Contestatie la executare

Operator 2445

R O M Â N I A

JUDECATORIA TÂRGU JIU

SENTINTA CIVILA Nr. 6953

Sedinta publica de la 25 Octombrie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier MIHAELA SIRBU

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea  .......

si pe intimatii  ......... si BEJ ........, având ca obiect contestatie la executare.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita, din ziua dezbaterilor.

Deliberând instanta pronunta urmatoarea sentinta.

JUDECATA

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu sub nr. 5128/318/2010, contestatoarea  ........... a chemat în judecata pe intimatii  ............ si BEJ ..........., solicitând repunerea în termenul de 15 zile de a formula contestatia, sa se constate ca nu a intervenit rezilierea contractului, anularea executarii si a formelor de executare, suspendarea executarii , restituirea taxei de timbru , cu cheltuieli de judecata.

În motivare, arata ca administratorul societatii  a avut grave probleme medicale nemaireusind sa respecte termenele de plata ale facturilor emise de ........ în baza contractului de leasing financiar nr. 76090/15.11.2007, ca în urma discutiilor  s-a ajuns la întelegea ca  daca va plati suma de 3242 lei si daune interese se revine asupra deciziei de reziliere,a ceste conditii fiind comunicate prin adresa din 19.06.2009.

Mai precizeaza ca s-a conformat acestor conditii si nu a intervenit rezilierea contractului întrucât nu exista o noua notificare de reziliere asa cum se prevede în disp. art. 6 pct.1 lit. i din contract, ca nu sunt îndeplinite nici conditiile art. 17 pct.1 lit. b cu referite la rezilierea unilaterala , motiv pentru care executarea cu toate formele de executare este anulabila.

Referitor la cererea  de repunere în termen precizeaza contestatoarea ca prin adeverinta medicala din 22.02.2010 i s-a recomandat repaus la pat ca urmare a herniei de disc extramedulare  posterolaterala  cu compresie radiculara.

În drept, îsi întemeiaza cererea pe disp. art. 103, 401, 403, 404 C.p.civ. si art. 969, 1021 C.civ.

În dovedire depune contractul de leasing financiar nr. 76090/15.11.2007, somatia de executare din 15.02.2010 , bilet de iesire din spital, adeverinta medicala, reteta medicala, scrisoare medicala, foaia de varsamânt din 215.06.2009 si 18.06.2009, corespondenta din 19.06.2009.

Intimata .......  depune întâmpinare prin care indica sediul ales de comunicare a actelor de procedura si respingerea contestatiei aratând ca petenta cu rea credinta a refuzat sa-si execute obligatiile , ca pe lânga suma de 3206,65 lei debitoarea mai avea de plata 3000 lei pentru a se reveni la contract , astfel contractul a ramas reziliat nefiind nevoie de o alta notificare, ca a stiut de la început termenii contractului astfel societatea de leasing este cea prejudiciata , ca în cauza nu se impune suspendarea executarii silite altfel sa fie obligata contestatoarea la plata cautiunii. Mai arata ca de esenta contractului de leasing este dreptul de folosinta si nu de proprietate motivând în drept pe disp.art. 115 si urmat. C.p.c. si art. 371 ind. 1 si urmatoarele C.p.civ. solicitând judecata în lipsa.

În cauza se depune taxa judiciara de timbru aferenta cererii si împuternicirea avocatiala, se administreaza proba cu înscrisuri respectiv  dosarul de executare silita nr. 14/E/2010 în copie certificata existent la filele 39 - 71, adresa din 14.06.2010 emisa de intimata creditoare la care ataseaza un tabel privind platile .

Contestatoarea îsi precizeaza actiunea solicitând constatarea ca abuzive a urmatoarelor clauze ale contractului de leasing financiar încheiat de parti cu nr. 76090/15.11.2007: art.2 alin.1 lit.c, art.5, art.6 pct.3 privind plata avansului, valoarea reziduala în avans, taxa administrativa, art.11.2 lit.s, t, u si w privind taxa de gestiune lunara, taxa de înmatriculare, taxa de 10 euro, art.6.7 privind penalitatile de întârziere, art.6.9 interzicerea achitarii în avans a ratelor, art.7.2 privind denuntarea unilaterala, art.9 privind conditiile de asigurare, art.16.1.iii privind rezilierea, art.17.2 privind neexecutarea obligatiilor contractuale, art.4.5 si art.4.6 privind renuntarea la unele drepturi, contractul este scris cu caractere minuscule si este preformulat constituind o practica comerciala înselatoare, art. 8 pct. 2 privind dreptul de a solicita garantii suplimentare si ca o consecinta a acestor clauze abuzive sa se reziliere contractul în baza art. 6 si 7 din L. 193/2000, atasând decizia XI/2005 a I.C.C.J. Sectiile Unite.

Instanta comunica celorlalte parti precizarea la actiune fiind citati cu mentiunea de a-si exprima un punct de vedere cu privire la cele solicitate, partile necomunicând nici un punct de vedere instantei.

Contestatoarea mai depune foaia de varsamânt din 13.09.2010, chitanta privind onorariu avocat, adresa 2026/2010 , certificat de înregistrare fiscala, act constitutiv al societatii , certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comertului  de pe lânga Tribunalul Gorj, concluzii scrise.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Între parti s-a încheiat contractul de leasing financiar  cu nr. 76090/15.11.2007, obiectul contractului constând în finantarea în regim de leasing a unui autovehicul marca Dacia Logan Ambiante. În acest contract sunt inserate mai multe clauze referitoare la conditiile de plata, de neexecutare, de reziliere, de asigurare.

În data de 15.05.2009 creditoarea întocmeste o notificare (fila 51) catre petenta prin care îi face cunoscut faptul ca trebuie sa predea bunul deoarece contractul este reziliat de drept în baza rat.16.1 pct.i din contract. Aceasta notificare nu este însotita de dovada de primire din partea petentei fiind depusa în dosarul de executare silita însotita de un tabel din care rezulta ca petenta are un sold restant de 2411,76 lei.

Creditoarea revine asupra notificarii amintite mai sus si prin adresa existenta la fila 20 din data de 19.06.2009 îi da posibilitatea petentei sa continue contractul daca se achita suma de 2217,89 lei cu titlu de sold restant, 137,56 euro rata lunii iunie 2009 si 97,86 euro cu titlu de daune interese, solicitând petentei si 6 bilete la ordin în alb, avalizate de administrator, cu titlu de garantie, acordând termen de plata la 25.06.2009. În aceeasi adresa se prevede ca daca va mai exista o data ulterioara de neplata a ratei de leasing, contractul va fi de drept reziliat fara alte posibilitati de revenire asupra acelei decizii. De observat este faptul ca adresa este emisa în data de 19.06.2009, fara sa se cunoasca data primirii de catre petenta iar termenul de plata este fixat la 6 zile de la emitere.

Prin foile de varsamânt existente la fila 19 din dosar , în data de 18.06.2009 si 25.06.2009 petenta achita în total suma de 3250 lei.

La data de 15.01.2010 creditorul ......... formuleaza o cerere de executare silita la executor judecatoresc .......... prin care solicita încuviintarea executarii silite a titlului executoriu contractul de leasing financiar 76090/2007 pentru suma restanta în cuantum de 2411,76 lei si restituirea bunului. Prin încheierea nr.205/27.01.2010 se admite aceasta cerere, executorul judecatoresc întocmeste procesul verbal la fata locului, somatia de executare, somatia fiind primita de debitoare la data de 10.02.2010.

În aceasta perioada, administratorul societatii debitoare este internat în spital pâna la data de 29.01.2010 ulterior având adeverinta medicala si scrisoare medicala din care rezulta ca aceasta necesita repaus total pâna la data de 14.04.2010. Aceasta stare de sanatate a administratorului firmei debitoare cât si starea financiara a societatii este expusa în comunicarile ulterioare avute de parti si existente la filele 65-67. Pentru a continua relatiile dintre parti, petenta achita suma de 1500 lei  în data de 24.02.2010 (fila 68) si în timpul procesului suma de 450 lei în 13.09.2010, în total suma de 1950 lei. Se retine ca suma pentru care s-a pornit executarea silita era de 2411,76 lei ca sold restant la data de 07.12.2009 (fila 53) si pentru ca din aceasta suma s-a achitat 1950 lei, a ramas suma de 461,76 lei. Ceea ce nu este de neglijat este faptul ca intimata creditoare depune la dosarul cauzei un alt mod de calcul cu alte sume ce nu mai corespund notificarii sau executarii silite, astfel, arata ca la data de 04.05.2009 soldul petentei este de 5130,14 lei (fila 80).

Din actele depuse la dosar se retine ca petenta are o singura persoana împuternicita în administrarea societatii aceasta fiind SAM. Acest administrator a fost internat în spital suferind o interventie chirurgicala si ca urmare a diagnosticului de hernie de disc extramedulara  posterolaterala  cu compresie radiculara i s-a recomandat repaus total la pat asa cum rezulta din actele medicale existente la dosar.

Decaderea este sanctiunea procedurala care consta în pierderea unui drept procedural neexercitat în termenul legal peremptoriu. Aceasta sanctiune nu opereaza daca partea dovedeste ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de vointa sa sa exercite acel drept cu conditia ca acel drept sa se exercite în termenul de 15 zile de la data încetarii acelei împrejurari. În cauza de fata, persoana care se ocupa de administrarea societatii a fost imobilizata la pat, aceasta situatie curgând pâna în data de 14.04.2010. Înauntrul acestui termen, respectiv, pe data de 07.04.2010 formuleaza prezenta actiune, astfel, instanta apreciaza ca formularea contestatiei peste termenul legal s-a datorat unei împrejurari mai presus de vointa sa, motiv pentru care, în baza art.103 cpc, urmeaza sa se admita  cererea de repunere în termenul de formulare a actiunii si sa se dispuna repunerea contestatoarei în termenul de formulare a actiunii.

Pe fondul cauzei, se retine ca suma solicitata de creditoare nu a fost niciodata certa. Astfel, la data de 15.05.2009 soldul restant era de 2411,76 lei, apoi la data de 19.06.2009 soldul restant era de 2217,89 lei la care se adaugau sumele de  137,56 euro rata lunii iunie 2009 si 97,86 euro cu titlu de daune interese, în total 3240 lei. Nu se poate retine ca soldul este fluctuant din cauza neplatii întrucât soldul restant cu o luna înainte era de 2411,76 lei  ce devine apoi 2217,89 lei. Ulterior, creditorul învedereaza executorului judecatoresc ca suma restanta la data de 07.12.2009 este de 2411,76 lei iar apoi întocmeste un alt calcul din care rezulta ca soldul restant la data de 04.05.2009 este de 5130,14 lei.

La termenul de judecata din data de 28.06.2010, petenta îsi precizeaza actiunea prin care solicita constatarea unor clauze abuzive ale contractului de leasing încheiat de parti si desi creditoarea a fost citata cu mentiunea de a înainta un punct de vedere, aceasta nu a raspuns în nici un fel. Dispozitiile art.132 cpc care arata termenul legal de precizare a actiunii nu au caracter imperativ ci dispozitiv fiind norme de ordine privata, astfel intimatul creditor putând accepta expres sau tacit  astfel de precizare peste termenul ce reprezinta prima zi de înfatisare. Instanta constata ca intimatul creditor a acceptat tacit precizarea actiunii neinvocând  formularea acestora peste termenul legal, motiv pentru care instanta se va pronunta asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investita pe parcursul acestui litigiu.

Între creditoarea ......... în calitate de finantator, si debitoarea ........., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing nr. 76090/15.11.2007, având ca obiect transmiterea catre utilizator dreptul de folosinta asupra unui autoturism Dacia Logan Ambiante, pentru un pret de 5378 euro fara TVA.

Utilizatorul s-a obligat sa plateasca 48 rate lunare în valoare de 132,8 euro, taxele de administrare, comisioanele, costurile asigurarilor, precum si alte sume prevazute în contract.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, republicata, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

Aceasta lege a fost adoptata pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei nr. 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în cadrul negocierilor României de aderare la Uniunea Europeana.

Contractul de leasing încheiat între parti intra în câmpul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind încheiat între un profesionist (comerciant), în cadrul activitatii sale profesionale autorizate, si un consumator (persoana juridica) care a încheiat un contract în afara activitatii sale profesionale (art.2).

Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta a clauzelor contractuale în discutie.

Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta în mod neîndoielnic din modul în care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia. Având în vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România si-a asumat obligatia transpunerii corecte si a aplicarii efective, în raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare (art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana), precum si de a interpreta directivele transpuse în concordanta cu deciziile Curtii de Justitiei ale Comunitatilor Europene (art. 249 alin.3 din Tratatul Comunitatii Europene), numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor conditii generale de afaceri impuse acestora.

Nu s-ar putea asadar sustine ca numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract încheiat între profesionist si un consumator. Procedura respectiva constituie un mijloc suplimentar, institutionalizat, de protectie, care prezinta avantajul ca instanta poate obliga comerciantul sa modifice conditiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlatura însa sanctiunea civila tipica, a nulitatii, care intervine în cazul nesocotirii dispozitiilor legale imperative edictate pentru încheierea valabila a actului juridic.

Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).

Curtea a statuat ca "în ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant si un consumator poate verifica si din oficiu în ce masura clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv... " Dreptul si obligatia instantei de a constata nulitatea absoluta a clauzelor abuzive pe care se întemeiaza pretentiile deduse judecatii exista si în cadrul contestatiei la executare, întrucât, pe de o parte, titlul executoriu îl reprezinta un alt act decât o hotarâre judecatoreasca, petenta putând formula pretentii pe fondul dreptului iar pe de alta parte, s-ar permite creditorului sa-si constituie un titlu executoriu împotriva consumatorului lipsit de cunostinte juridice.

Petenta invoca prin precizarea actiunii ca fiind abuzive urmatoarele clauze ale contractului de leasing financiar încheiat de parti cu nr. 76090/15.11.2007: art.2 alin.1 lit.c, art.5, art.6 pct.3 privind plata avansului, valoarea reziduala în avans, taxa administrativa, art.11.2 lit.s, t, u si w privind taxa de gestiune lunara, taxa de înmatriculare, taxa de 10 euro, art.6.7 privind penalitatile de întârziere, art.6.9 interzicerea achitarii în avans a ratelor, art.7.2 privind denuntarea unilaterala, art.9 privind conditiile de asigurare, art.16.1.iii privind rezilierea, art.17.2 privind neexecutarea obligatiilor contractuale, art.4.5 si art.4.6 privind renuntarea la unele drepturi, art.8.2 privind garantiile suplimentare.

Din modul de redactare a contractului se retine ca petenta nu a avut optiunea sa negocieze conditiile contractuale ci a trebuit sa accepte în bloc conditiile prestabilite de societatea de leasing, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.

Ceea ce sanctioneaza legea este ca în masura în care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte în bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate într-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare si nici în concordanta cu principiul libertatii de vointa a partilor, întrucât legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator în situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, în detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru întelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate. Astfel, contractul din cauza de fata este  redactat cu caractere excesiv de mici, care nu sunt usor de descifrat si de citit, iar clauzele sunt redactate într-un stil greoi, folosindu-se un limbaj juridic ce nu este accesibil decât specialistilor motiv pentru care s-ar fi impus ca utilizatorul sa fie informat oral si în scris cu privire la obligatiile esentiale ce decurg din conditiile generale (obligatia de asigurare, termenele de plata, obligatia de a suporta riscurile, sanctiunile contractuale numeroase ), prin înmânarea unui material redactat pe întelesul cetateanului mediu, care sa explice în sinteza obligatiile pe care si le asuma si riscurile la care se expune prin încheierea contractului de leasing.

Instanta apreciaza ca obligatiile ce decurg pentru utilizator din contractul de leasing sunt, prin efectul lor cumulat, excesiv de împovaratoare, iar unele surprinzatoare chiar pentru un profesionist al dreptului, prin raportare la natura contractului, astfel încât obligatia de loialitate si buna-credinta ce guverneaza deopotriva negocierile precontractuale si faza încheierii contractului ar fi impus explicarea pe înteles a obligatiilor asumate de utilizator.

Nerespectarea cerintelor art. 1 din lege face ca, prin aceasta împrejurare însasi, conditiile generale de leasing impuse de creditoare petentei sa aiba caracter abuziv.

În ceea ce privesc clauzele prevazute de art. art.2 alin.1 lit.c, art.5, art.6 pct.3 privind plata avansului, valoarea reziduala în avans, taxa administrativa instanta constata ca prezentul contract intra în vigoare la data semnarii de catre parti sub conditia platii acestor taxe. Taxa administrativa reprezinta o taxa de gestionare a contractului iar avansul si valoarea reziduala în avans se cumuleaza. Toate aceste taxe sunt obligatorii, altfel nu poti încheia un contract de leasing, costuri care duc la împovararea petentei cu sume în afara ratei de leasing. În acelasi mod sunt prevazute în mod abuziv taxe în  art.11.2 lit.s, t, u si w respectiv, taxa de gestiune lunara, taxa de înmatriculare, taxa de 10 euro. Astfel, desi petenta nu are un drept de proprietate ci doar un drept de folosinta, aceasta este obligata în mod unilateral sa plateasca taxa de înmatriculare, taxa de gestiune în plus fata de ratele de leasing. Mai mult trebuie sa plateasca o taxa de 10 euro pentru fiecare înstiintare de plata, desi raporturile comerciale trebuie sa se bazeze pe încredere si colaborare iar partile sa-si asigure un echilibru în aceste relatii si nu sa transforme o relatia comerciala într-o afacere abuziva numai în favoarea unei parti.

Instanta nu poate admite ca fiind abuzive clauzele prevazute la art.8.2 din contract care prevad ca locatorul îsi rezerva dreptul , la alegerea sa, sa solicite garantii suplimentare în urma efectuarii analizei documentatiei financiare a utilizatorului. Petenta face referire la emiterea biletelor la ordin în alb, practica legala prevazuta de art.12 si urmatoarele din Legea nr.58/1934 a Cambiei, cec-ului si biletului la ordin. Aceste bilete la ordin nu sunt obligatoriu de emis nefiind înscrisa în contract nicio sanctiune daca nu emiti astfel de documente de plata. Se constata ca intimata creditoare solicita petentei prin adresa din 19.06.2009 (fila 20) emiterea a sase bilete la ordin în alb, avalizate de administrator, cu titlu de garantie, solicitare careia nu i s-a dat curs.

Referitor la clauzele prevazute la art.6.7 privind penalitatile de întârziere, instanta constata ca acestea sunt trecute în contract astfel: 0,5000%, utilizatorul putând fi indus în eroare datorita numarului mare de zerouri care nu au nicio valoare matematica, cu atât mai mult cu cât si contractul este scris cu litere si cifre destul de mici si greu de parcurs. Contractul de leasing financiar reprezinta contractul prin care o persoana achizitioneaza un bun prin plata unor rate catre achizitor, ori prin plata acestor penalitati, se depaseste cu mult cuantumul penalitatilor bancilor , contractul devenind împovarator pentru utilizator.

Instanta retine ca potrivit dispozitiilor OG51/1997 privind operatiunile de leasing , în cazul leasingului financiar rata de leasing reprezinta cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobânzii de leasing. Dobânda de leasing reprezinta rata medie a dobânzii bancare pe piata româneasca. Rata medie a dobânzii bancare este un atribut al Bancii Nationale a României  care are obligatia, conform art. 6 din Norma BNR nr. 2/2003 privind determinarea si raportarea ratelor medii ale dobânzilor practicate de sistemul bancar, sa determine aceste cuantumuri potrivit prevederilor articolului 11 din aceeasi norma. Astfel, potrivit art. 11 din norma mai sus amintita, pe baza informatiilor raportate de banci si casele centrale ale cooperativelor de credit, Banca Nationala a României determina în forma agregata, ratele medii ale dobânzii active curente si ratele medii ale dobânzii pasive, conform unui algoritm strict prevazut în anexele la respectiva norma.

Banca Nationala a României statueaza ca existente 2 tipuri de dobânzi: pasive si active (dobânda activa este cea pe care bancile o aplica la creditele pe care le acorda, iar dobânda pasiva este cea pe care bancile o aplica la depozitele pe care le contracteaza). Dobânzile practicate de societatile de leasing se situeaza în principiu peste pragul de 9% (în EUR) în conditiile în care ratele medii ale dobânzilor bancare sunt în medie intre 5% si 6% (în functie de perioada) ceea ce înseamna ca nici o societate de leasing nu aplica aceasta dispozitie. Ca urmare a acestui fapt, creditoarea impune o dobânda cu mult peste dobânda practicata de banci iar esenta contractului de leasing este împrumutul acordat prin remiterea unui bun.

Cu privire la art.6.9 care prevede interzicerea achitarii în avans a ratelor si calcularea unui comision de 5% din valoarea capitalului ramas de rambursat, instanta constata ca fiind abuziva, contrara deciziei ÎCCJ nr. XI/2005 care a interzis clauza penala.

În ceea ce privesc dispozitiile art.7.2 privind denuntarea unilaterala si plata daunelor interese, instanta retine ca utilizatorul nu poate denunta contractul decât daca plateste sumele de bani platite de locator , adica, predai bunul achizitionat si în acelasi timp îl si platesti, clauza imposibil de realizat de catre utilizator si deci inserata în contract fara vreun efect.

Punerea în practica a acestei prevederi din contract se traduce prin faptul ca debitorul obligatiei scadente reprezentând doua rate, va plati ratele scadente cu dobânda, va restitui masina obiect al leasingului si va achita întreaga valoare a contractului ca si cum masina ar fi în continuare folosita de utilizator.

Aceasta clauza este 0 clauza penala stipulata conform art. 1066 si 1087 C.civ. Libertatea contractuala consacrata de art.969 C.civ. nu înseamna ca partile au o libertate absoluta sau discretionara de a contracta, adica de a-si stabili legea. Forta juridica deplina este recunoscuta doar conventiilor care respecta ordinea publica si bunele moravuri. Un contract are putere de lege între parti, întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credinta si utilitate pentru partile contractante. Regula ireductibilitatii clauzei penale consacrata de dispozitiile art.l087 C.civ. priveste o clauza penala stabilita în conditiile legii si cu respectarea principiilor Codului civil, iar nu o clauza abuziva stabilita cu încalcarea exigentelor echitatii, bunei-credinte, a echilibrului între prestatii si prin care s-ar ajunge la îmbogatirea fara just temei a unei parti, în dauna celeilalte.

Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori exclude de la domeniul ei de aplicare contractele în care apar ca parti persoane juridice, cu toate acestea se poate retine definitia data de aceasta lege pentru calificarea unei clauze ca fiind abuziva. În acest sens o clauza care nefiind direct negociata cu utilizatorul, este de natura sa rupa în mod semnificativ echilibrul contractual dintre parti în detrimentul utilizatorului contrar cerintelor bunei-credinte si care determina în cele din urma un dezechilibru între drepturile si obligatiile partilor, este abuziva. Clauzele contractului de leasing fie sunt acceptate,  fie nu se încheie conventia, ceea ce înseamna ca rolul negocierii este foarte limitat în ceea ce-l priveste pe utilizator.

Clauza litigioasa care da dreptul finantatorului sa încaseze întreaga valoare a conventiei desi utilizatorul restituie bunul închiriat înainte de termen, contractu1 fiind reziliat, este abuziva, oricum prejudiciul finantatorului constând în cele 2 rate neachitate se acopera prin încasarea lor inclusiv prin perceperea dobânzii aferente acestora plus a cheltuielilor privind închiderea contractului.

Clauza abuziva este o clauza ilicita fiind contrara legii, bunelor moravuri si ordinii publice conform art.968 C.civ. Clauza penala trebuie sa aiba ca scop conform art. 1066 C.civ. repararea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutarea unei obligatii din partea debitorului aceasta finalitate realizându-se prin plata ratelor scadente cu dobânda si restituirea masinii si nicidecum prin plata întregului contract care nu se mai executa fiind încetat. Clauza litigioasa nu este obscura pentru a necesita vreo interpretare, ci ea este ilicita.

Instanta mai retine ca prin art.9 se impune unilateral utilizatorului, brokerul de asigurari si asiguratorul, astfel ca o conventie sa fie legal încheiata trebuie sa fie în acord cu vointa ambelor parti. În cazul în care utilizatorul ar avea o alta optiune , aceasta nu ar negociata ci doar impusa, dovada fiind semnatura si prezenta brokerului de asigurari la momentul semnarii contractului de leasing (fila 47) . "Contractul este rezultatul acordului de vointa al partilor, iar clauzele continute de acesta trebuie negociate si agreate de parti. În contract pot fi strecurate de catre una dintre parti conditii ce ar putea fi anticoncurentiale sau neconforme cu practica comerciala, încalcând anumite drepturi ale consumatorului. Impunerea asiguratorului de catre o societate de leasing ar putea fi considerata o limitare a dreptului de a alege al consumatorului si deci anticoncurentiala. Nu sunt de neglijat nici clauzele privind obligatia utilizatorului de a suporta riscul pierii fortuite sau situatia privind dauna totala în sensul ca locatorul obtine un avantaj patrimonial mult mai mare decât daca bunul ramâne în fiinta pe toata durata leasingului , întrucât este îndreptatit sa primeasca integral, pe de-o parte, ratele de leasing si valoarea reziduala, iar pe de alta parte, indemnizatia de asigurare care are ca scop tocmai înlocuirea valorii bunului pierit.

În acelasi timp, utilizatorul trebuie sa plateasca integral contravaloarea dreptului de folosinta al bunului (ratele de leasing), desi nu mai beneficiaza de folosinta bunului pierit, precum si pretul corespunzator valorii reziduale, desi la finalul contractului de leasing nu va primi efectiv nimic în schimbul sumelor platite cu acest titlu. În aceste conditii, articolele amintite mai sus sunt lovite de nulitate absoluta si potrivit dreptului comun întrucât prestatiile la care s-a obligat utilizatorul în situatia pieirii bunului sunt lipsite de cauza, neexistând nicio contraprestatie a locatorului care sa le justifice (art.966 c.civ.).

Referitor la dispozitiile art.16.1.iii privind rezilierea se retine ca la momentul rezilierii pe lânga predarea bunului, utilizatorul trebuie sa predea bunul, sa plateasca ratele de leasing scadente si neachitate si daune interese egale cu cel putin ratele de leasing ramase de plata si cu valoarea reziduala ramasa de achitat. Cu alte cuvinte, pe lânga faptul ca predai bunul, platesti în continuare contractul ca si cum acesta nu s-a reziliat iar modalitatea de calcul a acestor daune interese ramânând la latitudinea locatorului , niciodata nestiind care este suma certa solicitata atât timp cât în contract se precizeaza ca se platesc daune interese în cuantum cel putin egal cu ratele de leasing ramase de achitat. Instanta apreciaza ca aceste clauze sunt abuzive întrucât lasa loc arbitrariului din partea locatorului. De altfel, aceasta practica se poate observa din adresele de corespondenta purtate de parti când locatorul desi apreciaza ca acel contract a fost reziliat, totusi acorda clementa petentei si îi precizeaza ca îi da posibilitatea sa continue contractul daca plateste sumele impuse printre care si daune interese (fila 20), termen de plata de 6 zile de la emiterea adresei.

Contractul de leasing este un contract ce reprezinta titlu executoriu si presupune remiterea bunului în caz de reziliere sau daca utilizatorul nu a optat în a-l cumpara , în baza unei cereri si ulterior cu ajutorul executorului judecatoresc. Instanta constata ca art.17.2 prevede ca locatorul poate folosi mijloace proprii în a deposeda utilizatorul de bun lasându-l pe acesta de bun fara sa fie parcurse caile legale de predare a bunului în mod silit si fara  a permite utilizatorului sa se apere fata de solicitarile locatorului, pornind de la prezumtia de vinovatie. Prin aceasta abordare, utilizatorului i se poate crea un prejudiciu mult prea mare si greu de readus situatia la starea initiala.

Referitor la dispozitiile  art.4.5 si art.4.6 privind renuntarea la unele drepturi, instanta constata ca desi utilizatorul nu are nicio legatura juridica cu furnizorul, în momentul în care se pune problema raspunderii pentru vicii ascunse si aparente, obliga pe utilizator sa accepte ca locatorul sa nu raspunda în nici un fel. Mai mult, utilizatorul este obligat sa renunte expres si irevocabil la dreptul de a se îndrepta împotriva locatorului când se pune în discutie însasi bunul achizitionat de locator cu toate ca potrivit art.1.2 din contract , autovehiculul va fi achizitionat de catre locator de la furnizor iar utilizator este obligat doar sa-l ridice (art.4).

Având în vedere constatarea ca abuzive a clauzelor amintite mai sus, în baza art.6 si 7 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianti si consumatori, nemaifiind posibila continuarea contractului de leasing, instanta urmeaza sa dispuna rezilierea contractului de  leasing financiar încheiat de parti cu nr. 76090/15.11.2007.

Cu privire la capatul de cerere privind contestatia la executare, instanta constata ca aceasta s-a început contrar dispozitiilor art.379 cpc potrivit carora creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila. Este adevarat ca predarea bunului este primul act de executare întocmit de executorul judecatoresc, însa acest lucru s-a solicitat de catre creditor motivat de neplata unei de sume de bani. Asa cum am amintit anterior, aceasta suma nu este certa astfel  la data de 15.05.2009 soldul restant era de 2411,76 lei, apoi la data de 19.06.2009 soldul restant era de 2217,89 lei la care se adaugau sumele de  137,56 euro rata lunii iunie 2009 si 97,86 euro cu titlu de daune interese, în total 3240 lei. Nu se poate retine ca soldul este fluctuant din cauza neplatii întrucât soldul restant cu o luna înainte era de 2411,76 lei  ce devine apoi 2217,89 lei. Ulterior, creditorul învedereaza executorului judecatoresc ca suma restanta la data de 07.12.2009 este de 2411,76 lei iar apoi întocmeste un alt calcul din care rezulta ca soldul restant la data de 04.05.2009 este de 5130,14 lei. Sumele calculate diferit raportat la aceeasi perioada de timp se datoreaza clauzelor abuzive inserate anterior, arbitrariu în calcularea acestora fiind lasata la îndemâna locatorului. Cum rezilierea contractului se datoreaza constatarii ca fiind abuzive a unor clauze contractuale, instanta nu poate admite ca acel contract a fost reziliat unilateral de catre locator, rezilierea având loc în mod abuziv. Nu este de neglijat nici faptul ca petenta din  toata suma pentru care se începuse executarea silita (2411,76 lei) mai avea de plata suma de 461,76 lei iar creditorul pe parcursul acestui litigiu  a transformat suma de 2411, 76 lei  în 5130,14 lei fara nicio explicatie.

Art.399 alin.3 din C.proc.civ. prevede ca în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca cum este si cazul din speta, se pot invoca în contestatia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.

Fata de cele aratate mai sus, în baza art.379 si urmatoarele cpc coroborat cu art.399 si urmatoarele cpc, instanta urmeaza sa admita contestatia la executare si va anula toate formele de executare silita întocmite de executorul judecatoresc ..... în dosarul de executare silita nr.14E/2010.

Se va lua act ca petenta nu solicita cheltuieli de judecata însa în baza art.23 din legea 146/1997 privind taxele de timbru, petenta pe baza de cerere în termen de un an de la ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri poate solicita restituirea taxei de timbru achitata în cauza de fata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite cererea de repunere în termenul de formulare a actiunii.

Dispune repunerea contestatoarei în termenul de formulare a actiunii.

Admite în parte actiunea precizata ulterior, formulata de contestatoarea  .........., cu sediul în ........ în contradictoriu cu intimatii  ........., cu sediul în  .........  si BEJ ........., cu sediul în ...........

Constata ca fiind abuzive urmatoarele clauze ale contractului de leasing financiar încheiat de parti cu nr. 76090/15.11.2007: art.2 alin.1 lit.c, art.5, art.6 pct.3 privind plata avansului, valoarea reziduala în avans, taxa administrativa, art.11.2 lit.s, t, u si w privind taxa de gestiune lunara, taxa de înmatriculare, taxa de 10 euro, art.6.7 privind penalitatile de întârziere, art.6.9 interzicerea achitarii în avans a ratelor, art.7.2 privind denuntarea unilaterala, art.9 privind conditiile de asigurare, art.16.1.iii privind rezilierea, art.17.2 privind neexecutarea obligatiilor contractuale, art.4.5 si art.4.6 privind renuntarea la unele drepturi.

Dispune rezilierea contractului de  leasing financiar încheiat de parti cu nr. 76090/15.11.2007 ca urmare a constatarii abuzive a unor clauze.

Admite capatul de cerere privind contestatia la executare.

Respinge capatul de cerere privind suspendarea executarii silite ca ramasa fara obiect.

Anuleaza toate formele de executare silita întocmite de executorul judecatoresc ............. în dosarul de executare silita nr.14E/2010.

Ia act ca petenta nu solicita cheltuieli de judecata.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 25.10.2010, la Judecatoria Tg-Jiu. 

Presedinte,

LILIANA-MARIA CRUCERU Grefier,

MIHAELA SIRBU

Red L.C./tehnored VM/04.11.2010

Nr.ex.5

Domenii speta

Spete similare