Civil - ordonanţă preşedinţială

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 11.12.2009, sub nr. 14004/320/2009, reclamantul, RM, în contradictoriu cu pârâta RA-M, a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să interzică întoarcerea la domiciliul conjugal a soţiei sale, cu care este în divorţ, să interzică acesteia ridicarea alocaţiei de stat pentru cei doi minori Roman Bianca, născută la data de 23.10.1996, şi RH Alexandru, născut la data de 09.06.2003.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 03.11.2009, pârâta a părăsit domiciliul conjugal la o destinaţie necunoscută de reclamant, iar de atunci nu s-a mai interesat de soarta minorilor.

Reclamantul a mai arătat că pârâta a plecat de mai multe ori de acasă, lipsind câteva zile, apoi revenea la domiciliu, dar de această dată nu s-a mai întors acasă, reclamantul neinterzicându-i să domicilieze cu copii până la pronunţarea divorţului.

În drept, s-au invocat prevederile art. 581 Cod procedură civilă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială de evacuare din locuinţă ca nefondată, deoarece nu este o fire agresivă, nu consumă băuturi alcoolice. Pârâta a arătat că soţul său o terorizează atât fizic cât şi psihic, fiindu-i teamă să mai locuiască cu acesta la domiciliul conjugal.

Pârâta precizează că în martie 2009 a rămas fără loc de muncă,şi fără nici o altă sursă de venit şi de aceea nu a avut cum să contribuie la achitarea cheltuielilor comune, şi la întreţinerea familiei; această situaţia s-a agravat între părţi.

De asemenea, arată că soţul său are o relaţie extraconjugală, încă de când era însărcinată cu minorul RH, respectiv din anul 2003, fapt cunoscut de vecini, aceasta nu s-a înjosit pentru a-l prinde în flagrant, ci l-a iertat sperând că aşa o să-şi salveze căsătorie, fiind doi copii la mijloc.

În ceea ce priveşte alocaţia de stat pentru cei doi minori arată că le-a cumpărat ceea ce s-a putut din acei bani, dându-le uneori şi bani de cheltuială.

De asemenea pârâta a depus o completare la întâmpinare arătând că nu a părăsit de bună voie domiciliul conjugal, fiind nevoită să plece la sfârşitul lunii noiembrie2009 datorită hărţuirii psihice la care a fost supusă de către reclamant de când a rămas fără loc de muncă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar cererea de divorţ (f. 4-7), copia carnetului de muncă al pârâtei (f. 16-28, 31-45).

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură judiciară specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor situaţii al căror caracter urgent impune soluţionarea acestora într-un termen scurt, ceea ce nu ar fi posibil dacă judecata s-ar desfăşura potrivit procedurii de drept comun.

Astfel, dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a anumitor condiţii speciale, respectiv ca măsura care se solicită a fi ordonată de instanţă să fie vremelnică, să fie caracterizată de urgenţă, precum şi să nu prejudece fondul dreptului supus judecăţii.

În ceea ce priveşte condiţiile speciale privitoare la măsura care se solicită a fi ordonată, instanţa, procedând la o analiză a obiectului cererii de chemare în judecată formulată pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, constată că reclamantul solicită să se interzică cu caracter permanent întoarcerea pârâtei (soţia sa, cu care se află în proces de divorţ) la domiciliul conjugal, precum şi să i se interzică cu caracter permanent acesteia ridicarea alocaţiei cuvenite celor doi copii minori ai părţilor, deoarece reclamantul nu a indicat o anumită dată sau un anumit moment până la care să fie ordonate aceste măsuri faţă de pârâtă, ori un anumit interval de timp pentru care aceste măsuri să fie ordonate.

În acest context, analizând condiţia urgenţei măsurilor care se solicită a fi ordonate, instanţa constată că reclamantul nu a făcut dovada existenţei acesteia, cu atât mai mult cu cât măsurile care se cer a fi ordonate sunt de natură a restrânge exerciţiul unor drepturi (măsuri negative); de asemenea, reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâta a încercat să se întoarcă la domiciliul conjugal, iar acest lucru ar trebui interzis de urgenţă.

În continuare, analizând condiţia vremelniciei măsurii care se solicită a fi ordonată şi a neprejudecării fondului dreptului supus judecăţii, instanţa constată că cererea formulată de către reclamantă, având ca finalitate ordonarea unor măsuri definitive şi restrângerea definitivă a exerciţiului unor drepturi fundamentale înainte de dezlegarea acestor aspecte în faţa instanţei învestite cu judecarea divorţului, nu îndeplineşte aceste condiţii speciale, procedura ordonanţei preşedinţiale nefiind reglementată cu scopul de a pune capăt unui litigiu între părţi, ci cu scopul de a permite instanţei să ordone anumite măsuri urgente, care să preîntâmpine agravarea situaţiei juridice a uneia dintre părţile în conflict, cum sunt cele pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări sau altele asemenea.

Faţă de aceste considerente, constatând că cererea reclamantei nu îndeplineşte condiţiile speciale prevăzute de dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare