Minori şi familie - stabilire program vizitare minor

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 11.11.2009, sub nr. 12425/320/2009, reclamantul BA a solicitat în contradictoriu cu pârâta FC, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună stabilirea unui program de vizitare în favoarea sa a minorei BKZ, cu ridicare de la domiciliul mamei şi preluare la domiciliul său, tot a doua săptămână de vineri orele 15:00, până duminică orele 20:00; o perioadă de jumătate din fiecare vacanţă, celelalte zile de vineri, sâmbătă şi duminică la domiciliul pârâtei, atunci când minora nu se află la domiciliul său, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că a fost căsătorit cu pârâta în perioada 23.04.2002-07.10.2008, dată la care s-a pronunţat divorţul la cererea pârâtei, din culpa ambelor părţi.

De asemenea, a arătat că din căsătorie au rezultat minorii BZ, născut la data de 21.09.1993, şi BKZ, născută la data de 12.06.2006, ambii fiind încredinţaţi spre creştere şi educare pârâtei. Prin sentinţa menţionată, instanţa nu s-a pronunţat şi asupra unui program de vizitare al minorilor de către reclamant, fie la domiciliul pârâtei, fie cu ridicare periodică. În continuare, reclamantul a mai arătat că, în ceea ce-l priveşte pe minorul BZ, nu există probleme, acesta îl vizitează zilnic, cât şi pe bunicii paterni, însă referitor la minoră, pârâta îi interzice să stea cu aceasta mai mult de 15-20 minute, opunându-se categoric să o ridice pentru a o duce la domiciliul său al bunicilor paterni, pe care de altfel de la pronunţarea divorţului nu i-a mai lăsat să ia legătura cu minora, nici măcar nu le-a permis să o vadă. De asemenea, a arătat că interesul superior al copilului este acela de a păstra relaţii afective cu ambii părinţi.

În apărare, pârâta, deşi legal citată, nu s-a înfăţişat la judecată şi nu a depus la dosar întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar:Sentinţa civilă nr. 4945/07.10.2008 a Judecătoriei Tîrgu-Mureş, împuternicire avocaţială, şi proba testimonială fiind audiat martorul Fekete Ferenc, referatul de anchetă socială nr. 3325/778, 4127/949 din 15.04.2010 efectuat de Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Tîrgu-Mureş.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale dreptului familiei, prevăzut în art. 97 alin. (1) din Codul familiei şi în art. 31 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Ca o expresie a acestui principiu, art. 98 alin. (1) Codul familiei prevede că măsurile privitoare la persoana copilului […] se iau de către părinţi de comun acord.

În continuare, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, în cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 alin. (3) din Codul familiei conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintelui divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională. Astfel, în situaţia în care părintele căruia i s-a încredinţat copilul împiedică celalat părinte în exercitarea drepturilor sale, prin interzicerea, împiedicarea sau prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natură a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficientă, instanţa poate dispune ca părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul sa aibă posibilitatea de a avea legături personale cu acesta în mod firesc. Acest drept urmează a fi exercitat în aşa fel încât să nu se influenţeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a fi stabilit un program prin care să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.

În cauză, instanţa reţine că din căsătoria părţilor au rezultat copii minori,  Bandi Zolt, născut la data de 21 septembrie 1993, şi Bandi Kristina Zsuzsa, născută la data de 12 iunie 2006, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr. 4959 pronunţată la data de 07 octombrie 2008 în dosarul nr. 1657/320/2008 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş (f. 4-6).

Prin sentinţa civilă menţionată, odată cu desfacerea căsătoriei părţilor copiii minori au fost încredinţaţi spre creştere şi educare mamei, pârâta în prezenta cauză. Instanţa reţine că reclamantul a afirmat că în ce priveşte legăturile personale cu băiatul nu au fost şi nu sunt probleme, acesta vizitându-l, atât pe el, cât şi pe părinţii lui (bunicii copilului), frecvent; însă în legătură cu fetiţa părţile nu se înţeleg, pârâta limitându-i drastic perioada în care poate sta cu ea.

Aşadar, în ce priveşte dreptul celuilalt părinte, reclamantul în prezenta cauză, de a avea legături personale cu copilul său, instanţa apreciază că un program de vizitare care să cuprindă posibilitatea părintelui să viziteze copilul la locuinţa acestuia cât şi posibilitatea de a lua copilul la domiciliul propriu este cea mai potrivită modalitate de exercitare a acestui drept, reclamantul dispunând de condiţii materiale prielnice, aşa cum rezultă din referatul de anchetă socială (f. 37). Astfel, ţinând cont de vârsta copilului (aproximativ patru ani), apreciază că o legătură personală adecvată a copilului cu celălalt părinte, presupune şi posibilitatea acestui părinte de a lua copilul de la locuinţa părintelui căruia i-a fost încredinţat şi de a-l duce la locuinţa proprie, astfel încât să poată să se deplaseze cu copilul în diferite puncte de atracţie destinate copiilor, să aibă cu copilul discuţii şi dezbateri cu finalitate educativă, să supravegheze el însuşi în acel interval de timp copilul şi să poată determina copilului însuşirea unor reguli, principii şi valori pe care părintele le apreciază ca necesare sau esenţiale pentru educaţia copilului său.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, având în vedere faptul că pârâta a căzut în pretenţii, ţinând cont de faptul că îi aparţine culpa procesuală în declanşarea procesului, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată, reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru achitată şi contravaloarea timbrului judiciar aplicat.

Domenii speta

Spete similare