Civil - pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la data de 14.03.2008, sub nr. de mai sus, reclamantul Dancea Rodin Nicolae Remus a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor, Comisia Locală Târgu-Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Municipiul Târgu-Mureş şi Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei nr. 1 singură, sau în solidar cu pârâţii nr. 2, 3, 4 şi 5 (sau în solidar cu unul sau unii dintre aceşti pârâţi) la plata efectivă şi în numerar a despăgubirilor la care este îndreptăţit în conformitate cu Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001 a pârâtei nr. 3, în sumă echivalentă cu contravaloarea de circulaţie-stabilită printr-o expertiză tehnică de specialitate-a terenului de 2.866 mp situat în Târgu-Mureş, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 97, jud. Mureş, cu nr. top 1566/2/2/1, 1572/1, 1593/1/2/1, fost în CF nr. 8045 Târgu-Mureş, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamantul a arătat în esenţă că terenul sus-menţionat, aparţinând antecesorului său Bucovinean Alexandru, a fost preluat abuziv de Statul Român, în temeiul Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, familia nefiind despăgubită cu nicio sumă de bani. S-a precizat totodată că acest teren a fost atribuit prin Decizia nr. 225/1980 a fostului Consiliu Popular al Judeţului Mureş către Centrul Teritorial de Calcul Electronic, societate în prezent privatizată. Reclamantul a învederat că este moştenitor testamentar al numiţilor Bucovinean Alexandru şi Bucovinean Ileana, conform certificatului de moştenitor nr. 795/1991.

De asemenea reclamantul a arătat că în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 a solicitat restituirea terenului sus-menţionat, sens în care s-a adoptat Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001 a Comisiei Judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care i s-a stabilit îndreptăţirea la despăgubiri pentru o suprafaţă de teren de 2.866 mp, identificată cu datele arătate mai sus, însă, această Hotărâre ce nu i-a fost comunicată, nu a fost pusă în aplicare în sensul de a i se acorda efectiv despăgubirile la care este îndreptăţit. Reclamantul a mai menţionat că în temeiul Legii nr. 10/2001 a notificat Primăria municipiului Târgu-Mureş solicitând restituirea terenului menţionat, cererea sa fiind soluţionată prin Dispoziţia primarului municipiului Târgu-Mureş nr. 783/23.11.2001 prin respingerea acesteia, cu motivarea că cererea sa a fost soluţionată în baza Legii nr. 18/1991, prin Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001 a Comisiei Judeţene Mureş de fond funciar şi că terenul în litigiu cade sub incidenţa fondului funciar.

S-a mai precizat că, după apariţia Legii nr. 247/2005, cu toate că art. 16 alin. 1 din Titlul VII prevedea obligaţia pârâţilor nr. 2, 3, 4 şi 5 de a remite secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor Hotărârea prin care s-a stabilit îndreptăţirea reclamantului la despăgubiri pentru terenul arătat, cel mai târziu în 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 iar Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005 detaliază expres ce anume acte trebuie să cuprindă dosarul ce trebuie înaintat Comisiei Centrale, aceste prevederi privind înaintarea la Comisia Centrală şi termenul de înaintare la Comisia Centrală nu au fost respectate, sens în care, potrivit adresei nr. 16091/29.11.2007 i se comunică că la data respectivă, după 2 ani şi ceva de la data când executarea acestei obligaţii legale de trimitere era scadentă, că Hotărârea de stabilire a îndreptăţirii reclamantului la despăgubiri şi dosarul aferent nu a fost încă trimis la Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

Reclamantul a arătat că nerespectarea de către pârâţii nr. 2, 3, 4 şi 5 sau de unul sau mai mulţi dintre aceştia a obligaţiei de înaintare în termen legal a Hotărârii nr. 131/L/21.03.2001 şi a dosarului complet, prevăzut de normele legale în vigoare se constituie într-un fapt ilicit generator de răspundere civilă delictuală în condiţiile art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, ori în condiţiile art. 1000 alin. 3 Cod civ., întrucât acest fapt, echivalând practic cu un refuz de despăgubire a reclamantului în condiţiile şi în termenele legale, al netrimiterii în termen legal a hotărârii de despăgubire şi a dosarului necesar Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a întrerupt circuitul normal şi aşa greoi şi practic fără finalitate într-un termen rezonabil, de realizare efectivă a îndreptăţirii reclamantului la despăgubiri prin prisma Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Reclamantul a mai precizat că posibilitatea obligării Statului Român la plata despăgubirilor solicitate se justifică pe ideea răspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului, în condiţiile art. 1000 alin. 3 Cod civ., întrucât între Statul Român ca entitate juridică şi autorităţile şi instituţiile de stat implicate în executarea şi realizarea efectivă a legilor fondului funciar şi a legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, există o evidentă relaţie de prepuşenie, întrucât aceste autorităţi şi instituţii acţionează potrivit însărcinărilor încredinţate acestora prin legi de către Statul Român, iar Statul Român are dreptul de a direcţiona prin legi activitatea acestora şi de a le îndruma, de a le controla şi de a le da instrucţiuni.

Reclamantul a arătat că în sensul art. I a Titlului XIII din Legea nr. 247/2005, prezentul litigiu trebuie considerat proces funduar, întrucât această dispoziţie legală defineşte ca fiind astfel toate litigiile de orice fel apărute în urma aplicării Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 16/1997 şi a Legii nr. 18/1991, iar îndreptăţirea sa la despăgubiri rezultă dintr-o Hotărâre a Comisiei Judeţene dată în baza Legii nr. 1/2000, ceea ce înseamnă că este competentă în a judeca în primă instanţă Judecătoria Târgu-Mureş, indiferent de valoarea efectivă a despăgubirilor solicitate.

În drept au fost invocate Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, art. 998-999 Cod civ., art. 1000 alin. 3 Cod civ. art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, Constituţia României, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În dovedire reclamantul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: adresa nr. 26905/9.02.2002 (f. 9), adresa nr. 16091/29.11.2007 (f. 10), Dispoziţia nr. 783/23.11.2001 (f. 11), Referat privind propunerea de respingere a acordării în natură a terenului situat în Târgu-Mureş, str. 1 Decembrie 1918, nr. 97 (f. 12-14), Plan de situaţie (f. 15), Decizia civilă nr. 95A/13.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 17305/3/2006 (f. 16-18)

Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a depus întâmpinare (f. 28-31) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca prematur formulată. Pârâta a invocat totodată excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 247/2005, Legii nr. 10/2001, HG nr. 386/2007, Decretul nr. 31/1954, OMFP nr. 1227/2006 şi OMFP nr. 349/2007.

Pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă municipiul Târgu-Mureş a depus întâmpinare (f. 33-35) prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod proc. civ., Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, HG. Nr. 890/2005, Legii nr. 247/2005.

În dovedire a depus adresa nr. 497/7.04.2008 (f. 36, 148), confirmare de primire (f. 149), copie plic (f. 150), copia dosarului nr. 497/2.02.1998 (f. 166-191), Circulară (f. 192-198), adresa nr. 960/7.09.2007 (f. 199, 200), .

La data de 15.06.2009 reclamantul a depus la dosar prin serviciul registratură o precizare de acţiune (f. 99-100) prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei nr. 1 în solidar cu pârâţii nr. 2, 3, 4 şi 5 la plata efectivă şi în numerar a despăgubirilor la care este îndreptăţit în conformitate cu Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001 a pârâtei nr. 3, în sumă echivalentă cu contravaloarea de circulaţie-stabilită printr-o expertiză tehnică de specialitate-a terenului de 2.866 mp, situat în Târgu-Mureş, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 97, jud. Mureş, cu nr. top 1566/2/2/1, 1572/1, 1593/1/2/1, fost în CF nr. 8045 Târgu-Mureş, cu cheltuieli de judecată.

La data de 4.02.2004 Instituţia Prefectului-judeţul Mureş a depus Răspuns la precizarea de acţiune a reclamantului (f. 119-123) solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată. Totodată a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului-Judeţul Mureş-Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş.

În dovedire a depus la dosar adresa nr. 16091/29.11.2007 (f. 159), Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001 (f. 160-164), Tabele nominale (f. 212-214, 215-217)

La termenul de judecată din data de 21.07.2010, urmare a solicitării instanţei, reclamantul a depus la dosar o Notă (f. 201) prin care a arătat că despăgubirile solicitate sunt în cuantum de 550.000 lei, sumă ce echivalează cu valoarea terenului pentru care trebuia să fie despăgubit iar temeiul legal al acţiunii introductive de instanţă, astfel cum a fost precizată, îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. 3 Cod civ., art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 274 Cod proc. civ.

La termenul de judecată din data de 6.10.2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătorie Târgu-Mureş.

Deliberând asupra excepţiei invocate din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a fost validată propunerea Comisiei Locale Târgu-Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, de soluţionare a cererii de reconstituire formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 respectiv a Legii nr. 1/2000, prin acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 2.866 mp. situat în Târgu-Mureş, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 97, jud. Mureş.

Prin prezenta acţiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei nr. 1 în solidar cu pârâţii nr. 2, 3, 4 şi 5 la plata efectivă şi în numerar a despăgubirilor la care este îndreptăţit în conformitate cu Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001 a pârâtei nr. 3, în sumă echivalentă cu contravaloarea de circulaţie-stabilită printr-o expertiză tehnică de specialitate-a terenului de 2.866 mp., situat în Târgu-Mureş, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 97, jud. Mureş, cu nr. top 1566/2/2/1, 1572/1, 1593/1/2/1, fost în CF nr. 8045 Târgu-Mureş.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul a învederat că, nerespectarea de către pârâţi a obligaţiei impuse de prevederile art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (art. 16 pct. 4 din HG nr. 1095/15.09.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005), respectiv de înaintare în termen legal a Hotărârii nr. 131/L/21.03.2001 şi a dosarului complet Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se constituie într-un fapt ilicit generator de răspundere civilă delictuală în condiţiile art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 ori în condiţiile art. 1000 alin. 3 Cod civ., întrucât, acest fapt, care echivalează practic cu un refuz de despăgubire în condiţiile şi în termenele legale, a întrerupt circuitul normal, de realizare efectivă a îndreptăţirii sale la despăgubiri.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. 3 Cod civ., art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954.

Faţă de cele expuse instanţa constată că reclamantul a învestit Judecătoria Târgu-Mureş cu o acţiune în răspundere civilă delictuală solicitând ca pârâţii să fie obligaţi să-i plătească în solidar valoarea despăgubirilor la care este îndreptăţit în conformitate cu Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001, în sumă echivalentă cu contravaloarea de circulaţie-stabilită printr-o expertiză tehnică de specialitate-a terenului de 2.866 mp., situat în Târgu-Mureş, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 97, jud. Mureş, invocând în drept dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. 3 Cod civ., art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954.

Este vorba de o acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 Cod civ şi respectiv 1000 alin. 3 Cod civ., reclamantul apreciind că încălcarea de către pârâţi a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv de înaintare a documentaţiei prevăzute de art. 16 pct. 4 din HG nr. 1095/15.09.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, atrage răspunderea civilă delictuală a acestora.

Competenţa materială a instanţelor pentru soluţionarea acestei acţiuni se stabileşte în raport de valoarea obiectului pricinii şi de prevederile Codului de procedură civilă.

În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nefiind vorba de o plângere împotriva unei decizii adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. De asemenea, instanţa apreciază că, chiar dacă în legea specială, în speţă în Legea nr. 1/2000, se prevede posibilitatea acordării de despăgubiri în situaţia în care suprafeţele proprietatea privată a statului sunt insuficiente, atât timp cât Titlul VII Legii nr. 247/2005 nu stabileşte o competenţă specială, derogatorie de la dreptul comun, cu privire la verificarea îndeplinirii în conformitate cu dispoziţiile legale incidente a procedurii de urmat în vederea acordării despăgubirilor, analiza acestor aspecte se va face de către instanţa competentă conform dreptului comun în materie civilă.

Totodată instanţa reţine şi faptul că art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 stabileşte procedura de judecată care se urmează în faţa instanţei în soluţionarea proceselor funciare, procedură care se completează cu prevederile Codului de procedură civilă şi defineşte procesele funciare, fără însă a stabili o competenţă specială, care rămâne în continuare cea prevăzută de Codul de procedură civilă.

Prin urmare, singurul text ce se impune a fi analizat în prezenta cauză în vederea stabilirii instanţei competente în soluţionarea acestei cauze este art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc. civ..

Prin această acţiune reclamantul nu contestă hotărârea Comisiei Judeţene de fond funciar, nu contestă modalitatea de soluţionare a cererii de reconstituire, nu solicită obligarea pârâţilor la înaintarea documentaţiei în vederea stabilirii despăgubirilor de către Comisia Centrală, etc., situaţii în care ar fi fost competentă judecătoria.  În cauza de faţă reclamantul solicită doar să fie despăgubit prin achitarea sumei la care este îndreptăţit în conformitate cu Hotărârea nr. 131/L/21.03.2001, în sumă echivalentă cu contravaloarea de circulaţie-stabilită printr-o expertiză tehnică de specialitate-a terenului de 2.866 mp, situat în Târgu-Mureş, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 97, jud. Mureş şi care nu a putut fi stabilită de Comisia Centrală din cauza nerespectării de către pârâţi a dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor.

Motivele de fapt şi de drept indicate de reclamant nu încadrează respectivul litigiu în categoria proceselor funciare astfel cum acestea sunt definite de art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Aspectul contestat de reclamant şi care se analizează în cadrul verificării întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale nu schimbă natura juridică a acestei acţiuni.

Acţiunea în pretenţii formulată de reclamant este o acţiune în răspundere civilă delictuală, personală, patrimonială. Nu sunt de competenţa judecătoriei toate acţiunile în care se invocă unele dispoziţii din legile fondului funciar, iar în prezenta cauză acţiunea formulată de reclamant nu are natura cererilor pentru care este stabilită competenţa materială a judecătoriei, neputând fi încadrată la cererile privind materia fondului funciar.

Faţă de valoarea obiectului acestei cereri-550.000 lei stabilită de reclamant potrivit disp. art. 112 pct. 3 Cod proc. civ., conform art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc. civ., competent material să soluţioneze cauza în primă instanţă este tribunalul.

Pentru motivele arătate şi având în vedere prevederile art. 158 alin. 1 Cod proc. civ. raportat la art.2 pct. 1 lit. b Cod proc.civ., instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş invocată din oficiu şi faţă de prevederile art. 158 alin. 3 Cod proc. civ. şi art. 159 pct. 2 Cod proc. civ. va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Domenii speta

Spete similare