Penal - furtul calificat (art. 209 C.p.)

Hotărâre 65 din 27.01.2010


Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul emis la data de 5.5.2oo9 în dosarul nr. 43o2/P/2oo7 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului LA, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2o8 alin. 1, art. 2o9 alin. 1 lit. i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.

S-a reţinut prin rechizitoriu că la data de 19.7.2oo7, în jurul orei 14.3o, aflându-se pe str. Secerei din municipiul Târgu Mureş, inculpatul a escaladat gardul imobilului aparţinând părţii vătămate AA, a pătruns în magazia acestui imobil, prin îndepărtarea lacătului cu care aceasta era asigurată, de unde a sustras 3 autogaizere, creând un prejudiciu de aproximativ 6oo de lei.

De asemenea s-a arătat în rechizitoriu că inculpatul LA a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că în luna iulie 2oo7 numitul EMC i-a propus să-l ajute să ia trei boilere din zona Dacia şi să le ducă la domiciliul celui din urmă. Inculpatul a mai declarat că ajunşi pe str. Secerei, numitul EMC şi inculpatul au escaladat un gard şi că, în drumul spre poartă s-a rupt capacul de la un autogaizer, astfel că l-au abandonat.

Persoana vătămată AA a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, renunţând totodată şi la calitatea de parte vătămată.

În cursul urmăririi penale a fost audiat inculpatul [ff. 17, 2o - 22], iar persoana vătămată a data declaraţii scrise [ff. 15, 16]. De asemenea, au dat declaraţii şi numiţii EMC şi CM [ff. 32, 33]. S-a efectuat o cercetare la faţa locului, consemnată în proces verbal [ff. 8, 9] şi s-au întocmit procese verbale de consemnare a plângerii sau denunţului oral [f. 7] şi de constatare a efectuării actelor premergătoare [f. 5]. Totodată, la dosar a fost ataşată planşa foto-criminalistică aferentă cercetării la faţa locului [ff. 1o - 14], raportul de constatare tehnico-ştiinţifică [ff. 25 - 31] şi fişa de cazier judiciar a inculpatului [f. 23].

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul [ff. 47, 48] şi persoana vătămată în calitate de martor [f 6o]. De asemenea, s-a solicitat şi primit la dosar fişa de cazier judiciar a inculpatului [ff. 51, 52].

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 19.7.2oo7, în jurul orei 14.3o, aflându-se pe str. Secerei din municipiul Târgu Mureş, inculpatul a escaladat gardul imobilului aparţinând părţii vătămate AA, a pătruns în magazia acestui imobil, prin îndepărtarea lacătului cu care aceasta era asigurată, de unde a sustras 3 autogaizere, pe care le-a valorificat ulterior prin intermediul unei persoane identificată doar cu numele de „Iancsi.”

Această stare de fapt reiese din interpretarea coroborată a declaraţiilor inculpatului date în cursul urmării penale şi a judecăţii, ocazie cu care a recunoscut săvârşirea faptei, cu declaraţiile persoanei vătămate audiate în calitate de martor, date atât în faza de urmărire penală cât şi de judecată şi cu procesul verbal de consemnare a plângerii sau a denunţului oral, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare. Totodată, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind urma papilară ridicată de la locul comiterii faptei a concluzionat că urma papilară respectivă a fost creată de către impresiunea papilară a degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului.

În ceea ce priveşte participarea la comiterea faptei şi a numitului EMC, în calitate de coautor, instanţa notează că această împrejurare – învederată de către inculpat în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi de judecată - nu se confirmă.

Instanţa notează, pe de o parte, faptul că numitul EMC a negat participarea sa în vreun fel la comiterea faptei, iar pe de altă parte, instanţa are în vedere şi împrejurarea că martorul CM, audiat în faza de urmărire penală, nu a fost în măsură să ofere vreo indicaţie cu privire la o eventuală participare a numitului EMC la comiterea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Potrivit art. 2o8 alin. 1 C.p. constituie infracţiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. De asemenea, conform art. 2o9 alin. 1 lit. i C.p. constituie infracţiunea de furt calificat furtul săvârşit […] prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase.

Din perspectiva textelor legale menţionate şi prin raportare la starea de fapt – astfel cum a fost descrisă şi dovedită în cele ce preced - rezultă că fapta inculpatului LA de a pătrunde prin escaladarea gardului împrejmuitor şi prin îndepărtarea lacătului unei magazii a imobilului situat pe str. Secerei nr. 24 A din municipiul Târgu Mureş, de unde a sustras 3 autogaizere, faptă comisă la data de 19.7.2oo7, în jurul orei 14.3o, se încadrează în dispoziţiile textului art. 2o8 alin.1, art. 2o9 alin.1 lit. i C.p.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt, acesta se concretizează prin acţiunea de luare, de imposedare, de scoatere din posesia unei persoane a unui bun mobil al acesteia şi însuşirea lui de către făptuitor. Ori, inculpatul a reuşit să se imposedeze, adică să-şi însuşească anumite bunuri mobile ale persoanei vătămate, bunuri constând în 3 autogaizere, pe care le-a valorificat ulterior. De asemenea, din modalitatea de săvârşire a faptei rezultă că acţiunea de luare s-a realizat fără consimţământul persoanei căreia îi aparţineau respectivele bunuri mobile.

Urmarea imediată a constat în pricinuirea unei pagube materiale concretizate în patrimoniul persoanei vătămate, iar existenţa raportului de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată este evidentă, fiind reliefată prin acţiunea săvârşită de către inculpat.

Sub aspectul laturii subiective instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, deoarece a luat bunurile mobile din posesia persoanei vătămate cu scopul de a şi le însuşi pe nedrept.

Ca atare, instanţa constată că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Totodată, din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior la multiple pedepse cu închisoare. La momentul la care inculpatul a comis fapta care face obiectul prezentului dosar, acesta fusese liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă stabilită prin sentinţa penală nr. 99/1o.5.2oo6 a Tribunalului Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 89/A/3o.6.2oo6 a Curţii de Apel Târgu Mureş. Liberarea condiţionată a avut loc la data de 8.6.2oo7, inculpatul rămânând cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 712 de zile. Ori, la data la care inculpatul a comis infracţiunea care face obiectul prezentului dosar, acest rest de pedeapsă rămas neexecutat nu era încă împlinit, aspect care atrage reţinerea în sarcina inculpatului şi a prevederilor art. 37 lit. a C.p. privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, potrivit cărora există recidivă pentru persoana fizică [...] când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

Pentru aceste argumente urmează ca instanţa să condamne pe inculpatul LA în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 2o8 alin. 1, art. 2o9 alin. 1 lit. i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

La stabilirea în concret a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 alin. 1 C.p. potrivit cărora la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanţa va ţine seama de periculozitatea sporită şi de îndrăzneala infracţională a inculpatului, care a săvârşit o faptă penală în plină zi, fără a părea să fie deranjat de posibilitatea depistării sale. Modul şi împrejurările de timp şi de loc în care inculpatul a ales să acţioneze demonstrează dispreţul său faţă de respectarea normelor de drept şi a regulilor de convieţuire socială.

De asemenea, instanţa va ţine seama şi de antecedenţa penală a inculpatului, acesta având deja multiple condamnări penale definitive pentru fapte de aceiaşi natură sau de natură similară. Numărul mare al acestor condamnări precum şi intervalul de timp în care au fost săvârşite toate aceste fapte penale, raportate la vârsta relativ tânără a inculpatului, îndreptăţesc concluzia că inculpatul are o conduită şi o atitudine profund antisociale, neluând în seamă avertismentele pe care societatea deja i le-a dat prin intermediul condamnărilor penale definitive anterioare. În plus se poate observa că nici cuantumul pedepselor aplicate până la acest moment nu a fost suficient pentru a produce o schimbare în bine a conduitei în societate a inculpatului, motiv pentru care se impune înăsprirea represiunii penale faţă de acesta.

Pentru aceste argumente, instanţa apreciază că pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 6 luni este justificată în cauză, ţinând cont de conţinutul concret al acţiunilor inculpatului şi de persoana acestuia, precum este aptă şi să răspundă scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C.p.

În baza şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 2 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b C.p. pe durata executării pedepsei, instanţa apreciind că nu se impune interzicerea şi a altor drepturi dintre cele prevăzute de art. 64 C.p.

De asemenea instanţa constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 349 raportat la art. 189 şi art. 191 alin. 1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata sumei de 42o lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat [1oo de lei pentru faza de urmărire penală şi 32o de lei pentru faza de judecată], din care suma de 2oo lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.