Cerere de înscriere în tabelul creanţelor a sumelor pretinse de creditorul – societate de leasing cu titlu de credit restant şi daune interese. Efectele deschiderii procedurii în privinţa contractelor de leasing aflate în derulare

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 249 din 24 ianuarie 2011

Prin Sentinţa comercială nr. 2119 din 19.05.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de către creditoarea SC B.L.T. IFN SA împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei SC B.M. SRL.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin contestaţia înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 23 martie 2010, creditoarea S.C. B.L.T. IFN S.A. a contestat măsura administratorului judiciar C.I.T. SPRL desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC B.M. SRL de înscriere parţială a creditoarei în tabelul preliminar de creanţe, comunicată prin adresa nr. 4244/12.03.2010.

În motivarea contestaţiei creditoarea a arătat că administratorul judiciar i-a comunicat la data de 12.03.2010 că se refuză înscrierea creditoarei în tabelul de creanţe cu suma de 88.146,54 lei, deoarece această sumă reprezintă sumă scadentă după data deschiderii procedurii, precum şi cu suma de 543.468,45 lei reprezentând daune interese, deoarece s-au încălcat prevederile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/206. De asemenea, administratorul judiciar nu a înscris în tabelul preliminar nici suma de 71.289,54 lei reprezentând rata, dobânda, comision de gestiune, asigurare aferente lunii martie 2010, omiţând să se mai pronunţe asupra acestei sume.

Analizând contestaţia  formulată de creditoarea SC B.L.T. IFN SA, judecătorul sindic a apreciat-o neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Între debitoarea SC B.M. SRL şi creditoarea SC B.L.T. IFN SA s-au încheiat contractele de leasing financiar nr. 7543LE/2006, 9259LEM/2007, 11362LE/2008, 11363LE/2008, 11494LE/2008, 11519LE/2008, 11690LS/2008, 11919LE/2008, 11920LE/2008, 12759LE/2008, având ca obiect transmiterea dreptului de folosinţă asupra mai multor autovehicule. Prin declaraţia de creanţă, creditoarea a susţinut că debitoarea datorează  suma de 218.325,37 lei, debit restant şi 543.468,45 lei, cu titlu de daune-interese.

Faţă de mărturisirea expresă a creditoarei SC B.L.T. IFN SA cuprinsă în contestaţia formulată, debitoarea SC B.M. SRL era înregistrată în evidenţa contabilă a creditoarei cu suma de 130.178,83 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractelor de leasing individualizate mai sus. Prin urmare aceasta sumă reprezintă cu certitudine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă anterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei şi care de altfel a şi fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe de către administratorul judiciar, cu respectarea dispoziţiilor art. 3 pct. 16 din Legea nr. 85/2006.

Contrar susţinerilor creditoarei SC B.L.T. IFN SA, rezilierea contractelor de leasing încheiate cu debitoarea SC B.M. SRL nu a operat în baza scrisorii de reziliere nr. 1603 din data de  24.02.2010, întrucât contractele în derulare ale unei societăţi faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei sunt supuse reglementării speciale cuprinsă în art. 86 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestui text de lege contractele în derulare la momentul deschiderii procedurii insolvenţei se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, iar orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.

Faţă de caracterul special şi derogator al acestei reglementări de la principiul forţei obligatorii a contractelor, scrisoarea de reziliere de care se prevalează creditoarea SC B.L.T. IFN SA nu poate fi opusă cu succes administratorului judiciar după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Legea nr. 85/2006 reglementează o procedură specială ce poate fi iniţiată de un creditor interesat de denunţarea unui contract în derulare, procedură care în cazul de faţă nu a fost respectată de creditoarea S.C. B.L.T. IFN S.A. Astfel, cocontractantul are obligaţia de a notifica administratorul judiciar în vederea denunţării contractului. După expirarea unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului de denunţare a contractului, acesta va fi socotit denunţat în lipsa unui răspuns din partea administratorului. De asemenea denunţarea va produce efecte de la data notificării denunţării de către administratorul judiciar în ipoteza în care decide în mod expres acest lucru.

Faţă de situaţia prezentată mai sus, clauzele penale inserate în capitolul 13 din contracte referitoare la evaluarea daunelor interese în caz de reziliere a contractelor de leasing din culpa debitoarei nu au operat, aceste contracte fiind menţiune prin efectul legii până la momentul parcurgerii procedurii de notificare instituită de art. 86 din Legea nr. 85/2006, procedură care nu a fost urmată în cazul de faţă. De aceea pretenţiile creditoarei privind înscrierea sumei de 543.468,45 lei, cu titlu de daune-interese, în temeiul clauzei penale inserată la pct. 13.3 din contracte sunt nefondate, această sumă neîndeplinind cerinţele unei creanţe certe, lichide şi exigibile în sensul art. 379 C.pr.civ.

Restul sumei de 88.146.54 lei solicitată de creditoare, reprezintă contravaloarea ratelor de leasing datorate după deschiderea procedurii insolvenţei, astfel că această creanţă excede sumelor ce trebuie trecute în tabelul preliminar de creanţe care potrivit art. 3 pct. 16 din Legea nr. 85/2006 vizează exclusiv creanţele născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei. Creditoarea va putea formula pentru această sumă declaraţie de creanţă suplimentară  după trecerea debitoarei în faliment.

Pe cale de consecinţă în temeiul art. 3 pct. 7 şi 16 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins contestaţia formulată SC B.L.T. IFN SA împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei SC B.M. SRL.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S.C. B.L.T. I.F.N. S.A. Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate prin admiterea contestatiei si să se constate că rezilierea contractelor de leasing a operat in baza scrisorii de reziliere, pentru neplată. În consecinţă administratorul judiciar are obligaţia de a îi inscrie in tabelul suplimentar de creante cu sumele: 543.468,45 lei reprezentând daune interese potrivit art. 13.3 din contractele de leasing (suma solicitata prin scrisoarea de reziliere amintita), 88.146,54 lei contravaloarea facturilor emise in temeiul contractelor de leasing aferente lunii februarie 2010 si 71.289,54 lei reprezentand rate, dobanzi, asigurari aferente lunii martie 2010 pentru contractele de leasing.

În motivare s-a arătat că, în opinia creditoarei sentinta comerciala nr. 2119 din 19.05.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj este netemeinică şi nelegală fiind dată cu incălcarea legii.

Considera ca instanta a incalcat prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006 si a extins aplicarea lor si la cazul de fata desi creditoarea nu se incadra in ipoteza prevazuta de textul legal. Dupa cum se poate observa, contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii insolventei fiind nule doar clauzele contractuale prin care un cocontractant ar rezilia contractul pentru motivul deschiderii procedurii insolventei fata de celalt cocontractant.

Asa cum a aratat si in contestatia formulata, societatea creditoare nu a reziliat contractele de leasing pentru motivul ca debitoarea a intrat in procedura insolventei, ci pentru neplată.

Desi la termenul la care s-au judecat contestatiile a subliniat ca rezilierea contractelor a operat in temeiul pactului comisoriu expres de gradul 4 cuprins la art. 4.9 din contractele de leasing, astfel de clauze privind rezilierea contractelor in caz de neexecutare fiind prevazute in mod obisnuit de catre parti pentru ca rezilierea sa se faca fara interventia instantei de judecata, instanta in mod gresit a retinut ca pactul comisoriu expres nu opereaza in acest caz.

In cazul de faţă având în vedere faptul ca debitoarea nu si-a achitat ratele de leasing, care potrivit art.1 din contractele de leasing si art.1 din O.G.51/1997, sunt pretul folosintei bunurilor, solicită instanţei a constata, ca rezilierea contractelor pentru neplata este perfect legala. In caz contrar daca finantatorul ar fi obligat sa mentina contractele de leasing, debitorul s-ar imbogati fara justa cauza. A utiliza bunurile care fac obiectul contractelor de leasing fara a achita rata de leasing, care este pretul folosintei lor, duce la o imbogatiere fara justa cauza a debitorului SC B.M. SRL in detrimentul finantatorului care este proprietarul bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing.

Potrivit art.13 alin.1 din O.G.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing "Drepturile locatorului/finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului-sindic. în situaţia în care locatarul/utilizatorul se află în reorganizare judiciară şi/sau faliment, în conformitate cu prevederile legale în materie. "

In aceeasi ordine de idei potrivit art.15 din O.G.51/1997, "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing. " Toate cele aratate mai sus le-a aratat si in fata judecatorului sindic depunând totodata practica judiciară, sentinţa nr.625 din 15.04.2010 din dosar nr.667/105/2009 a Tribunalului Prahova, insa instanţa nu a reţinut cele arătate.

Lichidatorul în calitate administrator judiciar al SC B.M. SRL - în reorganizare, a formulat întâmpinare la recursul declarat solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea în întregime a sentinţei comerciale nr. 2119/2010 pronunţată la data de 19.05.2010.

Analizând recursul declarat, Curtea reţine următoarele:

Soluţionarea legală şi temeinică a recursului impune o reanalizare a stării de fapt pentru o corectă stabilire a efectelor pe care le produce pe de o parte notificarea formulată de creditoarea recurentă în vederea rezilierii contractului de leasing încheiat cu debitoarea şi pe de altă parte notificarea formulată de către administratorul judiciar către creditoare în vederea declarării creanţei, ambele demersuri prin raportare la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă şi la dispoziţiile art. 86 alin. 1 din Legea 85/2006, aşa cum au fost modificate prin Legea 277/2009.

Este real faptul că rezilierea contractului de leasing pentru neplata ratelor s-a comunicat de către recurentă către societatea debitoare intrată în procedura de insolvenţă la data de 24.02.2009, anterior declarării creanţei în procedura de insolvenţă, pentru înscrierea în tabelul de creanţe al debitoarei S.C. B.M. S.R.L. la data de 1.03.2010. Procedura de insolvenţă a fost deschisă faţă de debitoare încă din data de 6.01.2010 prin hotărârea pronunţată de către Tribunalul Comercial Cluj.

Trebuie enunţat în acest context faptul că deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de un debitor atrage, de drept, incidenţa dispoziţiilor speciale ale actului normativ care reglementează insolvenţa, independent de orice notificare din partea administratorului judiciar şi de declararea sau nu a creanţei în cadrul procedurii. Astfel, regimul aplicabil raporturilor juridice în care este implicat debitorul supus procedurii de insolvenţă trebuie să fie unul unitar. Altfel spus, acelaşi debitor nu poate fi în stare de insolvenţă faţă de unii dintre creditorii săi, în timp ce faţă de alţi creditori acelaşi debitor să nu fie considerat în stare de insolvenţă, în funcţie de notificarea expresă a acestui fapt. Dimpotrivă, din momentul deschiderii procedurii de insolvenţă, regimul juridic special reglementat de Legea 85/2006 se aplică tuturor raporturilor juridice în care este implicat debitorul.

Particularizând la  cazul concret dedus judecăţii, după deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoare este exclusă aplicarea dispoziţiilor contractuale care au ca efect rezilierea contractului de leasing pentru neplata ratelor şi devin de drept incidente dispoziţiile art. 86 alin. 1 din Legea 85/2006 care prevăd că ,,Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat,,.

Textul enunţat este nesusceptibil de vreo interpretare contrară celei care a  stat la baza soluţiei pronunţate de către judecătorul sindic. Un contract care este considerat într-o manieră imperativă ,menţinut, conform textului nu poate fi în acelaşi timp reziliat pentru neplata ratelor. Este necesară distincţia între clauza de reziliere a contractului pentru neplata ratelor şi o clauză de desfiinţare a contractului pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, aşa cum în mod întemeiat susţine recurenta, însă în cazul concret analizat distincţia este pur teoretică, fără consecinţe practice. Astfel, clauza de desfiinţare a contractului pentru deschiderea procedurii se consideră nulă, iar rezilierea pentru neplata ratelor nu poate fi invocată faţă de creditoarea supusă procedurii de insolvenţă.

Chiar dacă o astfel de clauză care prevede rezilierea pentru neplata a cel puţin două rate este prevăzută în contract şi este conformă art. 15 din O.G. 51/1997, această clauză poate fi invocată de către locatorul finanţator doar până la deschiderea procedurii de insolvenţă, independent de orice notificare privind deschiderea acesteia, deoarece efectele deschiderii procedurii se produc de drept. Ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă plata ratelor nici nu poate fi realizată deoarece în cele mai multe cazuri dreptul de administrare al administratorilor statutari este ridicat, conturile bancare ale debitoarei sunt blocate, lichidităţile trebuie predate administratorului judiciar împreună cu toate bunurile şi actele contabile ale societăţii comerciale. Instanţa de recurs apreciază că nu poate fi culpabilă în aceste circumstanţe neplata ratelor conform contractului, orice reziliere este exclusă iar soarta contractului va fi tranşată de către administratorul judiciar în condiţiile art. 86 alin. 1 din Legea 85/2006.

Pentru toate aceste argumente este pe deplin legală şi temeinică soluţia judecătorului sindic care a respins înscrierea creditoarei în tabelul de creanţe cu suma de 543.468, 45 ron cu titlul de daune interese, în baza art. 13 lit. c din contractul de leasing, deoarece această sumă depinde în mod direct de posibilitatea rezilierii contractului. Cu privire la creanţele născute după data deschiderii proceduri soluţia judecătorului sindic este corectă în egală măsură, deoarece în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei se pot înscrie doar creanţele anterioare deschiderii procedurii.

Aşa cum am arătat anterior, după deschiderea procedurii de insolvenţă, intervenirea rezilierii este exclusă, iar în aceste condiţii debitoare nu datorează nici o sumă cu titlul de daune interese. În baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat va fi respins iar sentinţa recurată va fi menţinută ca fiind pe deplin legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare