Civil - pretenţii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.7464/2004 la data de 09.09.2004, reclamanta SC CONTRASCOM BENŢA SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MC ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 225.508.715 lei, reprezentând sumă neachitată conform contractului 293/2001 precum şi 51867004 lei reprezentând dobânzi la creditele luate de antreprenor pentru finalizarea lucrărilor. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că, la data de 13.09.2001, a încheiat cu pârâtul un contract de antrepriză având ca obiect renovarea imobilului situat în Tg.Mureş, str. Tudor Vladimirescu nr. 25. Iniţial, s-a făcut un deviz de lucrări în sumă de 600 milioane lei, ofertă care nu a fost acceptată, fiind acceptată contractarea lucrării la suma de 425.508.715 lei.

Pârâtul a efectuat o plată parţială în sumă de 200 milioane lei, sumă care nu a acoperit nici măcar factura emisă pentru reparaţiile efectuate până la data de 25.10.2002, factură în cuantum de 250 milioane lei.

De asemenea, se arată că pârâtul a sesizat OJPC Mureş sens în care la data de 23.07.2003 prin procesul verbal 158, s-au constatat anumite nereguli pe care reclamanta le-a remediat. Prin urmare la data de 15.09.2003, în prezenţa reprezentanţilor OJPC Mureş şi a celor de la Inspectoratul în Construcţii sa constatat remedierea defectelor şi efectuarea în plus a lucrărilor de zugrăvire integrală a imobilului, schimbarea a două uşi interioare, refacerea scărilor exterioare şi montarea gresiei pe acestea, curăţirea întregului apartament şi a radiatoarelor, precum şi revopsirea tâmplăriei.

La data de 15.09.2003, s-a întocmit proces verbal de terminarea a lucrărilor, pe care pârâtul nu l-a semnat.

În drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.1073 şi următoarele Cod civil.

Cererea este legal timbrată cu suma de 15220.029 (1522,002 ron) conform ordinului de plată nr. 783.

Pârâtul a formulat întâmpinare  şi cerere reconvenţională.

Prin  întâmpinare a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, iar pe cale reconvenţională a solicitat obligarea reclamantei pârâtă reconvenţional să-i achite suma de 700 milioane lei reprezentând prejudiciu cauzat prin nerespectarea contractului precum şi dobânzi aferente. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare pârâtul reclamant reconvenţional arată că anterior  încheierii contractului de antrepriză cu reclamanta aceasta i-a adus la cunoştinţă un deviz estimativ în valoare de 600 milioane lei.

Întrucât nu a fost de acord cu devizul întocmit de reclamantă, deoarece o parte din lucrări erau deja efectuate de către o altă societate, reprezentantul societăţii reclamante a întocmit un înscris cuprinzând lucrările ce urmau a fi efectuate şi precizând valoarea acestora la aproximativ 110-120 milioane lei.

Pârâtul a arătat că a acceptat condiţiile contractului, deşi în contract era trecută o altă sumă cu mult mai mare decât cea menţionată în înscrisul sub semnătură privată, motivat de faptul că la momentul finalizării lucrărilor urma să achite doar suma precizată în înscrisul întocmit de reprezentantul prestatoarei.

De asemenea, precizează faptul că potrivit contractului, durata de execuţie a lucrărilor era de 3 luni, iar obligaţiile antreprenorului erau în sensul efectuării unor lucrări corespunzătoare calitativ normelor în vigoare.

Pârâtul menţionează că în cursul derulării contractului, reclamanta nu i-a prezentat procesele verbale şi facturile depuse la dosarul cauzei.  Ca atare, acestea nu sunt semnate de către pârâtul reclamant reconvenţional. De asemenea, pârâtul arată că oricum nu ar fi semnat actele în cauză întrucât nu reflectau realitatea în ceea ce priveşte stadiul lucrărilor. Acest aspect este confirmat şi de constatările făcute ca urmare a sesizărilor reclamantului către OJPC.

De asemenea, se menţionează faptul că a solicitat în mod repetat reprezentantului reclamantei să se prezinte în vederea rediscutării valorii lucrărilor efectuate având în vederea că acestea au fost efectuate cu întârziere şi de o calitate necorespunzătoare.

Prejudiciul suferit constă în faptul că nu şi-a putut folosi casa în perioada decembrie 2001 până în prezent cu precizarea că în perioada de timp în care societatea reclamantei s-a aflat în imobil, datorită neglijenţei angajaţilor acesteia, le-au fost deteriorate mai multe bunuri. Mai mult, angajaţii reclamantei au ridicat fără acordul său o serie de bunuri care îi aparţineau, respectiv schele din  lemn, cărămidă, ciment, saci de var, saci adeziv. Totodată, imobilul fiind folosit de către societatea reclamantă, mai precis de către muncitorii acesteia, pârâtul a fost nevoit să suporte contravaloarea utilităţilor.

Pârâtul reclamant reconvenţional menţionează totodată existenţa unui prejudiciu moral suferit ca urmare a faptului că fiind o persoană cunoscută datorită nerespectării contractului a fost pus în situaţii neplăcute.

Prin înscrisul depus la dosar pentru termenul de judecată din 06.01.2005 ( VOL I f. 175), pârâtul reclamant reconvenţional a detaliat componenţa prejudiciului suferit.

În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri: copie contract de antrepriză nr. 293/13.09.2009 ( f. 2,3), proces verbal de predare primire ( f. 5), factură fiscală 2764501/25.10.2002 ( f. 6), deviz contractat ( f. 7-9), extras de cont ( f. 10), proces verbal de lucrări ascunse, ( f. 11,12,14), proces verbal de recepţie calitativă ( f. 13,15,16), proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ( f. 17), proces verbal de constatare a contravenţiei nr. 158/2003 ( f. 18), note de constatare ( f. 19), copie înscris sub semnătură privată ( f. 45), chitanţă ( f. 46), note de contabilitate ( f. 48); copie a sesizărilor făcute de către pârât şi răspunsurile oferite acestuia de către IPJ Mureş respectiv Garda Financiară şi OJPC ( f. 52-61), probe foto ( f. 68-73), copii chitanţe şi facturi privind achiziţionarea unor materiale de construcţii ( f. 77-83, 85, 86, 88, 90, 91, 93,94,95,96,97,98,99,104,105, 201), listă cu cantităţile de lucrări ( f. 110-138), contract prestări servicii nr. 56/21.06.2000 ( f. 131-140), extras din ziarul Flash ( f. 197-198), facturi emise de furnizării de utilităţi ( f. 202-241), copie antemăsurători şi listă privind consumul de resurse materiale ( f. 252-261, 263-327), probe foto VOL II( f. 19-22), contract de antrepriză în original ( f. 352-353 şi f. 385-386 VOL III, copie raport de evaluare ( f. 360-384 VOL III).

În ceea ce priveşte înscrisurile depuse de către pârâtul reclamant reconvenţional în VOL I  la filele 49, 63, 65, 66, 76, 84, 87, 89, 92,100, 107,144-148, 149, 150, 156-173, 177, 178-180, iar în VOL II la filele 23- 41, 134-137, 210-218, 224-230, acestea nu pot fi avute în vedere ca şi mijloace de probă întrucât  reprezintă copii ale înscrisurilor depuse în probaţiune de reclamantă şi comunicate de instanţă pârâtului, note şi explicaţii ale mandatarei pârâtului, declaraţii olografe a unor persoane a căror audiere ca martori în instanţă, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, nu a fost solicitată de pârât în probaţiune.

A fost încuviinţată şi administrată proba cu expertiza tehnică judiciară - raport de expertiză tehnică efectuat de expert Chirvase Mircea şi completarea la raport precum şi răspunsul la obiecţiunile părţilor ( f. 53-61, 159-190 şi fila 203, 239-252). De asemenea s-a depus la dosar raportul de expertiză întocmit de ing. Boca Grigore, expert desemnat de către pârâtul reclamant reconvenţional ( f. 85-90)

La termenul de judecată din data de 22.04.2008, la solicitarea părţilor, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize în construcţii, sens în care a fost numit ca expert dl. Nan Ilie Tiberiu. Noul raport de expertiză a fost depus la VOL II din dosarul cauzei la filele 228-305, răspunsul la obiecţiuni aflându-se la VOL III din dosar la filele 335-338

A fost administrată proba interogatorul părţilor – pentru pârât răspunsul la filele 183-184 dosar, pentru reclamantă f. 194-195.

A fost efectuată cercetare la faţa locului de către instanţă ( f. 208-209 VOL II).

 A fost încuviinţată şi administrată proba testimonială solicitată de părţi, fiind audiaţi martorii propuşi de către pârât, respectiv : Gonczi Laslo Levente ( f. 339-340), Moldovan Ioan ( f. 341-342 ), Ciprian Iolanda ( f. 343), precum şi martorii propuşi de către reclamantă : Gorea Alexandru ( f. 354), Palcu Ioan ( f. 355-356), Beldean Liviu ( f. 357), Cătinean Ioan ( f. 358).

A fost ataşat spre studiu dosarul 5143/1388/2001.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

În luna septembrie a anului 2001, între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză generală pentru executarea lucrărilor de construcţii montaj. Potrivit contractului, reclamanta se obliga să execute în regim de antrepriză în întregime lucrările de construcţii pentru locuinţa situată în Tg.Mureş, str. Tudor Vladimirescu nr. 25.

Conform contractului depus la dosar de către reclamantul reconvenţional, durata de execuţie a lucrărilor era de trei luni, până în decembrie 2001. Deşi în cuprinsul Contractului original depus la dosar de către reclamantă nu este menţionat termenul de execuţie al lucrărilor, aspect justificat de către aceasta prin faptul că pe exemplarul pe care l-a păstrat nu i-a fost necesară menţionarea termenului, instanţa reţine că existenţa unui termen de execuţie de 3 luni conform susţinerilor pârâtului este confirmat de răspunsul dat la întrebarea nr. 15 din interogatoriu de reclamantă prin reprezentant.

În ceea ce priveşte valoarea contractului, aceasta a fost stabilită la suma de 425.508.715 lei conform antecalculaţiei cu menţiunea că valoarea lucrărilor poate suferi modificări în termenul contractual în funcţie de modificările de preţuri survenite în cursul derulării contractului. Potrivit susţinerilor ambelor părţi, iniţial reclamanta a solicitat suma de 600 milioane lei pentru efectuarea lucrărilor, sumă care a fost diminuată ulterior ca urmare a negocierii dintre părţi.

Instanţa reţine că în fapt valoarea lucrărilor contractate de către pârât conform înţelegerii părţilor, astfel cum rezultă din contractul de antrepriză semnat de acestea, este de 425.508.715 lei şi nu 110 -120 milioane lei cum susţine pârâtul prin întâmpinare. În acest sens se constată că valoarea lucrărilor indicată de către reclamantă este probată prin contractul depus la dosar şi semnat de pârâtul reclamant reconvenţional în timp ce aspectele învederate de acesta privind faptul că preţul lucrărilor conform înţelegerii părţilor este de doar 110 milioane lei, nu sunt susţinute de probele administrate în cauză. Astfel, înscrisul depus în probaţiune de pârâtul reclamant-reconvenţional, aflat la f. 48 din vol 1, reprezintă o notă echivocă, nefiind de natură să înlăture menţiunile exprese din contract în ceea ce priveşte cuantumul preţului. Conform notei, în urma unor calcule sumare efectuate de reprezentantul reclamantei pe lucrările propuse a fi efectuate, s-a ajuns la suma de 425.508.715 lei – sumă menţionată şi în contract ca fiind preţul lucrărilor. Menţiunea privind emitere factură pentru aproximativ 110-120 milioane lei nu poate fi interpretată conform susţinerii pârâtului în sensul că acesta ar reprezenta preţul lucrărilor putând reprezenta la fel de bine,  astfel cum s-a menţionat de reclamantă la răspunsul la interogatoriu (f. întrebarea nr. 2), contravaloarea principalelor materiale potrivit facturilor de procurare. Mai mult, apare nejustificată atitudinea pârâtului reclamant-reconvenţional care deşi susţine că preţul negociat al lucrărilor ar fi fost de doar 110 milioane ROL, menţionează  în răspunsul la interogatoriu administrat în cauză că a achitat totuşi reclamantei suma de 275.000.000, în mai multe tranşe. Or, conform contractului plăţile urmau a fi efectuate de beneficiar lunar,în funcţie de valoarea lucrărilor executate.

În ceea ce priveşte plăţile efectiv efectuate de către pârâtul reclamant-reconvenţional, acestea rezultă din înscrisurile aflate la f. 6 respectiv f. 46 şi f. 48 vol. 1. Astfel, conform  evidenţelor contabile a reclamantei, pârâtul a achitat suma de 200.000.000 pentru care astfel cum a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu ( întrebarea  nr. 11) reclamanta a eliberat iniţial doar un înscris sub semnătură privată  (aflat la f. 46 dosar) iar ulterior a eliberat chitanţa aflată la f. 6 dosar. Astfel cum a arătat pârâtul, chitanţa de la f. 6 dosar nu reprezintă dovada unei noi plăţi efectuate de pârât, în cuantum de 200.000.000 ci a fost emisă de reclamantă pentru plăţi ce fuseseră deja efectuate de pârât, fiind eliberată la insistenţele şi în urma sesizărilor acestuia.

Deşi pârâtul reclamant-reconvenţional a susţinut că a achitat 275.000.000 lei singurul înscris cu care a înţeles să  facă dovada plăţilor este înscrisul sub semnătură privată  de la f. 46 dosar pentru suma de 75.000.000. Înscrisul privind achitarea sumei de 75.000.000 aflat la f. 47  dosar reprezintă o notă unilaterală a mandatarei pârâtului, neopozabilă reclamantei şi care nu probează efectuarea vreunei plăţi. De altfel pârâtul a arătat la interogatoriu că nu are nici un fel de înscris pentru a dovedi achitarea tranşei de 75.000.000 lei. Aşadar, din având în vedere înscrisurile depuse în probaţiune, instanţa reţine că în fapt pârâtul a achitat în temeiul contractului suma de 200.000.000 lei (20.000 RON).

Având în vedere aspectele sus-menţionate, instanţa reţine că raportat la cuprinsul contractului dintre părţi şi având în vedere plăţile efectuate, a rămas neachitată o diferenţă de 225.508.715 lei, sumă ce face obiectul cererii principale. În ceea ce priveşte temeinicia pretenţiilor reclamantei, instanţa are în vedere faptul că sumele menţionate în contract sunt datorate doar în măsura în care reclamanta dovedeşte executarea contraprestaţiilor ce-i revin în calitate de antreprenor  iar pe acest aspect, susţinerile pârâtului sunt în sensul că  lucrările fiind executate necorespunzător şi doar în parte, nu datorează preţul stipulat. Trebuie menţionat faptul că lucrările ce urmau a fi executate, lucrările efectiv executate de către reclamantă şi precum şi calitatea acestora reprezintă elemente esenţiale, contestate în egală măsură de către părţi şi cu privire la care cei doi experţi de specialitate numiţi în cauză, la care se adaugă expertul ales de pârât, au fost rezervaţi în a formula concluzii. Experţii numiţi în cauză au arătat că niciuna dintre părţi nu a respectat metodologia  legală la realizarea lucrărilor de construcţie, nu s-a întocmit de către părţi un proces-verbal privind stadiul lucrărilor iar măsurătorile exacte care au stat la baza devizului ofertă  nu au fost identificate. Pe cale de consecinţă, a fost necesară ataşarea la prezenta cauză a antemăsurătorilor efectuate de către societatea care a efectuat anterior lucrări la imobilul în cauză, fiind administrate în probaţiune înscrisuri din dosarul 5143/2001, dosar anexat la prezenta cauză. Contrar susţinerilor reprezentantului pârâtului, ataşarea dosarului 5143/2001 a fost dispusă de instanţă  ulterior punerii în discuţia părţilor iar antemăsurătorile efectuate au fost admise  ca şi înscris în probaţiune în  prezenta cauză, în condiţiile în care instanţa a reţinut că sunt absolut necesare pentru ca experţii numiţi să poată răspunde la obiectivele formulate. În acest sens, experţii numiţi în cauză au avut în vedere pe de o parte devizele de lucrări cuprinse în oferta reclamantei iar pe de altă parte antemăsurătorile efectuate de SC Elserv Prod SRL precum şi măsurătorile efectuate cu prilejul efectuării expertizelor.

Conform concluziilor raportului de contraexpertiză efectuat în cauză de dl. expert Nan Ilie Tiberiu ca urmare a faptului că beneficiarul lucrării nu a întocmit o listă de cantităţi privind lucrările ce urmau a fi efectuate, antreprenorul a apreciat cantităţile necesare întocmind în acest sens devizul ofertă raportat la care s-a constatat efectuarea unor lucrări în plus dar şi în minus, valoarea totală a lucrărilor efectuate fiind apreciată  de expert la suma de 36.151,53 lei. 

Instanţa reţine că prin răspunsul la interogatoriu ( întrebarea  nr. 9 şi întrebarea 22) reclamanta a arătat faptul că  spre deosebire de devizul aflat la fila 110-138 din vol. 1, care reprezintă oferta făcută pârâtului, devizele întocmite la data de 30.09.2002 (f. 7-9) reprezintă devizele refăcute conform sumei contractante. Având în vedere răspunsul la interogatoriu, data întocmirii devizelor refăcute precum şi suma menţionată în devizul refăcut, respectiv 250.000.000, fapt ce se coroborează cu  suma facturată de reclamantă la data de 25.10.2002 conform f.f. 2864501, instanţa reţine că în fapt la data de 25.10.2002 reclamanta efectuase lucrări în valoare de 25.000 lei (250.000.000). Acest aspect este de altfel confirmat de reclamantă care prin cererea formulată a învederat instanţei că factura 2864501 a fost emisă pentru lucrări efectuate până la data de 25.10.2002. În condiţiile în care conform contractului lucrările trebuiau efectuate până la data de 24.11.2001 iar la interogatoriu s-a arătat de reclamantă că după terminarea lucrărilor, în decembrie 2001 aceasta nu a mai avut acces în imobil (întrebările 14 şi 16), instanţa reţine că în fapt valoarea totală a lucrărilor efectuate, conform înscrisurilor ce emană de la reclamantă este de 25.000.000 lei.  În ceea priveşte lucrările pe care reclamanta a arătat că le-a efectuat ulterior întocmirii procesului-verbal din 23.07.2003, instanţa reţine faptul că acestea au reprezentat o obligaţie de remediere impusă reclamantei de agenţii de la OJPC ca urmare a constatării unor nereguli, costurile neputând fi suportate de pârât. În ceea ce priveşte faptul că prin nota de constatare din 15.09.2003 se menţionează că au fost executate şi alte lucrări decât cele impuse prin procesul-verbal ( respectiv zugrăvire integrală a imobilului, înlocuirea a două uşi interioare, refacerea scărilor exterioare şi montarea gresiei pe acestea, curăţenie, montarea radiatoarelor, precum şi revopsirea tâmplăriei) instanţa constată că în fapt aceste lucrări apar menţionate în devizul contractat şi pentru care a fost emisă f.f. 2864501. Prin urmare, aceste lucrări nu pot fi considerate ca fiind efectuate suplimentar faţă de devizul pentru care s-a emis factura sens în care nu pot fi imputate pârâtului.

Având în vedere cele ce preced instanţa reţine că în fapt, valoarea lucrărilor efectuate de reclamantă, potrivit recunoaşterii sale,  până la data de 25.10.2002 este de 25.000 lei conform f.f. 2864501. În condiţiile în care reclamanta a arătat că a finalizat lucrările conform contractului în decembrie 2001 iar ulterior acestei date reclamanta nu a efectuat lucrări suplimentare (neavând acces în imobil) ci a procedat la remedierea deficienţelor constatate prin procesul-verbal de contravenţie, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a pârâtului la plata sumei de 225.508.715 lei,  reprezentând diferenţă de preţ conform contractului. Având în vedere cele ce preced şi faţă de faptul că pârâtul a achitat suma de 200.000.000 lei, instanţa constată că reclamanta este îndreptăţită să solicite doar suma de 50.000.000 lei (5.000) reprezentând diferenţa între lucrările efectuate conform devizului contractat coroborat cu f.f. 2864501/2002 şi suma efectiv achitată de pârât. În acest sens instanţa apreciază că din moment ce reclamanta însăşi a recunoscut valoarea lucrărilor efectuate până la data de 25.10.2002 ca fiind de 250.000.000 lei (25.000) concluziile expertului privind efectuarea de către reclamantă a unor lucrări în valoare de 36.151,53 lei nu vor fi avute în vedere. Această soluţie se justifică în condiţiile în care expertiza efectuată în cauză are rol orientativ  deoarece datorită atitudinii ambilor cocontractanţi o evaluare exactă a lucrărilor contractate, respectiv executate nu a fost posibilă. În acest sens expertul a menţionat expres că neexistând un proces-verbal de primire cu stadiile fizice nu se poate stabili dacă unele lucrări fuseseră anterior efectuate de altă societate.

În ceea ce priveşte sumele solicitate de reclamantă cu titlu de dobânzi la creditele luate de antreprenor pentru finalizarea lucrărilor, instanţa reţine pe reclamanta nu a probat nici faptul că ar fi contractat credite pentru a efectua lucrările şi nici nu a justificat în vreun fel cuantumul sumei solicitate cu acest titlu.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului-reclamant reconvenţional privind executarea necorespunzătoare a lucrărilor de către reclamantă, aspect de natură să determine respingerea acţiunii în pretenţii formulate de către aceasta şi totodată să justifice cererea reconvenţională formulată, instanţa reiterează faptul că astfel cum reiese din întreg probatoriul administrat în cauză  ambele părţile au manifestat dezinteres în întocmirea documentaţiei corespunzătoare efectuării unor lucrări în construcţie, asumându-şi practic riscurile ce derivă din caracterul echivoc, lapidar al contractului încheiat în septembrie 2001.

Raportat la cererea reconvenţională formulată în cauză (f. 31-33 vol. 1), instanţa reţine că aceasta este fundamentată pe ideea de prejudiciu cauzat prin degradarea unor bunuri din imobil ca urmare a neglijenţei muncitorilor pârâtei iar pe de altă parte pe faptul sustragerii unor bunuri precum şi pe imposibilitatea utilizării imobilului de către pârâtul reclamant reconvenţional.

Trebuie menţionat faptul că proba întrunirii condiţiilor răspunderii civile contractuale este în sarcina reclamantului-reconvenţional în conformitate cu prev. 1169 c.civ.  În acest sens reclamantul-reconvenţional a solicitat şi i s-a încuviinţat administrarea probei cu martori şi expertiza tehnică în construcţii. Martorii propuşi, respectiv Gonczi Laslo Levente şi Moldovan Ioan de reclamantul-reconvenţional au confirmat practic degradările suferite de imobil, degradări constate şi cu ocazia cercetării efectuate la faţa locului. În acelaşi timp trebuie menţionat faptul că niciunul dintre martorii audiaţi nu a fost în măsură să facă aprecieri în legătură cu lucrările efectuate la momentul finalizării acestora respectiv la sfârşitul anului 2001. Menţiunile martorilor privind degradările imobilului s-au raportat la perioada ulterioară anului 2008, aşadar la mai mult de 7 ani de la încetarea lucrărilor. Astfel, martorul Gonczi Laslo Levente a arătat că în anul 2001 când a fost la imobil se efectuau lucrări dar nu poate aprecia dacă erau conforme calitativ iar după aceea a mai fost la imobil în cursul anului 2008 întrucât reclamantul-reconvenţional era nemulţumit de lucrări. Martorul  Moldovan Ioan a arătat de asemenea că prin anul 2004-2005 a observat că tavanul fals era crăpat precum şi faptul că a fost la imobil cu o săptămână anterior datei la care a fost audiat şi cu acel prilej a observat parchetul umflat respectiv că erau defectuos asamblate unele instalaţii.

În egală măsură, raportul de expertiză efectuat de expert Nan Ilie Tiberiu confirmă faptul că nu toate lucrările din contractul de antrepriză au fost corect executate cu menţiunea că la aproape 7 ani de la terminarea lucrărilor nu poate face aprecieri privind calitatea lucrărilor efectuate de reclamanta pârâtă-contravenţional, arătând că certificarea calităţii lucrărilor trebuia făcută la finalizarea acestora de către dirigintele de şantier. Or, această obligaţie revenea pârâtului reclamant-reconvenţional, care a manifestat lipsă de diligenţă în acest sens deşi avea o experienţă anterioară în legătură cu derularea unui contract de antrepriză, finalizată de asemenea  printr-o procedură judiciară.

Probele foto depuse la dosar de către reclamantul-reconvenţional atestă existenţa unor degradări la imobil dar nu prezintă starea acestuia la momentul finalizării construcţiei, neexistând de altfel nici certitudinea datei  la care fotografiile au fost efectuate.

În ceea ce priveşte procesul-verbal întocmit ca urmare a sesizării OJPC, acesta confirmă susţinerile pârâtului privind neexecutarea corespunzătoare a unor lucrări dar trebuie avut în vedere pe de o parte faptul că acesta a fost încheiat la un an după ce expirase termenul de garanţie al lucrărilor iar pe de altă parte faptul că prin nota de constatare din 15.09.2003 s-a apreciat de către reprezentanţii OJPC împreună cu cei de la Inspectoratul de Stat în Construcţii că în fapt au fost remediate deficienţele anterior constate. De asemenea s-a recomandat expres aerisirea imobilului şi menţinerea unei temperaturi constante precum şi reparaţia canalizărilor exterioare pentru a evita deteriorarea fundaţiilor. În acest sens şi experţii numiţi în cauză au arătat că  orice imobilul care nu este locuit şi nici încălzit se degradează.

Având în vedere aspectele anterior menţionate instanţa reţine că în fapt datorită lipsei de diligenţă a reclamantului-reconvenţional constând în omisiunea numirii unui diriginte de şantier care să certifice calitatea şi cantitatea lucrărilor, nu se poate stabili cu certitudine nici existenţa unei legături de cauzalitate între modul de efectuare al lucrărilor şi starea actuală a imobilului ( degradările putând interveni în egală măsură ca urmare a lipsei de întreţinere) şi nici în ce constă fapta ilicită a pârâtei-reconvenţionale, respectiv care sunt cu exactitate lucrările necorespunzător efectuate şi ce efect au avut asupra stării imobilului. De asemenea deşi s-au efectuat două expertize în cauză nu a putut fi evaluată întinderea prejudiciului susţinut a fi fost suferit de reclamantul-reconvenţional.

Instanţa are totodată în vedere faptul că, astfel cum reiese din probele administrate, reclamantul reconvenţional a achitat pârâtei –reconvenţionale suma de 200.000.000 lei, în mai multe tranşe, sumă reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de către reclamantă deşi potrivit contractului, în calitate de beneficiar,  urma să deconteze doar lucrările executate corespunzător. Din această perspectivă nu se justifică atitudinea pârâtului, care  nu numai că nu a solicitat rezilierea contractului pe care l-a apreciat ca necorespunzător executat dar în derularea acestuia a acceptat prin plăţile efectuate lucrările executate.

Totodată instanţa reţine că probele testimoniale administrate nu au confirmat susţinerile reclamantului-reconvenţional legate de sustragerea unor bunuri din imobil. Astfel, discuţia surprinsă de martorul Moldovan Ioan cu ocazia demontării schelei nu dovedeşte în mod direct provenienţa materialului lemnos din care era construită, după cum nu se poate prezuma faptul că s-au sustras de către angajaţii reclamantei  termostatele de la calorifere  strict ca urmare a observaţiei martorului că aceste termostate lipseau. În acest sens de altfel, proba testimonială administrată la cererea pârâtei-reconvenţionale infirmă susţinerile martorilor pârâtului reclamant-reconvenţional, martorul Palcu Ioan menţionând expres că lemnul pentru schelă provenea de la firmă, aspect susţinut şi de martorul Cătinenu Ioan.

 Având în vedere aspectele menţionate anterior, instanţa reţine că deşi îi incumbă sarcina probei, reclamantul-reconvenţional nu a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului material constând în degradarea  respectiv sustragerea bunurilor menţionate în lista aflată la fila 175 vol. 1 din dosar.

În ceea ce priveşte contravaloarea utilităţilor suportate de reclamantul-reconvenţional (curent, apă, gaz) şi cu privire la care se solicită restituirea pe motiv că ar fi fost folosite de angajaţii reclamantei, instanţa reţine că în mod evident angajaţi reclamantei s-au aflat în imobilul pârâtului în vederea efectuării lucrărilor contractate şi în acest sens a şi fost necesară utilizarea resurselor de gaz, apă, curent electric. În condiţiile în care imobilul nu a fost folosit în interes propriu de către angajaţii reclamantei  iar obligaţia de a suporta costul utilităţilor nu a fost pusă prin contract în sarcina prestatorului revenind conform obiceiului proprietarului imobilului, instanţa  apreciază ca neîntemeiate aceste solicitări. De asemenea instanţa reţine că în fapt cheltuielile legate de xerocopierea unor acte respectiv prelucrarea fotografiilor nu reprezintă elemente ale prejudiciului cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a contractului dintre părţi putând fi solicitate eventual cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte folosul nerealizat ca urmare a faptului că nu a putut fi utilizat imobilul, instanţa constată că raportat la momentul finalizării lucrărilor, astfel cum s-a menţionat anterior, nu se poate reţine că imobilul era nelocuibil. Mai mult, martorul Moldovan Ioan propus de pârât a arătat că  la momentul la care s-au demontat schelele se putea locui în casă. De altfel şi din cuprinsul notei de constatare emise de OJPC şi inspectoratul de Stat în Construcţii reiese că deficienţele constatate prin procesul-verbal anterior fuseseră remediate. În acest sens, în condiţiile în care nu rezultă din probele administrate că lucrările fiind necorespunzătoare făceau imposibilă utilizarea imobilului la momentul finalizării lucrărilor, nu poate fi avută în vedere ca atare cererea reclamantului-reconvenţional de achitare a sumelor datorate cu titlu de folos nerealizat.  Instanţa reţine pe de o parte că starea actuală a imobilului se poate datora în egală măsură lipsei de întreţinere şi nu reiese din probele administrate calitatea  lucrărilor la momentul finalizării iar pe de altă parte că reclamanta prin depunerea la dosar a notei comune a OJPC şi Inspectoratul de Stat în Construcţii a demonstrat remedierea tuturor deficienţelor reclamate. Prin urmare cererea pârâtului reclamant-reconvenţional privind daune rezultate din lipsa de folosinţă a imobilului va fi respinsă ca neîntemeiată. Faţă de soluţia dată cererilor privind repararea prejudiciului patrimonial, cererea având ca obiect daune morale va fi respinsă ca neîntemeiată întrucât nu s-a probat de către reclamantul reconvenţional în condiţiile 1169 C.civ, şi 129 alin. 1 c.pr.civ. existenţa faptei ilicite, existenţa prejudiciului şi nici a raportului de cauzalitate. Aspectele învederate în cadrul cererii reconvenţionale, privind suportarea unui prejudiciu moral constând în faptul că reclamantul-reconvenţional fiind o persoană cunoscută a fost abordat de diferite persoane în legătură cu nerespectarea contractului de către antreprenor nu pot justifica cererea de acordare a unor daune-interese, nefiind lămurit în concret de către reclamantul-reconvenţional care este prejudiciul a cărui acoperire se solicită.

Având în vedere cele ce preced instanţa va admite în parte cererea principală formulată şi va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 5.000 lei, sumă stabilită de instanţă ca fiind diferenţa între valoarea lucrărilor efectuate de reclamantă  şi facturate de aceasta până la data de 25.10.2002 şi suma achitată de pârât, urmând a respinge în rest ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei având în vedere faptul că aceasta nu a făcut dovada executării integrale a lucrărilor contractate conform convenţiei de antrepriză. De asemenea instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională reţinând că titularul cererii nu a reuşit să indice şi să probeze existenţa şi mai ales întinderea prejudiciului ca element al răspunderii civile contractuale.

Având in vedere dispoziţiile art. 274 al. 1 C.p.c. potrivit căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 338,22 lei reprezentând cheltuieli de judecată – contravaloare parţială a taxei de timbru. Pentru a decide în acest sens, instanţa a avut în vedere pe de o parte faptul că efectuarea expertizelor în cauză s-a datorat atitudinii procesuale a ambelor părţi, costurile urmând a rămâne în sarcina acestora în egală măsură, iar pe de altă parte faptul că cererea principală a fost admisă doar în parte, sens în care pârâtul va fi obligat la restituirea cheltuielilor legate de taxa de timbru proporţional cu pretenţiile admise reclamantei.

Domenii speta

Spete similare