Loviri si alte violente

Dosar nr. 13912/318/2010 Cod operator 2444

R O M Â N I A

JUDECATORIA TG-JIU

SENTINTA PENALA NR. 2049

Sedinta publica din data de 16.11.2010

Instanta constituita din:

JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU

GREFIER: IUTALÎM RAMONA CLAUDIA

Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg-JIu a fost reprezentat de procuror DM.

Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei penale de fata, privind pe inculpatii BRD si PCL, trimisi în judecata în stare de libertate pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., parti vatamate BRD si PCL, parti civile BRD si PCL.

Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din data de 11.11.2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, 16.11.2010, când a hotarât urmatoarele:

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei penale de fata, retine urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3791/P/II/2009 din data de 21.07.2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu, înregistrat pe rolul acestei instante la data de 23.07.2010 sub nr. 13912/318/2010, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatilor PCL si BRD, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen.

În actul de sesizare a instantei s-a retinut în fapt ca  în data de 20.06.2009, în jurul orelor 18.10, pe strada Aleea P din B J în urma unor neîntelegeri între inculpatii PCLsi BRD a izbucnit un conflict, ocazie cu care acestia s-au lovit reciproc, în urma agresiunii partea vatamata  PCLsuferind vatamari ale integritatii corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 16-18 zile îngrijiri medicale, iar partea vatamata BRD suferind vatamari ale integritatii corporale care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

La data de 25.06.2009, respectiv 02.07.2009, inculpatii PCL, respectiv BRD, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal,  au formulat, în termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plângere penala unul împotriva celuilalt.

Pentru dovedirea situatiei de fapt retinute în rechizitoriu, au fost administrate în cursul urmaririi penale urmatoarele mijloace de proba: declaratii parte vatamata PCL(filele 4,29,30 d.u.p.), declaratii parte vatamata BRD (filele 5,27,28 d.u.p. ), declaratii învinuit BRD ( filele 12,13 d.u.p.), declaratii învinuit PCL( filele 16,17,18 d.u.p.), declaratii martori CM (filele 21,22,31 d.u.p.), CM (filele 24,25,33 d.u.p.), DOM (filele 26,32 d.u.p.), certificat medico-legal nr.749/24.06.2009, certificat medico-legal nr.747/22.06.2010, act medical (fila 39 d.u.p.).

În cursul urmaririi penale, partea vatamata BRD s-a constituit parte civila cu suma de  5000 lei reprezentând daune morale si suma de 500 lei reprezentând daune materiale (fila 5 d.u.p.).

La termenul din 30.09.2010, instanta a adus la cunostinta ambilor inculpati, potrivit art. 70 C.proc.pen. si art. 322 C.proc.pen., faptele pentru care au fost trimisi în judecata si încadrarea juridica a acestora, precum si ca au dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragându-li-se atentia ca daca vor da o declaratie, tot ceea ce vor spune va putea fi folosit si împotriva lor.

Inculpatii au consimtit sa dea declaratii si în fata instantei, depozitiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar la filele 9,10,  31, 32.

La acelasi termen, partea vatamata PCL a formulat cerere prin care a precizat ca se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 10.000 de lei, reprezentând daune morale si suma de 3000 lei, reprezentând daune materiale, manifestare de vointa cuprinsa în declaratia de la fila 24.

În  sedinta publica, instanta, apreciind asupra pertinentei, utilitatii si concludentei probelor solicitate, în temeiul art. 67 C.proc.pen., a încuviintat partii civile PCLproba cu înscrisuri si proba cu doi martori -CF (fila 34 d.i.), AI (fila 35 d.i.), pentru dovedirea pretentiilor civile, iar partii civile BRD proba testimoniala cu privire la aceleasi aspecte.

Totodata, în temeiul art.327 alin.1 C.proc.pen. instanta a dispus citarea si audierea  martorilor propusi prin rechizitoriu, CM (fila 19 d.i.), CM (fila 33 d.i.), DOM (fila 18 d.i.).

Ulterior, partea civila BRD a renuntat la cei doi martori încuviintati pe latura civila si la proba cu înscrisuri, aratând ca întelege sa se foloseasca pentru dovedirea pretentiilor sale de martorii audiati pe latura penala.

Pentru partea civila PCL a fost încuviintata prelungirea probei testimoniale cu martorul LCP (fila 42).

La dosar au fost depuse fisele de cazier judiciar nr. 90786/20.10.2010 a inculpatului PCL(fila 27 d.i.) si nr.90785/20.10.2010 (fila 28 d.i.) a inculpatului BRD, din care rezulta faptul ca acestia nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.

Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de cercetare judecatoreasca, în concordanta cu dispozitiile art.63 C.proc.pen., instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În data de 20.06.2009, în jurul orelor 18.10, inculpatul PCL împreuna cu martora CM se deplasau în autoturismul marca Renault Clio cu numar de înmatriculare  GJ 02 RBJ spre satul Plesa, martorul fiind la volan, iar inculpatul în partea dreapta.

În timp ce circulau pe strada Aleea Pl, au întâlnit pe contrasens  un tir si întrucât autoturismul Renault cu numar de înmatriculare VL 04 SUY condus de inculpatul BRD venea din sens opus si a efectuat manevra de depasire a tirului, martora CM a încetinit si a permis acestuia sa efectueze manevra de depasire.

Când a ajuns în dreptul autoturismului condus de CM, inculpatul BRD a întrebat-o pe aceasta daca se afla în localitatea Sadu, întrebare la care martora nu a raspuns si cele doua autoturisme si-au continuat drumul.

Întrebarea a fost apreciata în mod justificat de catre martora si inculpatul PCL neprincipiala, în conditiile în care atât din declaratiile martorei, cât si din cele ale inculpatului BRD a rezultat ca acesta din urma locuia de foarte mult timp în B- Jiu (Sadu).

În acest context, inculpatul BRD a întors autoturismul pe care îl conducea si a ajuns din urma autoturismul condus de CM, la un moment dat cele doua masini circulând paralel, moment în care inculpatul BRD a repetat întrebarea adresata martorei, care de aceasta data i-a raspuns, iar inculpatul PCLa adresat inculpatului BRD o înjuratura, acesta din urma solicitându-i primului sa coboare din masina, folosind potrivit declaratiei martorului  CMA aflat pe locul din dreapta al masinii conduse de BR, expresia "ia coboara ma jos, daca esti smecher!" (fila 23 d.u.p.).

Desi inculpatul PCL nu a recunoscut faptul ca a adresat o înjuratura celuilalt inculpat, afirmând ca nu a zis nimic, instanta apreciaza declaratiile sale nesincere sub acest aspect, în conditiile în care  în mod constant atât declaratiile lui BRD, cât si cele ale martorului ocular CMA  au evidentiat acest amanunt.

Mai mult, în fata instantei de judecata martora CM a recunoscut, spre deosebire de declaratiile date în cursul urmaririi penale, ca PL l-a întrebat pe BR ce vrea (fila 33 d.i.), fiind asadar cert faptul ca cei doi s-au adresat reciproc unul altuia.

Inculpatul BRD a coborât din masina sa, s-a îndreptat spre celalalt autoturism, în acelasi timp inculpatul PCL deschizând usa autoturismului în care se afla si coborând la rândul sau.

Desi inculpatul PCLa sustinut ca a fost nevoit sa coboare pentru ca celalalt inculpat încerca sa-l loveasca prin geamul deschis al masinii, instanta apreciaza ca aceasta afirmatie nu corespunde realitatii, în conditiile în care martora CM, care se afla în masina,  nu a perceput un astfel de act, dimpotriva a relatat ca PCLa coborât singur din masina, în aprecierea martorei pentru a lamuri lucrurile (fila 33 d.i.).

Inculpatul PCLa sustinut ca dupa coborârea din masina a încercat sa-l imobilizeze pe BRD care încerca sa-l loveasca, astfel ca au cazut amândoi jos (fila 17 d.u.p., fila 9 d.i.), timp în care a venit si martorul Csi a început sa-l loveasca cu picioarele, inculpatul B s-ar fi ridicat si l-ar fi lovit cu pumnii si picioarele. A sustinut ca fata de agresiunea inculpatului B nu a ripostat absolut deloc, pentru ca erau doi agresori, ca nici un moment nu a avut reprezentarea ca l-ar fi lovit pe B, nici macar în aparare.

Pe de alta parte, inculpatul BRD nu a recunoscut ca s-a îndreptat spre usa din dreapta a masinii lui P, inculpatul P fiind cel care s-a îndreptat spre masina sa. A sustinut ca P a fost cel care a întins primul mâna sa-l loveasca si l-a si lovit în frunte, ca urmare a acestei lovituri a încercat sa se apere si în consecinta l-a lovit pe P peste mâini, care a încercat sa dea cu piciorul în el, astfel ca l-a apucat de picior si au cazut amândoi jos. A sustinut ca în timpul în care se aflau jos a intervenit martorul C, nu stie daca acesta l-a lovit pe P întrucât nu avea vizibilitate, inculpatul P fiind cazut peste el, acoperindu-i fata. A recunoscut ca dupa interventia martorului C l-a lovit pe inculpatul P în masura în care si acesta îl lovea.

Instanta observa ca declaratiile celor doi inculpati prezinta o succesiune a actiunilor celor doi de la momentul opririi autoturismelor total diferita, fiecare inculpat invocând de fapt ca a fost în legitima aparare sau cel putin în stare de provocare fata de actiunile celuilalt.

În aceste conditii, instanta  are în vedere pe de o parte declaratia martorului ocular CMA, care în mod constant a sustinut ca PCL este cel care a lovit primul pe BRD cu pumnul sau cu palma în fata celor doua masini si l-a doborât la pamânt, iar dupa ce martorul l-a ridicat pe P de pe B, acestia din urma s-au lovit reciproc (fila 31 d.u.p.), lovirea reciproca continuând si dupa ce martorul s-a îndepartat.

Pe de alta parte,  din declaratia martorei CM rezulta ca inculpatul BR a lovit primul, iar daca în timpul urmaririi penale martora a declarat ca nu l-a vazut pe P lovind pe B (filele 25, 34  d.u.p.), în fata instantei de judecata a relatat o cu totul alta succesiune a actiunilor, aratând ca în momentul în care Bo a lovit, ea nu a observat ce a facut P, respectiv daca a lovit si el sau nu, întrucât era întoarsa cu fata în lateral, deschizând usa ca sa coboare. Când a coborât din masina si aceasta pâna sa intervina martorul C i-a observat pe cei doi inculpati cazuti si lovindu-se reciproc (fila 33 d.i.).

Instanta apreciaza ca declaratia data de martora în fata instantei de judecata este cea care corespunde realitatii percepute de martora, atât din cauza faptului ca martora a fost solicitata de instanta sa descrie în amanunt ceea ce a observat sau nu si pe de alta parte datorita faptului ca la momentul audierii în cursul cercetarii judecatoresti  aceasta nu mai era în relatii de prietenie cu inculpatul PCL, împrejurare din cauza careia instanta apreciaza ca a dat declaratii incomplete în cursul urmaririi penale.

Coroborând declaratiile celor doi martori oculari cu declaratiile inculpatilor, instanta constata ca inculpatul PCLa facut afirmatii nesincere atunci când a negat în mod constant actele de agresiune pe care le-a exercitat asupra inculpatului BRD.

Astfel, sustinerea sa pe acest aspect este contrazisa nu numai de declaratia celuilalt inculpat, dar si de declaratiile ambilor martori oculari, chiar si martora C recunoscând ca cei doi s-au lovit reciproc si aceasta pâna sa intervina martorul C.

De asemenea, chiar si martora DOM (fila 18 d.i.), cu privire la care instanta constata din ceea ce martora a declarat atât la urmarire penala, cât si în cursul cercetarii judecatoresti ca a perceput agresiunea doar de la momentul interventiei martorului C, a relatat ca impresia sa a fost ca barbatul cazut la pamânt, în speta inculpatul P, a fost atât victima cât si agresor, în sensul ca nu era dominat de cei doi si a reusit sa faca fata agresiunii.

Mai mult decât atât, declaratia inculpatului BRD în sensul ca a fost lovit de inculpatul PCLse coroboreaza  nu  numai cu declaratia martorului CMA, care a relatat ca inculpatul B când s-a întors la masina prezenta semne de violenta, dar si cu concluziile certificatului medico-legal aflat la fila 36 în dosarul de urmarire penala din care rezulta ca acesta a prezentat în data de 22.06.2009 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care pot data din 20.06.2009 si necesita de la producere 8-9 zile îngrijiri medicale.

Sustinerea inculpatului BRD în sensul ca inculpatul PCLl-a lovit în frunte este probata  prin declaratia martorului CMA, care se coroboreaza sub acest aspect cu concluziile actului medical mentionat, din care rezulta ca printre vatamarile suferite de BRD s-a numarat "pe bosa frontala dr.echim.galbui violacee de 2/2 cm. Cu exc.bruna spre medial de 0,6/0,1 cm".

Având în vedere multitudinea si natura vatamarilor suferite de BRD, este putin probabil ca acestea sa provina dintr-o auto agresiune si data fiind diferenta de constitutie fizica existenta între cei doi în favoarea inculpatului PCL este si mai putin probabil ca acesta sa nu fi fost în stare sa faca fata atacului celuilalt, macar si doar pentru a se apara.

Având în vedere faptul ca referitor  la ambii martori oculari s-a sustinut de catre inculpati ca sunt subiectivi, martora CM fiind la acea data prietena inculpatului PC L, iar martorul CMA fiind prieten cu inculpatul BLD si sanctionat ulterior incidentului cu amenda administrativa pentru o fapta de amenintare a inculpatului PCL, instanta a retinut din depozitiile acestora doar acele afirmatii care s-au coroborat cu celelalte mijloace de proba, apreciind pe de alta parte ca nu se justifica înlaturarea de plano a declaratiilor celor doi martori, asa cum s-a solicitat în cadrul dezbaterilor, în conditiile în care acestia au avut calitatea de martori oculari.

În consecinta, instanta constata ca ambii inculpati au exercitat acte de violenta unul asupra celuilalt, astfel ca fiecare a avut atât calitatea de victima, cât si pe aceea de agresor.

De asemenea, instanta apreciaza ca niciunul dintre inculpati nu s-a aflat în stare de legitima aparare, iar actul de agresiune exercitat asupra celuilalt nu a fost savârsit în conditiile  depasirii limitelor legitimei aparari sau în conditiile provocarii.

Astfel, potrivit art.44 alin.2 C.penal, este în legitima aparare acela care savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa si care pune în pericol grav persoana celui atacat.

Instanta apreciaza ca niciunul dintre inculpati nu a exercitat acte de violenta asupra celuilalt doar pentru a se apara, ci fiecare a oprit autoturismul si a coborât din masina cu intentia de a aplica o corectie celuilalt.

Din acest punct de vedere, nu s-ar justifica altfel de ce inculpatul BR a întors masina si a insistat sa poarte o discutie contradictorie nejustificata cu inculpatul PCLsi cu martora CM, fiind apreciata puerila justificarea sa în sensul ca a coborât din masina doar cu intentia de a purta o discutie amiabila prin care sa lamureasca faptul ca totul ar fi fost o gluma, actele sale anterioare si ulterioare demonstrând o cu totul alta intentie a sa, respectiv aceea de a intra într-o disputa cu PCL.

Pe de alta parte, din felul în care inculpatul PCL a actionat atunci când a coborât din masina, respectiv a lovit în frunte pe celalalt inculpat, în conditiile în care anterior îi adresase o înjuratura, iar din punct de vedere obiectiv calea de mers a autoturismului sau nu a fost obstructionata, având posibilitatea de a-si continua drumul fara a se implica în vreun conflict,  instanta apreciaza la fel de putin logica si credibila  afirmatia acestuia (fila 31 d.i.) în sensul ca  a considerat împreuna cu martora ca se impune sa opreasca masina si sa nu -si continue drumul, întrucât era evident ca inculpatul BR a venit dupa ei pentru a discuta ceva.

Niciunul dintre martorii oculari nu a relatat ca vreunul dintre inculpati sa fi încercat sa poarte doar o discutie amiabila sau sa se adreseze civilizat celuilalt, ori sa încerce sa aplaneze conflictul verbal.

Instanta apreciaza ca declaratiile martorilor CMA si CM sunt doar în aparenta de necoroborat sub aspectul inculpatului care a exercitat primul act de agresiune.

Astfel, martora CM a sustinut ca inculpatul BR a lovit primul pe PC, dar în momentul în care B a lovit, ea nu a observat ce a facut P, respectiv daca a lovit si el sau nu, întrucât era întoarsa cu fata în lateral, deschizând usa ca sa coboare, în schimb martorul CMA în mod constant a declarat ca P a lovit primul, iar urmare a loviturii B a cazut jos.

Având în vedere faptul ca cei doi martori au perceput actiunile inculpatilor din doua directii diferite, iar martora CM nu a exclus posibilitatea ca si inculpatul P sa fi lovit simultan cu inculpatul B, instanta apreciaza ca în realitate ambii inculpati, în timp ce se apropiau unul de celalalt, au exercitat daca nu un act de lovire, cel putin un act care sa denote intentia de a lovi, în mod simultan, ceea ce justifica convingerea atât a fiecarui inculpat, dar si convingerea martorilor ca celalalt a actionat primul.

Retinând astfel din coroborarea declaratiilor inculpatilor cu depozitiile martorilor audiati în cauza, instanta constata ca primul act de lovire exercitat de fiecare dintre cei doi inculpati nu a fost precedat de un atac din partea celuilalt sau cel putin de un atac desfasurat la o distanta de timp suficienta cât sa confere actiunii celui de-al doilea caracter doar de act de aparare si nu de agresiune.

Cum nu este realizata aceasta conditie sine qua non  a legitimei aparari -fapta prevazuta de legea penala savârsita de fiecare inculpat sa fie precedata de atac, instanta va înlatura ca neîntemeiata invocarea de catre fiecare inculpat a starii de legitima aparare.

Mai mult, cu aceeasi motivare instanta va înlatura si apararea inculpatului PCL invocata de aparatorul sau în teza subsidiara cadrul dezbaterilor în sensul ca a depasit limitele legitimei aparari, ceea ce ar fi înlaturat raspunderea sa penala potrivit art.44 alin.1 si 3 C.penal, întrucât pentru existenta excesului justificat se cer îndeplinite în prealabil conditiile cu privire la atac si conditiile cu privire la aparare cerute pentru existenta legitimei aparari, or, asa cum s-a aratat mai sus, în speta conditiile cu privire la aparare nu sunt îndeplinite, lipsind conditia anterioritatii atacului realizat de BLD.

Diferenta de zile de îngrijiri medicale între cei doi, în conditiile în care nu se coroboreaza cu alte probe, nu poate constitui un argument suficient care sa dovedeasca faptul ca PCLa fost doar victima aflata în legitima aparare, stiut fiind faptul ca numarul de îngrijiri medicale nu este întotdeauna direct proportional doar cu intensitatea sau duritatea atacului, putând varia si în functie de regiunea corpului lovita sau capacitatea de însanatosire a fiecarui organism.

Cât priveste depasirea limitelor legitimei aparari, circumstanta atenuanta legala invocata de asemenea în cadrul dezbaterilor în apararea inculpatului  PCL, instanta are în vedere faptul ca pentru existenta acestei circumstante atenuante prevazute de art.73 lit.a din Codul penal, se cer îndeplinite conditiile ca inculpatul sa se fi aflat, la început, în legitima aparare, sa fi depasit limitele unei aparari legitime, iar aceasta depasite sa nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia.

Cum instanta a constatat în considerentele precedente ca inculpatul PCL nu s-a aflat la începutul conflictului în legitima aparare, pe cale de consecinta va respinge ca neîntemeiata sustinerea ca acesta a depasit ulterior limitele legitimei aparari, neretinând în favoarea sa circumstanta atenuanta prevazuta de art.73 lit.a C.penal.

Circumstanta atenuanta legala a provocarii, prevazuta în art. 73 lit. b) C. pen. si invocata de asemenea de fiecare inculpat în aparare,  consta în savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Existenta tulburarii sau emotiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. si intensitatea acestora nu se pot retine de instanta de judecata pe baza unei prezumtii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe baza de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însa fara absolutizarea acestora si fara a exclude total ipoteza utilizarii unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispozitiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurari exterioare care influenteaza starea psihica a faptuitorului, cât si examinarea semnificatiei acestora asupra comportamentului faptuitorului, pe fondul inexistentei unor criterii cu valoare absoluta (si, totodata, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili daca o anumita tulburare si-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunta total la criteriile obiective în aprecierea existentei sau inexistentei "starii de provocare."

Pentru retinerea "starii de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstractie de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reactiei faptuitorului cu reactia "omului mediu" supus unei provocari similare, cerinta unei anumite proportii între actul provocator si reactia faptuitorului, inclusiv prin observarea consecintelor faptei savârsite ca urmare a actului provocator.

În prezenta cauza, însa, nu se poate retine "starea de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective si nici a celor obiective.

Instanta apreciaza ca un schimb de replici între inculpati în legatura cu întrebarea deranjanta adresata martorei CM nu poate avea semnificatia unei provocari, cu atât mai mult cu cât prin întrebarea adresata nu a avut loc o atingere grava a demnitatii martorei sau inculpatului PCL.

Mai mult, instanta apreciaza ca nici chiar actiunea inculpatului BRD de a întoarce autoturismul sau si de a urma autoturismul condus de CM Maria în care s-a aflat inculpatul PCLnu a fost împiedicat în mod obiectiv sa-si continue drumul, implicarea într-o discutie care a generat într-o agresiune fiind alegerea inculpatului PCL.

Provocarea presupune o manifestare de natura a-l determina pe celalalt sa actioneze sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, actiunea lui BRD de a se întoarce dupa cei doi  nefiind apta sa produca o surescitare nervoasa care sa fi rapit celuilalt posibilitatea de control asupra  actiunilor sale.

De asemenea, retinând ca primul act de violenta exercitat de fiecare inculpat a fost aproape simultan primului actul de violenta exercitat de celalalt, probatoriul administrat în cauza nedovedind cu certitudine o alta cronologie a actelor de violenta initiale, ceea ce denota ca intentia fiecarui inculpat a fost de a aplica o corectie celuilalt, instanta constata ca nu sunt întrunite nici conditiile  actului provocator realizat prin violenta, din moment ce fiecare a coborât din masina pentru a-l lovi pe celalalt.

În concluzie, constatarea de catre instanta a împrejurarii potrivit careia fiecare inculpat  este autorul infractiunii de lovire sau alte violente ce face obiectul prezentului dosar a fost în mod cert dovedita prin întreg materialul probatoriu administrat în cauza, astfel cum acesta a fost analizat si coroborat prin considerentele ce preced.

În drept, fapta inculpatului BRD, care în data de 20.06.2009, în jurul orelor 18.10 - pe fondul unei discutii neprincipiale- în timp ce se deplasa pe strada Aleea P din B-Jiu, a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate PCL, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 16-18 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.

Având în vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca acesta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, instanta retine incidenta în cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infractiunii este realizat prin actiuni succesive de lovire.

Urmarea imediata a infractiunii consta  în vatamarea corporala a partii vatamate PCLsi cauzarea unor leziuni traumatice descrise în amanunt în certificatul medico-legal nr.749/24.06.2009 (fila 35 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata în primejdie si în urma carora partea vatamata  nu a ramas cu infirmitati.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de BRD si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca între actiunea de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa întrerupa lantul cauzal.

Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei, daca nu directe, cel putin indirecte reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen., inculpatul BRD prevazând rezultatul faptei, date fiind circumstantele în care a lovit-o pe partea vatamata - cu picioarele, în zona fetei, dar si în zona toracelui - si, chiar daca instanta admite ca nu a urmarit provocarea întocmai a vatamarilor descrise de certificatul medico-legal, totusi a acceptat posibilitatea producerii lor prin savârsirea acelei fapte. În acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala în baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovitura aplicata în zona fetei partii vatamate, regiunea corporala atacata, intensitatea deosebita a loviturilor aplicate demonstrata de gravitatea leziunilor cauzate, asa cum rezulta din certificatul medico-legal. Actionând în modul descris, inculpatul a prevazut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care, chiar daca nu l-a urmarit, cel putin l-a acceptat.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauza, respectiv gradul  ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savârsirii faptei si împrejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice deosebite suferite de partea vatamata PCL, astfel cum acestea au fost anterior analizate, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unor organe vitale. Pe de alta parte, instanta are în vedere faptul ca desi inculpatul a manifestat o atitudine partial sincera, în sensul ca pe parcursul procesului a manifestat o atitudine constanta de recunoastere a actelor de agresiune, recunoasterea sa a fost circumstantiata în mod nejustificat prin invocarea fie a legitimei aparari, fie a starii de provocare, astfel ca atitudinea sa procesuala va fi avuta în vedere la stabilirea cuantumului concret al pedepsei, conduita sa procesuala fiind valorificata suficient în aceasta modalitate, neimpunându-se retinerea în favoarea sa a circumstantei atenuante judiciare prevazute de art.74 alin.1 lit.c C.penal, instanta apreciind ca aceluiasi aspect nu i se poate acorda o dubla valenta juridica.

În ceea ce priveste solicitarea de retinere în favoarea sa a circumstantei atenuante judiciare constând în conduita buna înainte de savârsirea faptei (art.74 lit.a C.penal), instanta constata ca aceasta circumstanta priveste atitudinea si comportarea corecta a faptuitorului în familie, societate, la locul de munca, înainte de savârsirea infractiunii. Lipsa antecedentelor penale constituie doar  un aspect al bunei conduite, care însa în privinta inculpatului BRD nu prezinta relevanta în conditiile în care modalitatea în care a actionat, faptul ca a fost initiatorul incidentului prin aceea ca a întors autoturismul si a insistat în a purta  o discutie neprincipiala cu martora CM si cu inculpatul PCL, faptul ca anterior incidentului consumase bauturi alcoolice, asa cum rezulta atât din declaratia sa, cât si din declaratiile martorului CMA, confera faptei sale un grad sporit de pericol social.

Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpatul BRD, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 1500 lei amenda penala, apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.

Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului BRD asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.

În drept, fapta inculpatului PCL, care în data de 20.06.2009, în jurul orelor 18.00 - pe fondul unei discutii neprincipiale- în timp ce se deplasa pe strada Aleea P din B J, a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate BRD, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 8-9 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen. cu aplic. art.74 alin.1 C.pen.

Având în vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, instanta retine incidenta în cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infractiunii este realizat prin actiuni succesive de lovire.

Urmarea imediata a infractiunii consta  în vatamarea corporala a partii vatamate BRD si cauzarea unor leziuni traumatice descrise în amanunt în certificatul medico-legal nr.747/22.06.2009 (fila 36 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata în primejdie si în urma carora partea vatamata  nu a ramas cu infirmitati.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de PCLsi urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca între actiunea de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa întrerupa lantul cauzal.

Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei, daca nu directe, cel putin indirecte reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen., inculpatul PCL prevazând rezultatul faptei, date fiind circumstantele în care a lovit-o pe partea vatamata - cu pumnul, în zona fetei, dar si în zona membrelor superioare si inferioare, asa cu rezulta din natura vatamarilor descrise de actul medical al partii vatamate - si, chiar daca instanta admite ca nu a urmarit provocarea întocmai a vatamarilor descrise de certificatul medico-legal, totusi a acceptat posibilitatea producerii lor prin savârsirea acelei fapte. În acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala în baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovitura aplicata în zona fetei partii vatamate, multitudinea leziunilor cauzate, asa cum rezulta din certificatul medico-legal. Actionând în modul descris, inculpatul a prevazut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care, chiar daca nu l-a urmarit, cel putin l-a acceptat.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauza, respectiv gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savârsirii faptei si împrejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice deosebite suferite de partea vatamata BRD, astfel cum acestea au fost descrise în certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unor organe vitale.

Pe de alta parte, instanta va retine în favoarea acestuia circumstanta atenuanta judiciara constând în conduita exemplara a acestuia în societate anterior savârsirii faptei, reiesita din lipsa antecedentelor penale (art.74 lit.a C.penal), precum si faptul ca altercatia verbala a fost initiata de partea vatamata BRD.

Aceste doua împrejurari de fapt creeaza, în mod neîndoielnic, convingerea instantei asupra faptului ca incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este si, mai ales, va fi un eveniment singular în viata inculpatului care, fiind o persoana tânara, având deplina capacitate de constientizare a faptei sale si a urmarilor acesteia, va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convietuire sociala.

Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpatul PCL, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 450 lei amenda penala, facând totodata aplicarea art.76 alin.1 lit.f teza I C.pen., apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.

Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului PCL asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.

Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca potrivit art. 14, 15, 24 alin. 2 si art. 76 C.proc.pen., prin cererile formulate  în timpul urmaririi penale, respectiv  în cursul cercetarii judecatoresti partea vatamata BRD s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale si 500 lei reprezentând daune materiale,  iar partea vatamata PCLs-a constituit parte civila cu suma de 10000 lei reprezentând daune morale si 3000 lei despagubiri materiale urmare a diminuarii activitatilor zilnice aducatoare de venit.

În temeiul art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.

Potrivit literaturii si practicii judiciare în materie, pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, urmatoarele conditii: fapta ilicita, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicita, asa cum s-a aratat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în lovirea de catre fiecare inculpat pe celalalt inculpat.

Consecinta faptei inculpatului BRD a constat în cauzarea de leziuni traumatice partii civile PCLpentru a caror vindecare au fost necesare 16-18 zile de îngrijire medicala.

Consecinta faptei inculpatului PCLa constat în cauzarea de leziuni traumatice partii civile BRD pentru a caror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijire medicala.

 Raportul de cauzalitate a fost dovedit pentru ambele fapte ilicite  prin certificatele  medico-legale coroborate cu celelalte mijloace de proba administrate, constând în depozitiile partilor civile, ale martorilor  si ale inculpatilor, relevante sub acest aspect. Vinovatia ambilor inculpati a fost, de asemenea, probata.

Asadar, instanta retine  ca sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru conditii ale raspunderii civile delictuale.

Pe de alta parte, sarcina probei în dovedirea caracterului cert al prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil. cererea de acordare a daunelor materiale poate fi respinsa de instanta în cazul în care partea civila nu face dovada întinderii prejudiciului care sa justifice despagubirile solicitate.

În ceea ce priveste despagubirile materiale solicitate de partea civila PCL instanta retine din declaratia aflata la fila 34 ca în perioada agresiunii acesta câstiga, potrivit sustinerilor sale, în jur de 100 lei zilnic.

Aceasta sustinere este confirmata prin depozitiile martorilor CF si AI cu primul martor partea civila lucrând în constructii la zidarie si renovari, cel de-al doilea martor aratând ca partea civila îsi câstiga existenta în acea perioada nu numai din munca în constructii, dar si confectionând boltari si lucrând la un gater, proprietate personala.

Ambii martori au relatat ca au constatat personal ca în perioada agresiunii, datorita vatamarilor suferite, partea civila PCL nu a mai putut munci.

Aceeasi stare de fapt este probata si prin declaratia martorului LPC, caruia în iulie 2009 partea civila i-a comunicat, potrivit sustinerii martorului, ca nu mai poate sa-i confectioneze boltari întrucât are o coasta rupta urmare a unei agresiuni.

Desi acest din urma martor a sustinut ca în aprecierea sa veniturile partii civile PCL treceau în acea perioada de suma de 100 lei, instanta va retine caracterul cert doar al sumei de 100 lei venit zilnic, date fiind declaratia partii civile si depozitiile primilor doi martori mentionati mai sus.

Instanta priveste neîntemeiata sustinerea inculpatului BRD în sensul ca veniturile partii civile nu s-au diminuat întrucât partea civila nu executa personal muncile, ci prin alte persoane pe care le coordona, depozitia  martorului CF  care a aratat ca partea civila PCLlucra împreuna cu el fiind apreciata de instanta  relevanta sub acest aspect.

Având în vedere numarul de zile de îngrijiri medicale -16-18, precum si cuantumul cert dovedit  al prejudiciului suferit prin imposibilitatea de a munci datorata agresiunii-100 lei zilnic, instanta va admite în parte cererea partii civile si va obliga inculpatul BRD sa plateasca acesteia suma de 1800 lei despagubiri materiale reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a diminuarii activitatilor zilnice aducatoare de venit.

Desi partea civila BRD a sustinut ca de asemenea datorita vatamarilor suferite a fost nevoit sa renunte la o parte din firmele care îl plateau , întrucât nu se mai putea deplasa la sediul acelor firme pentru a întocmi evidenta contabila si la institutiile publice unde trebuia sa înainteze documentatia, instanta constata ca acest prejudiciu invocat de partea civila este incert atât sub aspectul existentei sale, cât si sub aspectul întinderii.

În ciuda manifestarii rolului activ de catre instanta, partea civila BRD nu a înteles sa administreze probe care sa stabileasca prejudiciul cauzat sub acest aspect, astfel ca instanta apreciaza ca mentionarea  întinderii prejudiciului-500 lei  fara nicio dovada a cuantumului acestuia nu poate conduce automat la acordarea lui.

Pentru acelasi motiv reprezentat de  caracterul incert al sumelor pe care partile civile le-au solicitat cu titlu de cheltuieli de judecata constând în onorariu avocatial sau cheltuieli cu transportul la instanta (aceste din urma cheltuieli solicitate doar de partea civila PCL), la dosarul cauzei nefiind depuse înscrisuri care sa faca dovada sumelor cheltuite de partile civile cu  titlul mentionat,  se vor respinge în temeiul art.193 alin.1 C.proc.pen. ca nedovedite  cererile ambelor parti civile  având ca obiect cheltuieli de judecata sau cheltuieli de transport.

În ceea ce priveste cererile partilor civile de obligare a fiecarui inculpat la plata de daune morale, instanta constata ca desi Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, între altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despagubirea având rolul de a acorda o compensare victimei, principiu oglindit si de prevederile art.14 alin.5 C.proc.pen., în speta nu se justifica acordarea acestor despagubiri, fiind vorba despre o situatie atipica, în care fiecare parte civila a avut calitatea atât de victima, dar si pe aceea de agresor.

 Astfel, ambele parti civile au invocat un prejudiciu de imagine suferit datorita calitatii de victima, or datorita împrejurarilor în care s-a consumat agresiunea -în loc public, fara existenta vreunei justificari a actiunilor fiecarei parti civile - inculpat - instanta apreciaza ca singurul prejudiciu de imagine suferit de fiecare  dintre cei doi este consecinta doar a propriului comportament violent, care a demonstrat societatii ca sunt persoane lipsite de respect fata de valori sociale importante-sanatatea si integritatea corporala a altei persoane.

Cum nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine o despagubire, instanta va respinge cererea de acordare a daunelor morale pentru un pretins prejudiciu de imagine.

Pe de alta parte, desi nu neaga faptul ca ambele parti civile au trait suferinte de natura fizica si psihica ca urmare a vatamarii integritatii corporale, instanta apreciaza, având în vedere faptul ca fiecare dintre partile civile a avut totodata si calitatea de agresor, care a actionat cu intentie în comiterea infractiunii de lovire sau alte violente prevazute de art.180 alin.2 C.penal, ca în speta functia educativ-preventiva a raspunderii civile delictuale va fi valorizata tocmai prin neacordarea de despagubiri pentru suferintele  cu privire la care fiecare parte civila si-a asumat implicit riscul producerii, din moment ce s-a implicat cu intentie într-o activitate  care avea potentialul de a-i produce o vatamare.

Pentru aceste considerente, cererile de acordare a daunelor morale formulate de catre ambele parti civile vor fi respinse în totalitate.

În consecinta, în  temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat  la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil, instanta va  admite în parte actiunea civila formulata de partea civila PCL, va obliga  inculpatul BRD  la plata catre aceasta parte civila a sumei de 1800 lei reprezentând despagubiri materiale si  va respinge actiunea civila formulata de partea civila BRD, ca neîntemeiata.

În temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. raportat  la art. 189 C.proc.pen. instanta va  obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 400 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmaririi penale, conform rechizitoriului, iar 200 lei cheltuieli  efectuate în cursul cercetarii judecatoresti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

În temeiul art. 180 alin.2 C.penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen condamna pe inculpatul BRD, fiul lui, nascut la data de, domiciliat în, CNP ,  fara antecedente penale, la o pedeapsa de 1500 lei amenda penala, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente în forma agravata.

Atrage atentia inculpatului BRD asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.

În temeiul art. 180 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a C.pen. raportat la art.76 alin.1 lit.f teza I C.pen., totul cu  aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a si alin.4 C.pen., condamna pe inculpatul PCL, fiul lui, nascut la data în, judetul Gorj, domiciliat în, CNP, fara antecedente penale, la o pedeapsa de 450 lei amenda penala, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente în forma agravata.

Atrage atentia inculpatului PCL asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.

În temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat  la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil admite în parte actiunea civila formulata de partea civila PCL si obliga inculpatul BRD  la plata catre aceasta parte civila a sumei de 1800 lei reprezentând despagubiri materiale.

Respinge cererea partii civile PCL pentru acordarea daunelor morale, ca neîntemeiata.

În temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat  la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil respinge actiunea civila formulata de partea civila BRD, ca neîntemeiata.

În temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. rap. la art. 189 C.proc.pen. obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art.193 alin.1 C.proc.pen. respinge cererile ambelor parti civile  pentru acordarea cheltuielilor  de judecata ca nedovedite.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror,  pentru inculpati si parti civile.

Pronuntata în sedinta publica, astazi, 16.11.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte,  Grefier,

RED.TEHN.AG.

4 EX./06.12.2010

Domenii speta

Spete similare