Contestaţie. Cauză de repunere în termenul de formulare a contestaţiei.

Sentinţă penală 174 din 05.03.2014


Petentul P. T.  a fost împiedicat de o cauză temeinică să formuleze calea de atac a contestaţiei în termenul de 3 zile prevăzut de lege, de la comunicarea copiei minutei sentinţei penale, această cauză constând în esenţă în necunoaşterea unor dispoziţii penale de noutate absolută, al căror sens corect nu a fost încă stabilit cu caracter de certitudine nici pe cale legislativă, nici judecătorească, cu atât mai puţin de către condamnatul aflat în executarea pedepsei fără posibilitatea de a se consulta cu un specialist în drept şi fără posibilitatea de a cunoaşte la timp considerentele instanţei de judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că prin sentinţa penală nr.336/01 02 2014  pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr.699/256/2014, s-au dispus următoarele:

„În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 C.proc.penală:

Admite sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului P. T. – în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta-Albă.

Dispune descontopirea pedepsei de 11 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 286/02.03.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul penal nr. 2833/256/2009, în pedepsele componente astfel:

-11 ani aplicat prin sentinţa penală nr. 653/12.12.2007 a Tribunalului Galaţi aplicată în baza art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal;

-pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplic prin sentinţa penală nr. 291/25.09.2008 a Judecătoriei Călăraşi, pe care o descompune la rândul ei în trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare aplicate în baza 215 alin. 1,3,4 C.penal.

În baza art. 6 alin. 1 C.penal:

Reduce pedeapsa de 11 ani închisoare la 8 ani închisoare în baza art. 244 alin. 2 C.penal raportat la art. 36 alin. 1 C.penal.

Recontopeşte pedepsele şi reduce pedeapsa rezultantă de 11 ani la maximul special de 9 ani închisoare calculat conform art. 39 lit. b C.penal.

În baza art. 40 alin 3 C.penal deduce din pedeapsă durata executată de la data de 11.01.2008 la zi.

Anulează mandatul de executare al pedepsei nr. 386 din 16.04.2010 emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în baza sentinţei penale nr. 286/02.03.2010, şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 9 ani închisoare din care se scade perioada executată de la 11.01.2008 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie condamnatul P. T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În cuprinsul motivelor contestaţiei , condamnatul arată că i s-a redus în mod eronat maximul pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost condamnat. Astfel, art. 244 Cod penal prevede pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune .

Arată că s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, dar s-a comparat pedeapsa aplicată cu pedeapsa calculată conform noilor reglementări, reţinându-se şi ,,circumstanţele de reducere sau agravare a pedepsei”.

La art. 36 alin 1 Cod penal infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege, al cărei maxim se poate majora cu cel mult trei ani, în cazul închisorii.  Contestatorul susţine că maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă este de 5 ani închisoare, o treime din suma pedepselor complementare (a se înţelege contopite) este de 1 an conform art. 39 lit b) Cod penal, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani.

Contestatorul consideră că i s-au adăugat 3 ani închisoare ca urmare a unei erori de judecată.

În şedinţa de judecată din 05 03 2014, stabilită ca urmare a preschimbării primului termen de judecată, tribunalul a pus în discuţie tardivitatea formulării contestaţiei şi, urmare acestui aspect, cererea contestatorului de repunere în termenul de contestaţie.

Cu privire la data formulării contestaţiei, tribunalul constată că, în mod formal, aceasta este tardivă, deoarece condamnatul a luat la cunoştinţă despre minuta sentinţei la data de 01 februarie 2014 şi a expediat contestaţia prin poştă la data de 20 februarie 2014, cu depăşirea termenului de 3 zile de la comunicare prevăzut de lege.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de contestaţie, tribunalul reţine următoarele:

Din analiza modului de comunicare a hotărârii primei instanţe către condamnat, tribunalul constată că la data de 01 02 2014 acesta a primit sub semnătură comunicarea copiei minutei sentinţei pronunţate în aceeaşi zi, şi a marcat menţiunea ,,nu fac recurs” pe dovada de comunicare (filele 31 şi 34 dosar). În schimb, rezultă că la data de 03 02 2014 judecătoria i-a comunicat şi copia hotărârii motivate, însă lucrătorul penitenciarului ce a îndeplinit funcţia de agent procedural nu i-a mai comunicat condamnatului această hotărâre în extenso, menţionând că ,,a luat la cunoştinţă în data de 01 03(corect 02) 2014 şi nu a declarat recurs” (contestaţie). Pe dovada de primire a hotărârii motivate nu există semnătura contestatorului.

Or, la data de 03 02 2014 contestatorul se afla încă în interiorul termenului procedural de 3 zile de formulare a contestaţiei, şi, în cazul în care ar fi constatat din cuprinsul motivării hotărârii că un anumit aspect nu corespunde aprecierii sale, ar fi avut posibilitatea de a reveni în termen asupra renunţării la calea de atac . Contestatorul condamnat nu a avut însă posibilitatea de a cunoaşte la timp considerentele instanţei în ceea ce priveşte modul de aplicare a art. 6 Cod penal.

Tribunalul apreciază, în contextul în care la data de 01 februarie 2014 era prima zi de aplicare a noului Cod penal, în contextul în care sesizarea judecătoriei Medgidia pentru aplicarea art. 6 Cod penal s-a realizat din oficiu, de către comisia constituită în acest scop şi nu de către condamnat, precum şi în contextul în care modul de aplicare corectă a dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă este controversat şi diversificat –astfel cum rezultă, de altfel, chiar din diferenţa între sentinţa şi decizia din prezenta cauză –nu se poate pretinde condamnatului fără studii juridice să-şi dea seama, numai din lecturarea copiei minutei sentinţei şi fără să fi analizat anterior acest aspect (pentru că nu el a iniţiat sesizarea instanţei) dacă hotărârea primei instanţe este sau nu corectă. Este de remarcat, în acest punct, că totuşi sesizarea fusese admisă iar pedeapsa se redusese cu 2 ani închisoare, aspect de natură a-l face pe contestator să creadă că soluţia este corectă.

Potrivit art. 425 ind 1 alin 2 cod procedură penală, ,,Pot face contestaţie procurorul şi subiecţii procesuali la care hotărârea se referă…în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru celelalte persoane, dispoziţiile art. 411 alin 1 aplicându-se în mod corespunzător”.

Art. 411 alin 1 prevede că ,,Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia”.

Tribunalul apreciază că P. T. a fost împiedicat de o cauză temeinică să formuleze calea de atac a contestaţiei în termenul de 3 zile prevăzut de lege, de la comunicarea copiei minutei sentinţei penale, această cauză constând în esenţă în necunoaşterea unor dispoziţii penale de noutate absolută, al căror sens corect nu a fost încă stabilit cu caracter de certitudine nici pe cale legislativă, nici judecătorească, cu atât mai puţin de către condamnatul aflat în executarea pedepsei fără posibilitatea de a se consulta cu un specialist în drept şi fără posibilitatea de a cunoaşte la timp considerentele instanţei de judecată.

Având în vedere aspectele reţinute, tribunalul va admite cererea de repunere în termenul de contestaţie formulată de condamnat, iar repunându-l în termenul de contestaţie –pe care a şi formulat-o –va constata că sentinţa atacată a devenit nedefinitivă, ca atare impunându-se anularea formelor de executare deja emise.

Pe fond s-a admis contestaţia petentului condamnat, cu consecinţa stabilirii pedepsei rezultante de executat de 6 ani închisoare.