Civil - rezoluţiune contract

Deliberând asupra cererii de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 12.3.2009, reclamanta GI a chemat în judecată pe pârâţii BA şi BM solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa

- să dispună rezilierea contractului de promisiune de vânzare-cumpărare nr. de autentificare 2673/21.12.2005 la B.N.P. Nagy Gabriela şi al actului adiţional la promisiunea de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673/21.12.2005 la B.N.P Nagy Gabriela cu nr. autentic 1334/06.7.2006.

 - readucerea cărţii funciare nr. 90096/III ind. Tg. Mureş la situaţia anterioară încheierii contractului.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a convenit cu pârâţii să încheie un contract de  promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul proprietate personală în schimbul întreţinerii şi îngrijirii, cu instituirea dreptului de uzufruct viager cu privire la apartamentul care constituia obiectul contractului. Reclamanta a menţionat că pârâţii în primii 2 ani i-au oferit atenţii mărunte şi vizite săptămânale a câte 10 minute şi că prin aceste apreciază că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, iar atunci când starea de sănătate a acesteia s-a agravat, pârâţii au declarat că nu au o situaţie materială care să le permită să-i asigure medicamentele şi hrana specială prescrisă de către medici. Reclamanta a mai subliniat că pârâţii din luna iunie 2008 au întrerupt orice legătură cu reclamanta, prezentându-se doar să-i facă diferite oferte în bani în schimbul întreţinerii, respectiv 75 lei lunar, iar apoi 100 lei lunar. Reclamanta a precizat că nu a convenit cu pârâţii să transforme obligaţia de întreţinere cu rentă lunară de către 75, 100 sau 150 lei, menţionând că aceste sume nu ajung nici pentru cumpărarea unei părţi din medicamentele necesare.

În drept, reclamanta şi-a sprijinit cererea pe dispoziţiile art. 1020, 1021 Cod civil.

Prin întâmpinarea formulată în data de 29.6.2009 (f. 52-54), pârâţii au solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca nefondată şi inadmisibilă cu respingerea petitelor accesorii petitului principal. Prin aceeaşi cerere, calificată de instanţă cerere reconvenţională în  şedinţa publică din 9.11.2009 (f. 80), s-a mai solicitat ca în situaţia în care instanţa va constata că nu este posibilă prestarea în natură a obligaţiilor pe care pârâţii şi le-au asumat faţă de reclamantă să se dispună transformarea acestei obligaţii într-o obligaţie de a plăti reclamantei o sumă de bani ţinându-se cont posibilităţile şi de veniturile pe care aceştia le realizează. În subsidiar pârâţii au solicitat pentru în situaţia în care se va admite cererea reclamantei, obligarea reclamantei la plata în favoarea acestora la plata sumei de 90.321.040 lei, reprezentând avansul achitat de către pârâţi la cumpărarea imobilului, obligarea reclamantei la plata sumei de 6.570 lei, reprezentând ratele lunare achitate la S.C. Locativ S.A. pentru cumpărarea imobilului, obligarea reclamantei la plata sumei de 35.000 lei, reprezentând contravaloarea întreţinerii prestate de către pârâţii în perioada decembrie 2005 martie 2009 şi a se stabili un drept de retenţie în favoarea pârâţilor asupra apartamentului până la plata de către reclamantă a sumelor solicitate cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare pârâţii-reclamanţi au arătat că starea de fapt este cu totul alta decât cea prezentată de către reclamantă, menţionând că se cunosc cu reclamanta încă din anul 1991 de când au avut o relaţie de prietenie, perioadă în care reclamanta a avut posibilitatea să-i cunoască. În continuare pârâţii a arătat că, în baza relaţiilor de afecţiune care s-au născut între părţi, reclamanta a fost cea care a ales să fie naşa de botez a fiicei pârâţilor. În baza relaţiilor de încredere şi apropiere au încercat să o ajute pe reclamantă ori de câte ori aceasta avea nevoie, plătindu-i facturile la utilităţi, ajutând-o la cumpărături şi menajul casnic, fără a urmări vreun interes prin aceasta. De asemenea, pârâţii au arătat că la sfârşitul anului 2005 când reclamanta a rămas singură, după decesul soţului, aceasta şi-a manifestat dorinţa ca pârâţii să o îngrijească şi a insistat în încheierea unui contract de promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul pe care îl deţine şi cu obligaţia pârâţilor de a o ajuta în menajul casnic şi a-i asigura medicamentele şi asistenţa medicală. Potrivit pârâţilor atât în perioada anterioară, cât şi după încheierea promisiunii de vânzare cumpărare au ajutat-o pe reclamantă ori de câte ori a avut nevoie, considerând-o pe reclamantă ca un membru al familiei, fiind vizitată de fiecare dată la spital.  În acelaşi timp, pârâţii îi asigurau toate cele necesare având grijă să respecte indicaţiile date de către medic cu privire la tratamentul medicamentos, regimul alimentar etc. Pârâţii au subliniat faptul că reclamanta în luna iunie 2008 şi-a schimbat brusc atitudinea, refuzând să mai primească sprijinul acestora, fără a să aibă vreun motiv temeinic. Pârâţii au opinat că până în luna iunie 2008 şi-au îndeplinit întru totul obligaţiile asumate prin promisiunea de vânzare-cumpărare şi că în prezent se află în imposibilitatea de a executa obligaţiile asumate prin contractul de promisiune de vânzare cumpărare din culpa exclusivă a reclamantei.

În drept pârâţii şi-au sprijinit întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, art. 1020-1021 Cod civil.

Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 3 mai 2010 pârâţii au reiterat solicitările formulate, subliniind că în cauză nu poate fi reţinută o neexecutare culpabilă a obligaţiilor contractuale asumate, sistarea întreţinerii fiind cauzată de firea capricioasă a reclamantei, situaţie de fapt confirmată şi de fiul reclamantei, care la rândul lui întâmpină dificultăţi în a stabili o relaţie mai apropiată cu mama sa. Pârâţii au argumentat că relaţia dintre părţi s-a răcit în urma intervenţiei şi exercitării unor influenţe asupra reclamantei de către martorul Simon Ioan care doreşte să încheie cu reclamanta un contract de întreţinere.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine că în data de 21.12.2005, între reclamantă şi pârâţi s-a încheiat contractul intitulat promisiune de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2673 la BNP Nagy Gabriella, prin care reclamanta, în calitate de promitentă vânzătoare, s-a obligat să înstrăineze pârâţilor, cumpărători-promitenţi, imobilul construcţie situat în Târgu Mureş, str. Revoluţiei, nr. 16, ap. 3, cu teren aferent de 82/828 parte faţă de întregul imobil, înscris în CF nr. 900096 col. şi 90096/III ind. Târgu Mureş, dobândit prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul nr. 20/21.4.2005 şi moştenire în anul 2005. În schimbul prestaţiei reclamantei, pârâţii s-au obligat să cumpere imobilul în discuţie, de îndată de condiţiile Legii nr. 112/1995 vor permite, respectiv după expirarea interdicţiei de înstrăinare de 10 ani prevăzut de art. 9 din actul normativ în cauză. În cuprinsul contractului s-a menţionat că părţile au convenit asupra preţului viitoarei vânzări, în sumă de 48.720 lei care s-a achitat integral la data de autentificării actului, iar ipoteca cu care este grevată imobilul, în cuantum de 5.200 lei urma să fie plătită de către  pârâţi. Pârâţii s-au mai obligat să o ajute pe reclamantă în menajul casnic şi să îi asigure medicamente şi asistenţă medicală, rămânând ca reclamanta să locuiască în continuare în imobil.

Contractul astfel încheiat a fost modificat în data de 6.7.2006 prin actul adiţional autentificat sub nr. 1334 la BNP Nagy Gabriella, în sensul că s-au rectificat menţiunile referitoare la preţul contractului, arătându-se că suma de 48.720 lei este doar valoarea de taxare a bunului, preţul real achitat la data contractului fiind de 14.232,14 lei, din care avans în sumă de 90.321,040 lei, ca prima rată achitată la S.C. Locativ S.A. la data de 21.4.2005, iar restul rate lunare de 48 lei, în total de 5.200 lei, preluate de pârâţi pentru achitarea integrală a preţului de cumpărare a imobilului. Prin modificarea convenită de părţi, s-a mai instituit dreptul de uzufruct viager în favoarea reclamantei, cu menţinerea în sarcina pârâţilor a obligaţiei de întreţinere în continuare.

Prin notificarea expediată în data de 12.9.2008 (f. 14) reclamanta a pus în vedere pârâţilor să se prezinte la domiciliul său în termen de 10 zile de la primirea invitaţiei în vederea rezoluţiunii contractului pe cale amiabilă, având în vedere faptul că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale asumate şi au învederat că situaţia lor materială nu va permite suportarea cheltuielilor legate de cumpărare medicamentelor.

Prin răspunsul la notificare din 2.10.2008 (f. 15), pârâţii a arătat că şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, reclamanta refuzând primirea întreţinerii, condiţii în care pârâţii sunt de acord cu transformarea obligaţiei de prestare a întreţinerii în natură cu obligaţia  de a plăti lunar o sumă de bani, dacă reclamanta va dovedi prin înscrisuri cuantumul sumei necesare lunar.

Reclamanta a formulat un răspuns la răspunsul pârâţilor în data de 24.10.2008 (f. 16) prin care subliniat că nu sunt reale afirmaţiile privind refuzul său de a primi întreţinerea, pârâţii au arătat în faţa a mai multor martori că nu pot susţine financiar cheltuielile reclamantei cu medicamentele şi sunt de acord cu rezoluţiunea contractului. Faţă de comportamentul necivilizat şi respingător al pârâţilor şi cum are nevoie de un ajutor efectiv, reclamanta a menţionat că nu este de acord cu transformarea obligaţiei pârâţilor în prestaţia de a plăti o sumă de bani.

După cum reiese din actele depuse la fila 9-13 din dosar reclamanta suferă de mai multe afecţiuni – hepatită cronică postinfecţie cu HVC, pancreatită cronică, diabet zaharat, hipertensiune arterială esenţială stadiul II, cardiopatie ischemică cronică, varice membre inferioare bilateral, infecţie urinară cronică, spondiloză dorso lombară, osteoporoză, care o obligă la o viaţă severă şi regim alimentar deosebit.

Examinând existenţa culpei în îndeplinirea prestaţiilor asumate de părţi, instanţa porneşte de la constatarea că reclamanta reproşează pârâţilor lipsa de asistenţă din partea acestora în perioada în care aceasta a devenit bolnavă şi când pârâţii au refuzat să îi acorde o întreţinere completă, declarând că nu au situaţia materială care să le permită cumpărarea atâtor medicamente şi hrana specială prescrisă de medici. Din răspunsul pârâţilor dat la pct. 17-19 din interogatoriu rezultă că între părţi au existat discuţii legate de insuficienţa sumelor alocate de pârâţi pentru asigurarea întreţinerii. Astfel, pârâţii au arătat că „i-am oferit cât am putut, dar reclamanta nu a fost mulţumită, voia mai mult. (…) Am arătat şi în faţa martorilor că puteam contribui la întreţinere în limita posibilităţilor noastre, dar dânsa voia mai mult. Arăt că am cheltuit după reclamantă în jur de 200 lei lunar, dar ea cerea 350 lei lunar.” Pârâţii au recunoscut că, începând cu anul 2008, au început să vorbească la propunerea reclamantei despre desfiinţarea contractului, în condiţiile în care „noi nu i-am putut acorda întreţinere aşa cum o dorea ea”.

Martora Szilagyi Clara (f. 104-105) a confirmat aspectele de mai sus, relatând că în luna iulie 2008 a fost prezentă la o discuţie dintre părţi, constatând că reclamanta era nemulţumită de întreţinerea oferită de pârâţi, avea nevoie de mai multe medicamente decât i-au cumpărat pârâţii şi fiind o femeie în vârstă şi bolnavă, aştepta să i se pregătească zilnic mâncarea. Martora a povestit că „după ce reclamanta le-a spus pârâţilor că aşteaptă o întreţinere mai completă, aceştia i-au răspuns că nu pot oferi mai mult şi dacă reclamanta nu este de acord cu întreţinere primită, ar trebui să desfacă contractul”.

Martorul Simon Ioan (f. 106-107), care de asemenea a asistat la întâlnirea părţilor ce a avut loc la domiciliul reclamantei în cursul lunii iulie 2008, a învederat că reclamanta a convocat întâlnirea pentru că pârâţii au sistat acordarea oricărei întreţineri după ce reclamanta a cerut acestora acordarea unei întreţineri mai complete. Martorul a precizat că în urma agravării drastice a stării de sănătate a reclamantei în anul 2008, aceasta avea de cheltuit sume mai mari pentru medicamente, iar pârâţii i-au recomandat medicului să îi prescrie medicamente mai ieftine deoarece nu pot acoperi cheltuieli pentru medicamente atât de scumpe. Martorul a mai învederat că reclamanta i-a explicat pârâţilor că are nevoie de toate medicamentele prescrise de medicul de familie, „la care pârâţii au răspuns că nu au posibilitatea materială să îi asigure mai multe medicamente şi i-au propus rezilierea contractului”. Martorul propus de pârâţi, Lehocz Istvan (f. 108), coleg de muncă al pârâtului, nu a fost de faţă la discuţiile ce au avut loc între părţi cu privire la transformarea sau rezilierea contractului, a precizat însă că ştie de la pârât că reclamanta era nemulţumită de cantitatea produselor oferite şi de cât alocau efectiv pentru întreţinerea ei.

Din răspunsurile reclamantei la pct. 4 din interogatoriu (f. 112) rezultă că în perioada imediată încheierii contractului aceasta nu avea probleme grave de sănătate şi nu a avut nevoie de ajutorul efectiv al pârâţilor, mai mult, cum starea de sănătate i-a permis, a îngrijit mai mulţi bolnavi, serviciu pentru care a obţinut o remuneraţie. Această situaţie de fapt reiese şi din declaraţia martorei Kantor Piroska (f. 116-117), prietenă cu pârâţii care a precizat că ştie de la pârâţi că reclamanta „nu avea nevoie de îngrijire efectivă, fiind într-o condiţie şi stare fizică foarte bună.”

Din probele administrate instanţa reţine că slăbirea încrederii între părţi şi problemele între acestea au început în cursul anului 2007, când reclamanta s-a îmbolnăvit în mai multe rânduri, fiind şi spitalizată în perioada 6.12.2007-18.12.2007, 10.9.2007-21.9.2007, 29.1.2008-7.2.2008, 4.6.2008-17.6.2008 (f. 9-13), situaţie care a implicat cheltuieli mai ridicate din partea acesteia şi necesita o grijă sporită din partea debitorilor întreţinerii. Pârâţii au subliniat că problemele au apărut în urma schimbării de atitudine din partea reclamantei cauzate de firea sa capricioasă şi de influenţa exercitată asupra sa de numitul Simon Ioan.

Instanţa nu poate reţine apărările pârâţilor, în condiţiile în care părţile se cunosc din 1991 şi la începutul relaţiei lor contractuale nu au existat tensiuni, fiind identificabil momentul de la care au apărut probleme în executarea contractului: odată cu apariţia problemelor de sănătate ale reclamantei. Însăşi pârâţii au subliniat atât în răspunsurile la interogatoriu, cât şi în concluziile scrise că şi-au îndeplinit obligaţiile asumate „în funcţie de posibilităţile materiale”, iar reclamanta de la început a „cunoscut mijloacele noastre materiale modeste”. La aprecierea îndeplinirii obligaţiei de întreţinere nu are nicio importanţă starea patrimonială a debitorilor întreţinerii ori eventualele fluctuaţii defavorabile în condiţia lor materială, obligaţia se consideră executată numai în situaţia în care satisface în mod complet nevoile actuale ale creditorului, astfel cum au fost definite în contract ca făcând parte din întreţinerea acordată. Mai mult, nu prezintă relevanţă nici situaţia materială a creditorului întreţinerii, cel care şi-a asumat obligaţia de întreţinere va trebui să o execute din propriile resurse pentru a acoperi nevoile persoanei întreţinute.

Aşadar, spre deosebire de întreţinere legală, în cazul întreţinerii contractuale întinderea obligaţiei nu se determină în funcţie de puterea debitorului întreţinerii de a-şi putea rezolva singură situaţia de nevoie în care a ajuns, pe de o parte şi situaţia materială a creditorului, pe de altă parte. Obligaţia de a acorda întreţinerea îşi are izvorul în consimţământul părţii care s-a îndatorat să acorde întreţinerea în condiţiile stipulate în contract. În speţă, întreţinerea vizând asistenţa medicală, asigurarea medicamentelor şi menajul casei, aceasta trebuie prestată ori de câte ori nevoile debitorului o reclamă. În acelaşi timp, întinderea obligaţiei de întreţinere nu poate fi standardizată, exprimată într-o sumă fixă lunară, ea fluctuând în funcţie de nevoile debitorului. Aşadar, chiar dacă posibilităţile financiare ale debitorilor întreţinerii rămân constante, agravarea situaţiei creditorului poate impune suportarea întreţinerii în condiţii mult mai oneroase decât într-o perioadă anterioară. În aceste situaţii obligaţia se consideră executată numai dacă prestaţia debitorilor satisface nevoile modificate şi actuale ale persoanei întreţinute. Este de esenţa contractului de întreţinere caracterul aleatoriu, întinderea avantajului ori a obligaţiei debitorilor întreţinerii nefiind determinată şi neputând fi nici anticipată la încheierea contractului.

În cauză instanţa apreciază că imobilizarea repetată la pat a reclamantei, spitalizarea sa şi medicamentele suplimentare prescrise în favoarea acesteia ar fi necesitat schimbarea modului în care pârâţii au prestat până la apariţia acestor greutăţi obligaţia de întreţinere, în sensul unei prezenţe mai active şi constante în îngrijirea reclamantei şi pregătirea hranei pentru aceasta, precum şi suportarea integrală a sarcinilor legate de procurarea medicamentelor. Deşi pârâţii au susţinut că, în perioada în care era imobilizată la pat, în funcţie de programul lor de lucru, din 2 în 2 zile au vizitat-o pe reclamantă, această susţinere nu a fost confirmată de martori, iar reclamanta în răspunsul dat la pct. 8 din interogatoriu a menţionat că „am fost îngrijită de prieteni în timpul bolilor de care am suferit. Pârâţii nu au avut timp de mine.” Pe de altă parte, în cazul unui bolnav grav care nu se poate îngriji singur, nici vizitele scurte, din 2 în 2 zile, în funcţie de timpul avut la dispoziţie nu satisfac nevoile bolnavului. Bolnavul imobilizat nu se poate asista de la îndepărtare, întreţinătorul, în funcţie de nevoile bolnavului şi în măsura în care nu poate fi lângă întreţinut, având chiar obligaţia să asigure un înlocuitor (asistentă) care să ajute bolnavul.

Pârâţii au arătat în răspunsurile date la interogatoriu că au propus reclamantei să se interneze, dar aceasta nu a fost de acord, vroia să rămână acasă. Scopul pentru care reclamanta a încheiat contractul de întreţinere a fost tocmai acela ca în asemenea situaţii de boală, să aibă siguranţa ajutorului unor persoane de încredere care să îi asigure cele necesare în mediul său, astfel dorinţa reclamantei de a fi tratată acasă în nici un caz nu ar putea fi apreciată ca un capriciu şi care să depăşească limitele contractuale ale obligaţiei întreţinătorilor.

Legat de „firea capricioasă, problematică chiar” a reclamantei, confirmată parţial de declaraţia martorei Kantor Piroska, care a făcut imposibilă acordarea întreţinerii, apărare invocată de pârâţi, instanţa reţine că, acestea sunt elemente pe care cel care îşi asumă obligaţia de a presta întreţinerea trebuie să le aibă în vedere în momentul încheierii contractului. Întreţinerea se prestează în favoarea unei persoane concrete, care poate avea o personalitate conflictuală, şi în condiţii variabile, determinate de nevoile întreţinutului. În acelaşi timp, comunicarea şi înţelegerea cu o persoană lovită de boală nu este la fel de uşoară precum a fost cât timp aceasta era sănătoasă. Obligaţia de întreţinere nu este un act dezinteresat, pe care persoana îl prestează din pură filantropie, ci reprezintă o obligaţie civilă, care trebuie executată complet şi uneori poate depăşi posibilităţile întreţinătorului, împrejurare care nu duce la recalibrarea obligaţiei în limitele fizice şi materiale ale celui obligat, din moment ce contractul este aleatoriu şi nu există o echivalenţă între prestaţiile părţilor. Caracterul aleatoriu al contractului presupune existenţa unor şanse de câştig şi pierdere – contractul trebuie executat şi în perioadele în care prestarea întreţinerii a devenit împovărătoare pentru întreţinător.

 Faţă de probele administrate instanţa nu a putut identifica un refuz din partea reclamantei de a accepta întreţinerea pârâţilor, ruperea legăturii dintre părţi, astfel cum a reieşit din recunoaşterea lor, a intervenit în urma discuţiilor repetate ce au avut loc cu privire la întinderea obligaţiei: reclamanta reproşa pârâţilor că nu îi asigură o întreţinere completă şi corespunzătoare care să acopere nevoile sale, în timp ce pârâţii au susţinut că nu pot da şi face mai mult decât le stă în puterea fizică sau financiară. Or, aşa cum am reţinut mai sus, înrăutăţirea stării de sănătate a reclamantei a presupus o implicare financiară şi asistenţă mai mare din partea pârâţilor, însă aceştia nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată conform nevoilor schimbate ale reclamantei. Totodată, pe fondul acestor discuţii a intervenit o tensiune în relaţia părţilor care nu a putut fi surmontată şi a dus la pierderea încrederii care ar trebui să fie fundamentul relaţiei de întreţinere.

În concluzie, instanţa apreciază că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a presta întreţinerea în mod complet, pentru acoperirea nevoilor reclamantei, iar faţă de împrejurarea că s-a pierdut încrederea şi apropierea pe care trebuie să se fundamenteze contractul de întreţinere, instanţa apreciază că raportul contractual nu mai poate continua. Ca atare, ţinând cont de caracterul sinalagmatic şi nenumit al contractului de întreţinere, de neexecutarea contractuală semnificativă şi imputabilă pârâţilor, în temeiul  art. 1020 Cod civil instanţa va dispune rezoluţiunea contractului analizat. Având în vedere soluţia ce urmează a se pronunţa şi în condiţiile în care transformarea obligaţiei de întreţinere poate fi interveni numai cu acordul creditorului întreţinerii, condiţie neîndeplinită în cauză, instanţa va respinge cererea pârâţilor-reclamanţi vizând transformarea obiectului contractului într-o obligaţie de a plăti o sumă de bani.

Rezoluţiunea contractului semnifică desfiinţarea retroactivă a actului încheiat, sens în care pârâţii-reclamanţi sunt îndreptăţiţi la restituirea sumelor achitate cu titlu de preţ al promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, având în vedere şi faptul că în privinţa acestei prestaţii contractul nu are caracter aleatoriu, ci comutativ, motiv pentru care instanţa va obliga reclamanta-pârâtă să achite pârâţilor următoarele sume reactualizate la data plăţii: 9032,1 lei, reprezentând avansul achitat de pârâţii-reclamanţi la încheierea contractului, astfel cum reiese din cele arătate în cuprinsul actului adiţional şi 2.632,77, cu titlu de rate lunare achitate în perioada 13.5.2005-12.3.2010 potrivit centralizatorului şi chitanţelor depuse la dosar de pârâţii-reclamanţi (f. 123-142).

În ceea ce priveşte solicitarea pârâţilor-reclamanţi de a se dispune şi restituirea sumei de 35.000 lei, reprezentând contravaloarea întreţinerii prestate în perioada decembrie 2005-martie 2009, instanţa observă că, deşi în principiu rezoluţiunea are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, în cazul contractului de întreţinere trebuie ţinut cont şi de trăsăturile specifice care îl configurează. Caracterul aleatoriu al contractului, existenţa elementului de risc în privinţa şanselor de câştig şi pierdere pentru contractanţi şi culpa debitorilor întreţinerii fac imposibilă restituirea contraechivalentului prestaţiei de întreţinere. Prin obligarea creditorului întreţinerii la restituire s-ar nesocoti caracterul aleatoriu al contractului. Debitorul nu este îndreptăţit la restituire nici în situaţia în care nu a beneficiat de bunul care formează obiectul contractului, deoarece efectele rezoluţiunii nu au în vedere o compensare de foloase, ci asumarea de către debitor din momentul încheierii contractului a şansei de câştig ori de pierdere.

În ceea ce priveşte solicitarea pârâţilor-reclamanţi de a li se recunoaşte un drept de retenţie asupra imobilului ce formează obiectul contractului, instanţa constată mai întâi că dreptul de retenţie conferă deţinătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului îşi execută obligaţia de a plăti sumele cheltuite cu lucru. După cum rezultă din definiţia acestei garanţii reale imperfecte, pentru aplicarea sa ar fi necesară existenţa situaţiei-premisă constând în stăpânirea faptică a bunului de către pârâţii-reclamanţi, împrejurare de fapt neîndeplinită în cauză, din moment ce pârâţii nu locuiesc în imobilul în discuţie. Pentru aceste motive, instanţa apreciază că dreptul de retenţie nu îşi poate găsi aplicare în speţă, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de a se dispune readucerea cărţii funciare nr. 90096/III in la situaţia anterioară încheierii contractului, instanţa observă că drepturile reale asupra imobilului nu au suferit nicio modificare în urma încheierii contractului dintre părţi. Astfel, încheierea contractului nu a avut ca efect transmiterea proprietăţii asupra imobilului din Târgu Mureş, nr. 16, ap. 3, în condiţiile în care contractul de întreţinere, ţinând cont de interdicţia legală de înstrăinare timp de 10 ani a imobilului, părţile au stipulat o clauză având ca obiect o promisiune de vânzare-cumpărare şi nu un contract de vânzare-cumpărare definitiv. Prin urmare, nu poate fi vorba în cauză de o restabilirea a situaţiei tabulare a imobilului. Având însă în vedere că în partea a III-a cărţii funciare, sub nr. crt. C3, s-a dispus notarea contractului încheiat, faţă de prevederile art. art. 76 alin. 11 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, instanţa va dispune radierea din oficiu a notării promisiunii de vânzare cumpărare din cartea funciară nr. 90096/III Târgu Mureş.

Având în vedere că cererea reclamantei urmează a fi admisă, în temeiul art. 274 alin. 1  Cod procedură civilă instanţa va obliga pârâţii, ca părţi căzute în pretenţii la suportarea cheltuielilor de judecată achitate de reclamantă în timpul şi în legătură cu purtarea prezentului litigiu, respectiv la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei de la fila 4 din dosar. Nu are relevanţă asupra întinderii obligaţiei pârâţilor-reclamanţi de a plăti cheltuielile de judecată faptul că cererea reconvenţională a fost admisă în parte, din moment ce admiterea unor petite din reconvenţională nu a fost determinată de culpa procesuală a reclamantei-pârâte, ci reprezintă un efect direct al desfiinţării contractului prin rezoluţiune, or la originea acestei cauze de încetare a contractului stă culpa pârâţilor-reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare