Plângere contravenţională

Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECATORIA TÂRGU JIU

Sentinta civila  nr.6805

Sedinta publica de la  20.10.2010

Completul compus din:

PRESEDINTE  ANDREEA TITERLEA

GREFIER ELENA VODISLAV

Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petenta M.I. în contradictoriu cu intimata I.J.P.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns petenta si martorii C. I., M. C., D. M. si C. N. lipsa fiind intimata

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta,  dupa care se audiaza martorii prezenti, cu respectarea prevederilor art.192, art.193 C.proc.civ., declaratiile acestora fiind atasate la dosar.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza în stare de judecata si a acordat cuvântul pe fond.

Petenta a solicitat anularea procesului-verbal contestat.

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 13.07.2010, sub nr.13216/318/2010, petenta a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj  sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria seria AY nr. 3314300/24.06.2010.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca  a semnat procesul verbal întocmit de catre intimat deoarece nu a vazut sa îl citeasca si pentru ca a crezut ca semneaza o plângere împotriva numitului D. Gh.

Petenta a sustinut ca agentul constatator  nu a apreciat în mod corespunzator circumstantele savârsirii faptei, respectiv faptul ca ea a fost cea agresata  de catre numitul D. Gh. si ca îi este frica sa nu fie ucisa de catre aceast persoana care are un comportament violent.

În drept, plângerea nu a fost motivata.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal de constatare a contraventiei seria AY nr.3314300/24.06.2010 întocmit de IPJ  în original.

Intimatul,  desi legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauza si nici nu s-a prezentat în fata instantei pentru a combate sustinerile petentei, însa la solicitarea instantei, a depus la dosarul cauzei în copie: procesul verbal de contraventie contestat, raportul agentului constatator, declaratiile extrajudiciare ale  petentei si ale martorilor.

În temeiul dispozitiilor art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta a procedat la ascultarea petentei, declaratia acesteia (fila 8) fiind atasata la dosarul cauzei.

De asemenea, petentei i-a fost încuviintata, în temeiul prevederilor art.138 pct.4 C.proc.civ. si art.167 C.proc.civ., proba cu martorii C. N., C.V. I.  si M. I., iar raportat la prevederile art.129 alin.5 C.proc.civ. si art.33 alin.1 C.proc.civ., instanta a dispus audierea martorilor D. M. si M. C.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.

Analizând materialul probator administrat în cauza instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AY nr.3314300/24.06.2010 s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în cuantum de 300 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991, retinându-se ca la data de 24.06.2010, ora 20.00, a avut un comportament necorespunzator  fata de D. D. adresându-i acestuia cuvinte jignitoare si injurii în timp ce se afla în barul N. S.R.L. din comuna Negomir, jud. Gorj.

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca  actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, în conformitate cu care constituie contraventie proferarea de expresii jignitoare împotriva unei persoane de natura sa lezeze demnitatea acesteia, iar sanctiunea aplicata se încadreaza în limitele prevazute de art.3 alin. lit.b din Legea nr.61/1991.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.

Aceasta deoarece acest gen de contraventie intra în sfera "acuzatiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana. La aceasta încadrare conduc doua argumente : pe de o parte, norma juridica care sanctioneaza astfel de fapte are caracter general - Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice se adreseaza tuturor cetatenilor, iar pe de alta parte, sanctiunile contraventionale  aplicabile urmaresc un scop preventiv si represiv.

Mai mult, în cauza Anghel împotriva României, hotarâre din 04.10.2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, cu referire la aplicabilitatea art.6 din Conventie în litigiul în care reclamantul a fost sanctionat în temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991, în sensul ca în lumina criteriilor ce decurg din jurisprudenta sa constanta în materie (cauza Ezeh si Connors împotriva Regatului Unit, nr.39665/98, CEDH 2003-X), în pofida naturii pecuniare a sanctiunii efectiv aplicate reclamantului, a cuantumului sau redus si a naturii civile a legii care incrimineaza aceasta contraventie, procedura în cauza poate fi asimilata unei acuzatii în materie penala. S-a constatat mai întâi ca dispozitiile art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991 au un caracter general si nu se adreseaza unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetatenilor, ca prescriu un anumit comportament însotit de o sanctiune menita sa previna si sa reprime în acelasi timp (cauza Ozturk c.Germania, hotarârea din 21.02.1984).

În jurisprudenta sa ( cauza Maszini vs. României din 2006) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discutie are caracter penal, în sensul art. 6 din Conventie.

În atare situatie, întrucât procedura de solutionare a unei plângeri contraventionale este calificata drept o procedura "penala", contravenientul se bucura de protectia conferita în cadrul unei astfel de proceduri, printre care si prezumtia de nevinovatie.

Nu trebuie uitat însa ca, în dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plângere contraventionala este reglementata în mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie  este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie  nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).

Transpunând aceste principii în speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.

Analizând procesul verbal sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca la stabilirea contraventiei agentul constatator s-a întemeiat pe un ansamblu probator compus din declaratiile martorilor C. N., C. V. I., M. I., D. M. ,  M. C., care s-au prezentat si în fata instantei .

Instanta nu va avea în vedere la stabilirea starii de fapt declaratia extrajudiciara a martorului M. C.  pentru ca aceasta a precizat ca desi pe declaratia data în fata agentului constatator se afla semnatura sa, ea nu a fost de fata când s-a produs incidentul si nu stie nimic despre cele întâmplate.

Martorul D. M., singura dintre martorii audiati care a perceput cu propriile simturi incidentul din bar, a precizat faptul ca într-adevar un grup de tineri a jignit-o pe petenta care se întorcea de la câmp. Ea a relatat ca petenta a  intrat în bar si a întreabat cine a jignit-o, iar numitul Dobre Dumitru, aflat în stare de ebrietate i-a spus ca el a fost cel care insultat-o , dupa care a urmat o altercatie între cei doi. 

Aceste probe se coroboreaza cu  recunoasterile petentei, care a precizat ca  în timp ce se întorcea de pe câmp a fost jignita de un grup de tineri din care facea parte si numitul D. D. pe care l-a insultat la rândul ei, pentru ca a provocat-o si cu care a avut conflicte mai vechi.

Chiar daca petenta a fost provocata de catre numitul D. D. aceasta nu constituie o justificare pentru comportamentul contestatoarei. Regula este ca nimeni nu îsi face dreptate singur, iar petenta putea depune plângere penala daca s-a simtit jignita de comportamentul lui D. D., pentru ca organele de ordine sa dispuna efectuarea de cercetari penale.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauza, instanta apreciaza ca în mod temeinic s-a retinut  în sarcina petentei de catre agentul constatator savârsirea contraventiei prevazute de art. 2 pct.1 din Legea nr.61/1991.

Pe de alta parte, instanta constata ca la stabilirea sanctiunii nu au fost avute în vedere dispozitiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,  în sensul ca sanctiunea stabilita nu este  proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, proportionalitatea  între fapta comisa si consecintele comiterii ei fiind una dintre cerintele impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi,  în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei.

Martorul M. I. a relatat ca, desi nu a fost de fata la altercatia avuta de catre petenta cu numitul D. D. a aratat ca stie ca acesta din urma a jignit-o de foarte multe ori pe petenta, mai ales atunci când se afla în stare de ebrietate .

De asemenea, martorul C. I. a precizat faptul ca l-a vazut pe numitul D. care a încercat sa o loveasca pe petenta chiar si în fata agentului constatator.

Chiar si în fata instantei petenta a recunoscut incidentul, invocând însa în circumstantiere faptul ca a fost provocata de comportamentul numitului D. D.

Verificând aceasta aparare a petentei, instanta constata ca este întemeiata.

Astfel,  din depozitia martorului Danciu Mirela reiese faptul ca într-adevar numitul D. D. este cel care a provocat schimbul de expresii jignitoare, iar din depozitiile martorilor M. I. si C. I. rezulta ca numitul D. D., în nenumarate rânduri, a  insultat-o pe petenta.

Desi amenda contraventionala aplicata a fost în suma de 300, spre cuantumul minim prevazut de lege, având în vedere împrejurarea ca petenta a avut o atitudine sincera, recunoscând cele întâmplate, precum si împrejurarea ca fapta  a fost savârsita sub imperiul circumstantei atenuante a provocarii, instanta considera ca la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis sa dea suficienta relevanta acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, în conformitate cu care sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ  si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijlocele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, instanta constata ca plângerea este în parte întemeiata, sanctiunea amenzii contraventionale aplicata de agentul constatator petentului  fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.

Astfel,  instanta are în vedere si faptul ca petenta a recunoscut incidentul, aceasta atitudine caracterizându-o pe întreaga desfasurare a procesului, este o persoana  în vârsta, vaduva, precum si faptul ca s-a prezentat la toate temenele de judecata, fiind cooperanta si  contribuind la justa solutionare a cauzei.

Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savârsirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.

Toate aceste aspecte retinute de instanta conduc la concluzia potrivit careia, fata de fapta savârsita si lipsa oricaror urmari ale sale, cea mai potrivita  sanctiune care se poate aplica petentei este avertismentul.

Instanta apreciaza ca, prin aplicarea acestei sanctiuni, contestatoarea urmeaza sa fie responsabilizata cu privire la obligatia de a respecta valorile sociale reglementate de actul normativ în baza caruia a fost sanctionata, atragându-i-se, totodata, atentia ca, în situatia în care va mai comite astfel de fapte antisociale, i se va aplica o pedeapsa mai aspra.

Desi pentru contraventia savârsita  Legea nr.61/1991 prevede numai sanctiunea amenzii contraventionale, instanta retine ca potrivit art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Pentru aceste considerente, instanta va admite în parte plângerea, va dispune înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale în cuantum de 300 lei, aplicata petentului prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AY nr. 3314300/24.06.2010 întocmit de IPJ Gorj, cu sanctiunea "Avertisment", ce  va fi comunicata  petentei prin prezenta hotarâre în conformitate cu disp.art.7 alin.1 din O.G. nr.2/2001 si va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite în parte plângerea contraventionala formulata de petenta M. I., în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj.

Înlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de  300 lei aplicata petentei prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AY nr. 3314300/24.06.2010 întocmit de IPJ Gorj, cu sanctiunea "Avertisment", ce va fi comunicata petentei.

Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de constatare si sanctionare  a contraventiei contestat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 20.10.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte,

Andreea Titerlea

Grefier,

Elena Vodislav

Red./tehonred.A.T

5 ex.

25 Octombrie 2010

1

Domenii speta

Spete similare