Civil - contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 02.02.2010, sub nr. 1498/320/2010, contestatoarea S.C. ROPHARMA S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimaţii KG, SC şi KA, să admită contestaţiei la executare, să anuleze toate formele de executare începute în dosarul execuţional nr. 346/2009 al BEJ Hurubă Eugen, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare susţinerilor sale, contestatoarea a arătat că, la data de 18.01.2010, intimatele au somat contestatoarea să procedeze la achitarea sumei totale de 2.678,79 lei, din care suma de 1.785 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, 211,82 lei onorariu de executare silită, 6,15 lei taxă judiciară de investire, 4,30 lei taxe judiciare legalizare, 14,30+TVA taxă judiciară încuviinţare şi somaţie, 150 lei+TVA cheltuieli de comunicare acte procedură, 476 lei onorariu avocaţial. Contestatoarea a mai arătat că executarea silită a fost declanşată în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 6508/2007 pronunţată la data de 21.12.2007 în dosar nr. 5107/320/2007 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 901/R/2009 pronunţată la data de 07.05.2009 în dosar nr. 5107/320/2007 al Curţii de apel Tîrgu-Mureş. De asemenea, a mai arătat că prin somaţia transmisă de către executor s-a solicitat contestatoarei achitarea sumei de 476 lei, reprezentând onorariu avocat pentru asistenţă şi reprezentare în derularea procedurii executării silite, onorariu care nu a fost stabilit prin nici un titlu executoriu, suma solicitată este nejustificată şi ca atare se impune anularea onorariul avocaţial.

În drept contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă.

Intimaţii Sober Clara şi KA au depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care au solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nefondată şi a cererii de suspendare a executării silite ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apărărilor lor, intimaţii au arătat că prin contestaţia la executare promovată contestatoarea a solicitat anularea somaţiei şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată, acte emise în dosarul de executare silită nr. 346/2009 al BEJ Hurubă Eugen, motivând că intimaţii nu ar fi îndreptăţiţi şi la plata onorariului plătit avocatului acestora pentru asistenţă şi reprezentare în faţa executorului judecătoresc. De asemenea, contestatoare a adus critici şi în ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc şi al celorlalte cheltuieli de executare silită menţionate în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Intimaţii apreciază că aceste critici nu sunt fondate, iar executarea silită începută în dosarul de executare silită nr. 346/2009 al BEJ Hurubă Eugen este legală şi temeinică.

Astfel, în ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 3717 alin. (2) Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, aşa încât contestatoarea are obligaţia de a achita toate cheltuielile efectuate de intimaţi pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu - decizia Curţii de apel Tîrgu-Mureş nr. 901/R/2009. În ce priveşte onorariul avocatului, intimaţii au arătat că acesta a fost stabilit într-un cuantum just faţă de munca prestată de avocat, nefiind disproporţionat de mare. Astfel, potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat, se stabilesc anumite criterii prin raportare la care se stabilesc onorariile avocaţilor, cum ar fi timpul şi volumul de muncă, natura şi dificultatea cauzei, avantajele obţinute de client în urma prestării activităţilor. În fapt, prestaţia avocatului a cuprins multe activităţi alături de redactarea cererii de executare silită, cum ar fi reprezentarea intimaţilor în faţa executorului judecătoresc şi acordarea de consultanţă juridică în vederea executării silite. În ce priveşte cheltuielile de executare silită, conform art. 55 alin. (1) şi (2) din regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000, executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, stabilit în condiţiile legii. Ministrul justiţiei stabileşte, cu consultarea Consiliului Uniunii naţionale a executorilor judecătoreşti, onorariile minimale şi maximale pentru activitatea executorilor judecătoreşti. Aşadar, executorul judecătoresc are dreptul de a stabili în mod liber onorariul, în funcţie de complexitatea cauzei şi de nivelul activităţilor depuse, în cauză fiind stabilit la valoarea de 10% din valoarea sumei urmărite.

În drept, intimaţii au invocat dispoziţiile art. 3711, art. 3714 Cod procedură civilă, art. 132 din Statutul profesiei avocat, art. 55 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

Instanţa a încuviinţat, atât pentru creditoare cât şi pentru intimaţi, administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei somaţia din 14.01.2010 (f. 7), proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 8), cerere de executare silită (f. 9), Sentinţa civilă nr. 6508/21.12.2007a Judecătoriei Tîrgu-Mureş (f. 10-11), Decizia civilă nr. 287/21.10.2008 a Tribunalului Mureş (f. 12-13), decizia civilă nr. 901/R/07.05.2009 a Curţii de Apel Tîrgu-Mureş (f. 14-16), proces verbal din 03.03.201 (f. 35), împuternicire avocaţială (f. 36).

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Contestatoare, prin contestaţia la executare formulată, a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 346/2006 al Biroului executorului judecătoresc Hulubă Eugen, motivat de faptul că prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită au fost stabilite sume mai mari sau care au un cuantum nejustificat de mare, reprezentând cheltuielile de executare silită, onorariul executorului judecătoresc, onorariul avocatului.

În cauză, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Această normă, aplicabilă în cadrul procedurilor judiciare în faţa instanţei, în faza de judecată a procesului civil, este aplicabilă şi pentru faza de executare silită atunci când se formulează contestaţie la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 402 alin. (1) teza finală, care prevede că procedura de judecată a contestaţiei la executare este procedura de drept comun prevăzută pentru judecata în primă instanţă, care se aplică tuturor actelor de procedură efectuate în cursul instanţei, cu excepţia dispoziţiilor derogatorii.

În ceea ce priveşte cuantumul onorariului avocatului creditoarei în faza de executare silită, instanţa reţine că prin posibilitatea instanţei de a mări sau micşora cuantumul onorariului avocatului nu se încalcă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 şi nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică producându-şi pe deplin efectele între părţile contractante, în aplicarea principiului consfinţit de art. 969 Cod civil. Astfel, obligaţiile şi drepturile născute în temeiul contractului de asistenţă juridică rămân neatinse, însă, în anumite situaţii trebuie să existe cenzura instanţei astfel ca efectele acestui contract nu trebuie să se răsfrângă nejustificat asupra debitorului - terţe persoane faţă de convenţie - în totalitate, ci creditorul va obţine restituirea sumei reprezentând onorariul avocatului în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului acestuia. Acest criteriu, al caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, este luat în calcul şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când soluţionează capetele accesorii referitoare la costul procedurilor judiciare în faţa Curţii, care în această privinţă a statuat că se acordă cheltuieli de judecată cu privire la care se stabileşte că au fost cu adevărat suportate, că au fost necesare şi că au o valoare rezonabilă (Nilsen şi Jobnsen contra Norvegiei). Aşadar, în funcţie de situaţia concretă, instanţa are posibilitatea să îl oblige partea care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de partea ce a câştigat procesul.

În cauză, instanţa va ţine cont, într-o apreciere de ansamblu, de valoarea pricinii, de munca depusă de avocat, de natura procesului care s-a finalizat cu pronunţarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de cuantumul onorariului executorului judecătoresc stabilit iniţial (211,82 lei), criterii ce au fost analizate prin prisma necesităţii asigurării unui raport de proporţionalitate şi a unui just echilibru între drepturile şi interesele legitime ale ambelor părţi. Instanţa, fără a contesta efectivitatea activităţii avocatului intimaţilor, are în vedere faptul că, aşa cum rezultă din actele dosarului de executare silită, în cadrul procedurii avocatul nu a întocmit nici un fel de acte procesuale, în afară de redactarea şi semnarea cererii de executare silită, astfel că onorariu perceput este apreciat de instanţă ca nejustificat în raport de munca depusă şi de complexitatea cauzei (în faza executării silite executorul judecătoresc este competent şi însărcinat deopotrivă să efectueze actele procesuale şi procedurale necesare). Aşadar, în temeiul dispoziţiilor art. 3717 alin. (2) Cod procedură civilă, potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, precum şi caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, instanţa apreciază că se impune reducerea de la 475 lei la 220 lei a onorariului de avocat pentru faza de executare silită, urmărind realizarea unei echivalenţe a activităţii executorului judecătoresc cu cea a avocatului ales al intimaţilor (ţinând cont de rolul actorilor oficiali în această fază a procesului civil, instanţa apreciază cuantumul onorariului avocatului ca fiind nejustificat în raport cu cuantumul onorariului executorului judecătoresc). În consecinţă, exercitarea cenzurii instanţei de judecată şi reducerea onorariului avocatului intimaţilor în faza de executare silită antrenează consecinţa firească a anulării actelor de executare silită contestate - somaţie şi proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, pentru suma cu care a fost redus onorariul avocatului.

În ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc, instanţa constată ca acesta a fost stabilit cu nerespectarea prevederilor art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, potrivit cărora executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cu respectarea următoarelor condiţii […] pentru sumele mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi de până la 10% din valoarea urmărită. Astfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 14.01.2010 (f. 8), executorul judecătoresc a stabilit onorariul său la suma de 211,82 lei, deşi suma urmărită în temeiul titlului executoriu este de 1.785,00 lei; de asemenea, se observă că în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare executorul judecătoresc a calculat sumele care reprezintă cheltuieli de executare silită prin aplicarea cotei TVA la sumele efectiv avansate, astfel că în ceea ce priveşte cuantumul onorariului executorului judecătoresc s-a ajuns la depăşirea limitei maximale a onorariului prevăzută de lege. Astfel, dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, sunt clare şi nu fac diferenţa între valoarea serviciului specific prestat şi cheltuielile accesorii legate de executarea silită (taxă judiciară la învestirea cu formulă executorie, taxe judiciare de legalizare, taxă judiciară la încuviinţarea silită şi somaţie, comunicarea actelor de procedură). De asemenea, instanţa reţine că valorile onorariilor minimale şi maximale sunt valori brute, nu nete. În consecinţă, modalitatea de stabilire a cheltuielilor de executare prin aplicarea cotei TVA la sumele efectiv avansate sau la valoarea maximală în raport cu suma efectiv urmăită şi constatată în titlu executoriu este nelegală, motiv pentru care instanţa va admite în parte contestaţia la executare şi sub acest aspect şi va reţine că sunt datorate cu titlu de cheltuieli de executare silită doar sumele efectiv avansate.

În consecinţă, în raport cu considerentele expuse, instanţa va admite în parte contestaţia si va dispune fixarea cheltuielilor de executare şi îndreptarea formelor de executare în sensul că executarea silită va fi efectuată pentru suma de 1.785,00 lei reprezentând creanţă principală, alături de care va fi urmărită suma de cel mult 178,50 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită (care va cuprinde toate cheltuielile făcute de executorul judecătoresc în îndeplinirea activităţilor de executare, inclusiv valoarea serviciului specific profesiei), precum şi suma de 238,00 lei reprezentând onorariul avocatului.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, ţinând cont de admiterea în parte a contestaţiei la executare, va obliga intimatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din valoarea taxei judiciare de timbru achitată.

Domenii speta

Spete similare