Somatie de Plata

Sentinţă civilă 296 din 02.02.2009


SENTINŢA CIVILĂ Nr. 296

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.12.2008 sub dosar nr.6190/327/2008 reclamanta _ a chemat în judecată pe pârâtul _, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 87,5 lei reprezentând sprijinul direct al statului acordat producătorilor agricoli pentru înfiinţarea culturilor agricole în 2005, conform OUG 117/2005.

În motivarea în fapt, reclamanta a învederat că pârâtul a solicitat şi a beneficiat de un sprijin financiar de 87,5 lei sub formă de bonuri valorice, pentru achiziţionarea de seminţe, îngrăşăminte chimice, pesticide şi motorină necesare efectuării lucrărilor agricole mecanizate, pentru suprafaţa de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.

Reclamanta mai arată că prin cererea depusă, pârâtul s-a angajat să respecte tehnologiile de cultură, să participe la întocmirea înscrisurilor din care să rezulte utilizarea sprijinului conform scopului prevăzut de actul normativ şi în condiţiile actului normativ şi să restituie sumele primite pentru cazul în care nu realizează lucrările. De asemenea, se arată că prin semnarea cererii depuse pârâtul s-a angajat ca în condiţiile în care nu realizează lucrările pentru care a solicitat sprijinul financiar, să restituie sumele primite.

Mai arată reclamanta că pârâtul figurează ca debitor în documentele centrului agricol din Tulcea.

În dovedirea pretenţiei formulate, reclamanta nu a depus înscrisuri doveditoare.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile din OUG 117/2005, invocând scutirea de taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar conform art. 17 fin Legea 146/1997.

În temeiul art.242 al.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat de către reclamantă judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Pârâtul, legal citată, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 1 alin. 1 din OUG 117/2005, pentru înfiinţarea culturilor în toamna anului 2005, statul sprijină producătorii agricoli prin acordarea sumei de 175 lei/ha, din care 135 lei/ha pentru achiziţionarea de seminţe, îngrăşăminte chimice, pesticide şi 40 lei/ha în vederea achiziţionării de motorină necesară efectuării lucrărilor agricole mecanizate, pentru suprafeţe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.

Sprijinul financiar se acordă numai pe baza cererii depuse de producătorul agricol, cerere olografă care cuprinde o declaraţie pe propria răspundere a celui ce o formulează cu privire la suprafaţa de teren pe care o exploatează, modalitatea de exploatare a acesteia - respectiv exploatare individuală, în societate agricolă,  în exploataţie agricolă sau în arendă -, pentru ce lucrări se solicită sprijinul financiar şi manifestarea de voinţă a solicitantului în sensul obligării la restituirea sumelor primite cu titlu de sprijin financiar în cazul în care nu realizează lucrările pentru care acesta a solicitat sprijin financiar.

În cauză, reclamanta formulează o pretenţie împotriva pârâtul _, invocând neexecutarea obligaţiilor pe care pârâtul şi le-a asumat prin cererea de acordare a sprijinului financiar, însă nu face dovada pretenţiilor formulate, nedepunând la dosar înscrisurile, respectiv cererea de acordare a sprijinului financiar formulată de pârât, documentele justificative din care să rezulte că cererea i-a fost aprobată şi că a primit în fapt bonurile valorice reprezentând sprijinul financiar acordat de stat, deşi sarcina probei revine reclamantului în temeiul art. 1169 C.civ. şi a art. 129 C.proc.civ., conform căruia, cel ce face o afirmaţie în justiţie trebuie să o şi dovedească.

Reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale deşi instanţa i-a pus în vedere să depună înscrisurile care stau la baza acestei cereri.

Pârâtul are o poziţie procesuală privilegiată, bucurându-se de pasivitate şi atâta timp cât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia privind sarcina probei, pârâtul nu este ţinut a dovedi executarea obligaţiilor pe care şi le-a asumat prin cerere.

În cauză nu se poate reţine că ar fi intervenit vreun caz de răsturnare a sarcinii probei, astfel că pentru aceste considerente, instanţa urmează să constate pretenţiile reclamantei ca neîntemeiată, urmând să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.