza art.1169 Cod civil va respinge şi această solicitare. Cât priveşte petitul 5 privitor la obligarea plăţii lipsei de folosinţă pentru acest teren, se constata ca cererea reconvenţionala a fost precizata ulterior fără a mai fi menţionat si acest capăt de cerere,  astfel încât, cererea fiind reformulata, instanta se va pronunţa asupra acesteia aşa cum a fost precizata ulterior.

În baza art.276 Cod proc.civilă va obliga pârâtul M.A.la plata către reclamantă a sumei de 549,3 lei iar a pârâtului Muntean Eugen la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în valoare de 443,3 lei către reclamantă.

Cheltuielile vor fi acordate parţial, având în vedere că numai unele capete de cerere au fost admise din acţiunea principală si prin raportare diferita la cei doi paraţi.

S-au avut în vedere cheltuielile reprezentând taxa de timbru, contravaloarea expertizei plătite de către reclamantă, onorariul de avocat al acesteia.

 

Domenii speta