Restrângerea dreptului minorului de a menţine relaţii personale cu părinţii – consecinţa stării de sănătate a minorului.

Dreptul copilului de a menţine relaţii personale cu părinţii nu poate fi restrâns decât pentru motive serioase cum ar fi starea de sănătate a acestuia şi vârsta fragedă.

Prin sentinţa civilă nr.349 din 12 iulie 2007 a Judecătoriei Săveni s-a admis în totalitate acţiunea formulată de reclamanta P.M. împotriva pârâtului P.B.C. şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant P.B.C., s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părţi din culpă comună, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei.

S-a încredinţat minorul P.D.Ş. spre creştere şi educare reclamantei iar pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorului 70 lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere.

S-a stabilit un program de vizită a minorului în favoarea pârâtului câte o săptămână odată la patru luni cu posibilitatea luării lui de la domiciliul reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, reluarea convieţuirii nemaifiind posibilă.

Recursul declarat de pârât vizând programul de vizită a fost admis prin decizia civilă nr.45 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Suceava – Secţia minori şi familie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art.97 codul familiei ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, exercitarea drepturilor părinteşti urmând să se facă în interesul copiilor.

Părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională conform art.43 alin.2 codul familiei.

Legea nr.272/2004 în art.16 şi Convenţia cu privire la drepturile copilului în art.9  consacră dreptul copilului de a menţine relaţii  personale cu părinţii.

Acest drept nu poate fi restrâns decât pentru motive serioase care vizează interesul superior al copilului.

Minorul D. Ş. are o vârstă fragedă şi aşa cum a rezultat din documentaţia depusă la dosar suferă de afecţiuni care necesită prezenţa mamei.

Evident că nu s-a dovedit o eventuală influenţă negativă a tatălui asupra dezvoltării sale.

S-a reţinut însă că este în folosul minorului  pentru moment să fie luat de către tată pentru perioade mai scurte de timp, pe parcursul unei zile cu obligaţia din partea acestuia de a-l duce înapoi la domiciliul mamei.

Chiar recurentul a declarat că nu a văzut minorul din octombrie 2007. La această vârstă intervalul de timp scurs până la data soluţionării cauzei în recurs necesită o reluare treptată a relaţiilor dintre tată şi fiu.

Distanţa dintre localităţile în care locuiesc părinţii impune stabilirea unui program de vizită la un interval mai mare de timp şi pe parcursul a două zile respectiv sâmbăta şi duminica în intervalul orar 10,00 – 19,00.

S-a apreciat că sunt întrunite cerinţele art.43 alin.2 codul familiei şi art.14 din Legea nr.272/2004.

Este de menţionat că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului problematica menţinerii contactului direct dintre părinţi şi copil este abordată din perspectiva art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea vieţii de familie.

Domenii speta

Spete similare