Penal - plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus la data de 17.7.2oo8, petentul MIR a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei din data de 2.6.2oo8 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 15o8/P/2oo7, precum şi rezoluţia prim procurorului nr. 925/VIII/II/2/2oo8 din data de 3o.6.2oo8, emisă în acelaşi dosar.

În motivarea plângerii adresate instanţei petentul a arătat în mod concis că este nemulţumit de rezolvarea şi motivarea Parchetului şi că solicită revizuirea şi anularea rezoluţiei din dosar [f. 1].

De asemenea, anexat acestei plângeri a mai fost depusă o plângere înaintată către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, plângere care a fost retrimisă acestei instanţe. În această plângere depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş petentul a făcut precizări în ceea ce priveşte aceleaşi două rezoluţii menţionate mai sus [f. 2].

Instanţa constată că aceste „precizări” constituie de fapt critici formulate împotriva aceloraşi rezoluţii şi că au legătură indisolubilă cu prezenta plângere.

În primul rând petentul a arătat că în dosarul civil 1686/2oo2, având ca obiect revendicare, a fost dispusă o expertiză şi că pe baza expertizei realizate de către intimatul MF-C cererea sa a fost respinsă datorită infracţiunii comise de către expert, care a avut ca rezultat inducerea în eroare a instanţei, pârâtul obţinând un folos material injust de 2ooo de euro, sumă cu care petentul se consideră păgubit.

În al doilea rând petentul a arătat că el consideră nelegală şi netemeinică soluţia dispusă în dosarul Parchetului nr. 15o8/P/2oo7 deoarece în motivarea „deciziei pur şi simplu au fost ignorate declaraţiile celor audiaţi de către poliţie, declaraţii care probau falsul comis de expert.” În opinia petentului, expertul nu a prezentat situaţia reală constatată ci o versiune falsificată în favoarea pârâţilor.

În al treilea rând petentul a arătat că expertul, prin omisiunea voită, nu a reprezentat în cuprinsul hărţii cuprinse în anexa 1 la raportul de expertiză parcelele 1, 2, 3, 4 şi 5 care preced parcela 6 existentă în anexa 2 la raportul de expertiză.

În fine, petentul a făcut unele referiri şi la cursul judecăţii desfăşurate în dosarul civil nr. 1686/2oo2, prin comparaţie cu alte procese pe care le-a avut pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş. Aceste referiri nu au însă legătură cu obiectul prezentei plângeri.

În dovedirea cererii a anexat copia rezoluţiei nr. 925/VIII/II/2/2oo8 din data de 3o.6.2oo8 emisă de primul procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş [f. 3].

Petentul a mai depus la dosar precizări cu privire la faptele pe care i le impută intimatului, aducând explicaţii cu privire la situaţia de fapt pe care o afirmă şi cu privire la expertiza realizată de către intimat [ff. 16, 17], un alt set de precizări însoţit de copia simplă a încheierii civile nr. 2552/31.5.2oo6 pronunţate în dosarul nr. 2192/2oo4 al Judecătoriei Târgu Mureş şi de copia simplă a unui proces verbal încheiat la data de 8.1o.2oo1 şi înregistrat la Primăria comunei Eremitu la data de 11.1o.2oo1, cu ocazia „stabilirii suprafeţei care face obiectul dosarului penal 4427/2oo1” [ff. 23 - 25].

Intimatul MF-C a depus la dosar „lămuriri referitoare la acuzele petentului MIR” [f. 13]. În cuprinsul explicaţiilor sale, intimatul a arătat că l-a cunoscut pe petent cu ocazia efectuării expertizei tehnice topo în data de 23.1o.2oo8 pentru cauza din dosarul nr. 1686/2oo2 al Judecătoriei Târgu Mureş. În continuare intimatul a arătat că a discutat cu cei prezenţi despre obiectivele stabilite de către instanţă şi datorită faptului că necesita măsurarea unor terenuri în extravilan, iar aplicarea Legii 18/1991 pe teritoriul comunei Eremitu era foarte întârziată, a solicitat să participe la efectuarea expertizei şi preşedintele comisiei de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul comunei Eremitu, acesta din urmă participând. Intimatul a mai învederat că a solicitat Primăriei comunei Eremitu eliberarea unei copii conforme cu originalul după planul cadastral, aceasta constituind anexa 2 la raportul de expertiză. În urma comparării planului de situaţie [anexa 1 din expertiză] cu schiţa plan parcelar [anexa 2 din expertiză] şi cu vecinii înscrişi pe fişa de punere în posesie [anexa 4 din expertiză] având ca elemente comune de comparaţie curbura drumului de câmp din nord poziţia DCL 869 şi DJ Eremitu – Reghin intimatul a apreciat că parcela reclamantei – soţia petentului MIR - se află în partea vestică a terenului măsurat şi revendicat de aceasta. Intimatul a mai arătat că reclamanta – soţia petentului MIR – nu a depus obiecţiuni la expertiză, nu a solicitat completări sau o contraexpertiză, deşi avea această posibilitate.

În ceea ce priveşte nemulţumirea petentului că nu au fost expertizate parcelele A 875/1 – A 875/5 ce preced parcela A 875/6 intimatul a menţionat că reclamanta putea solicita în cadrul dosarului civil o completare la expertiză şi că se putea expertiza şi parcele respective.

La dosar a mai fost anexat, la solicitarea instanţei, dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş nr. 15o8/P/2oo7.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 6.3.2oo7 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş plângerea penală a petentului MIR formulată împotriva intimatului MF-C [f. 6 dosar 15o8/P/2oo7]. În cuprinsul plângerii petentul a arătat că intimatul a comis cu ocazia lucrărilor de expertiză şi întocmirea documentelor mai multe infracţiuni, enumerând următoarele: abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, fals în declaraţii, fals intelectual, uz de fals şi înşelăciune.

În fapt, petentul a arătat în plângerea penală că obiectivul expertizei stabilit de instanţă era „să se stabilească dacă terenul pe care îl posedă şi foloseşte pârâtul Acs Andrei corespunde cu terenul înscris în titlul de proprietate 44853/11.11.1999 T 15 A 875/6 asupra căruia reclamanta Mihaly Melinda doreşte să-şi exercite nestingherit posesia.” Petentul a opinat că expertul nu a răspuns la întrebare şi a formulat concluzia potrivit căreia „terenul folosit de Acs Andrei corespunde parţial cu parcela reconstituită prin punerea în posesie în favoarea vânzătoarei Puskas Irma şi este inclus în nr. top 963/2 (foşti proprietari antecesorii vânzătoarei) deci aceasta nu încalcă proprietatea de drept a reclamantei.”

Petentul a opinat că intimatul nu a răspuns punctual la obiectivul expertizei şi a concluzionat fals cu privire la situaţia de pe teren. În acest sens a mai prezentat detalii cu privire la modul concret în care a acţionat intimatul la momentul cercetării pe teren, precum şi alte motive de nemulţumire privind conţinutul raportului de expertiză.

Prin rezoluţia din data de 2.6.2oo8 emisă în dosarul nr. 15o8/P/2oo7 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul MF-C sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289, 291, 29o, 246, 249 şi 215 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângerea petentului fiind soluţionată prin rezoluţia prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş nr. 925/VIII/II/2/2oo8 din data de 3o.6.2oo8. Prin această rezoluţie s-a respins plângerea formulată de către petent împotriva rezoluţiei din data de 2.6.2oo8.

Pentru a dispune în acest sens prim procurorul adjunct a reţinut următoarele aspecte:

- în cauză nu se poate pune problema existenţei infracţiunii de înşelăciune, în contextul în care expertul a întocmit o expertiză dispusă de instanţă în condiţiile prevăzute de lege, nefiind în raporturi directe cu petentul pentru a-l induce în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, acţiune care trebuie să aibă ca urmare pricinuirea unei pagube;

- expertul desemnat să efectueze o expertiză într-o cauză, prin natura profesiei sale, astfel cum este reglementată de lege, nu are calitatea de funcţionar şi, deci, nu poate fi subiect al infracţiunilor de abuz în serviciu sau de neglijenţă în serviciu;

- expertiza efectuată, fiind dispusă în cadrul unui proces şi folosită ca probă de instanţă, reprezintă un înscris oficial şi prin urmare în cauză nu se poate pune problema existenţei infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a infracţiunii de fals în declaraţii;

- în ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, pretins comise cu ocazia întocmirii expertizei, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora sub aspectul laturii subiective, expertul procedând la efectuarea expertizei dispuse cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, fără intenţia de a atesta existenţa unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori de a omite cu ştiinţă unele date sau împrejurări.

Analizând plângerea formulată de către petent împotriva rezoluţiilor sus menţionate instanţa constată că plângerea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Petentul nu aduce dovezi în favoarea celor susţinute prin plângere, ci face simple afirmaţii, de ordin general, prin care îşi arată nemulţumirea faţă de cuprinsul expertizei efectuate în dosarul civil nr. 1686/2oo2 al Judecătoriei Târgu Mureş. În sprijinul acestor afirmaţii petentul face referire şi la anumite cauze civile şi penale care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, făcând anumite aprecieri cu privire la durata acestor cauze, la perioada de timp în care a fost motivată una dintre sentinţe, la o eventuală lipsă a unor acte din dosarul penal 4427/2oo1. Or este evident că nici unul dintre aceste aspecte legate de activitatea concretă a instanţelor, chiar dacă ar fi probat ca real, nu poate avea vreo legătură şi cu atât mai mult nu poate fi considerat drept dovadă, a existenţei infracţiunilor imputate intimatului.

Instanţa observă că petentul şi soţia sa, reclamanţi în cauza nr. 1686/2oo2 a Judecătoriei Târgu Mureş, au formulat un memoriu şi respectiv obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit de către intimat, aceste înscrisuri aflându-se în copie în dosarul nr. 15o8/P/2oo7 [ff. 25, 26, 35 d.u.p.], însă au renunţat la discutarea în contradictoriu a acestor aspecte şi nici nu au înţeles să le valorifice pe calea firească a judecării pricinii care a format obiectul cauzei nr. 1686/2oo2. Or, dacă părţile ar fi avut nemulţumiri în legătură cu expertiza efectuată la acel moment ar fi trebuit să stăruie în cursul judecăţii şi să solicite fie lămuriri de la expert, fie un supliment de expertiză, fie ar fi putut să solicite efectuarea unei noi expertize. Însă, în cuprinsul sentinţei civile nr. 136/13.1.2oo4 pronunţate în dosarul nr. 1686/2oo2 se consemnează că reclamanta – adică soţia petentului MIR – a renunţat, la ultimul termen de judecată, la discutarea şi comunicarea acestor obiecţiuni expertului.

În ceea ce priveşte existenţa infracţiunilor imputate de către petent intimatului, instanţa constată că acestea nu se confirmă. Astfel, în mod corect s-a reţinut prin rezoluţia prim procurorului nr. 925/VIII/II/2/2oo8 din data de 3o.6.2oo8 inexistenţa infracţiunilor imputate, fiind expuse şi motivele care sprijină această concluzie, motive pe care instanţa le găseşte întemeiate, urmând a aduce următoarele precizări:

Infracţiunea de înşelăciune nu poate fi reţinută în cauză întrucât expertul nu se află în raporturi directe cu petentul pentru a-l induce în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Pe de altă parte, modul concret în care petentul descrie modalitatea de săvârşire a faptei penale ar putea întruni, eventual, elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nicidecum cele ale infracţiunii de înşelăciune. În cauza concretă însă nu se reţin probe în sensul nici uneia dintre cele două infracţiuni.

În ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de neglijenţă în serviciu, instanţa constată că subiectul activ al acestor infracţiuni este calificat prin calitatea de funcţionar public sau de funcţionar, în accepţiunea prevederilor art. 147 alin. 1 şi 2 C.p. În cauza concretă însă, expertul desemnat de instanţă să efectueze o expertiză nu poate fi considerat funcţionar public şi nici funcţionar. Pe de altă parte, latura subiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în vinovăţie sub forma intenţiei, pe câtă vreme latura subiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu este reprezentată de vinovăţia sub forma culpei. Or, cu privire la aceiaşi acţiune sau inacţiune, adică cu privire la săvârşirea aceleiaşi fapte poziţia psihică a făptuitorului nu se poate situa în acelaşi timp atât în planul intenţiei cât şi cel al culpei, fiind exclus ca o persoană să săvârşească o faptă cu intenţie şi în acelaşi timp să se considere că este în culpă faţă de aceiaşi faptă.

Pentru acelaşi motiv deja expus cu privire la lipsa, în ceea ce-l priveşte pe intimat, a calităţii de funcţionar public sau de funcţionar, în accepţiunea prevederilor art. 147 alin. 1 şi 2 C.p., în cauză nu se poate reţine nici infracţiunea de fals intelectual.

În ceea ce priveşte ultimele două infracţiuni imputate intimatului, mai precis cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi cea de uz de fals instanţa mai constată că în cazul folosirii înscrisului falsificat de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, neputându-se deci reţine - în privinţa aceleiaşi persoane şi cu privire la acelaşi înscris falsificat – existenţa în concurs a ambelor infracţiuni. Similar infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de neglijenţă în serviciu, descrise mai sus, în sarcina aceleiaşi persoane se poate reţine doar săvârşirea uneia din cele două infracţiuni menţionate, sau a nici uneia, dar nicidecum a ambelor. Or nici infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este realizată în cauză.

Ca atare, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. instanţa urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de către petentul MIR în contradictoriu cu intimatul MF-C.

Pe cale de consecinţă, instanţa va menţine rezoluţia din data de 2.6.2oo8 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 15o8/P/2oo7, precum şi rezoluţia prim procurorului nr. 925/VIII/II/2/2oo8 din data de 3o.6.2oo8, emisă în acelaşi dosar, iar faţă de culpa procesuală a petentului, în baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga petentul la plata sumei de 15o lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare